Savarsitorul si impartasirea cu Sfanta Euharistie
Slujitorul vazut al Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, in virtutea puterii si poruncii date lor de Mantuitorul prin apostoli (Luca, 22, 19) si ca organ vazut al Arhiereului si Preotului nevazut Hristos, si ca reprezentant al Bisericii.
Prin episcop sau preot ca savarsitori ai ei, Euharistia se leaga de Biserica si este a Bisericii. Aceasta pentru ca episcopul sau preotul sunt sfintiti de Dumnezeu in Biserica si pentru Biserica, avand sa savarseasca Tainele in ea si pentru ea si pentru cei ce apartin ei. Episcopul si preotul nu si-au luat de la ei aceasta calitate, caci nimeni nu-si ia de la sine vrednicia de a savarsi cele sfinte, daca nu i se da (Evr., 5, 4 ; Ioan, 15, 16) si deci nu aduc de la ei insisi pe Hristos ca jertfa, ci Hristos trebuie sa indice si sa sfinteasca in acest scop o persoana deosebita. Iar aceasta o face in Biserica.
Dar episcopul sau preotul nu aduce singur jertfa pe Hristos in Euharistie, ci impreuna cu Biserica, adica cu obstea credinciosilor, care se roaga impreuna cu el si care sustine rugaciunile lui, iar el simte cum in rugaciunea lui isi face loc rugaciunea credinciosilor si a comunitatii intregi. De aceea, in chemarea Duhului Sfant peste daruri este si comunitatea in el, o comunitate ce se ofera prin rugaciune si prin darurile euharistice lui Dumnezeu.
Diaconii nu pot savarsi Sfanta Euharistie, dupa cum nu pot savarsi nici o Taina, dar li se permite numai sa impartaseasca pe laici in caz de nevoie, si aceasta numai cu invoirea episcopului sau preotului si cand acestia nu pot merge la credinciosi.
Primitorii Sfintei Euharistii sub ambele forme sunt toti crestinii, inclusiv copiii. Sunt exclusi de la impartasire toti cei scosi din sanul Bisericii pentru motive de erezie si schisma, apostatii si cei opriti de la primirea Tainei de catre duhovnic la spovedanie.
Impartasirea cu Sfanta Euharistie este necesara pentru unirea tot mai deplina cu Hristos, cresterea in Hristos si dobindirea vietii vesnice (Ioan, 6, 53-54).
Impartasirea tuturor credinciosilor, inclusiv copiii, se intemeiaza pe cuvintele Mantuitorului : "Daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan, 61, 53-54) si pe practica Bisericii.
Practica impartasirii copiilor a fost generala pana in veacul al XII-lea, cand romano-catolicii s-au abatut de la ea si, dupa ei, si protestantii. Drept justificare a abaterii lor, doctrina catolica sustine ca impartasirea cu Sfanta Euharistie nu este indispensabila pentru mantuire si ca primitorul trebuie sa-si dea seama de insemnatatea ei. Prima motivare este contrara invataturii Mantuitorului. Iar in privinta pregatirii pentru primirea ei trebuie sa tinem seama ca nimeni nu e deplin pregatit si ca Mantuitorul a venit sa vindece pe pacatosi, nu pe drepti.
Impartasirea tuturor crestinilor sub ambele forme, adica cu Trupul si Sangele Domnului, este de origine apostolica, poruncita si practicata de Hristos, si generala. Din secolul al XIII-lea, la catolici, numai preotii slujitori se impartasesc cu Trupul si Sangele, iar laicii, numai cu Trupul. Motivele doctrinare si practice invocate in sprijinul acestei practici sunt neintemeiate si contrare poruncii Mantuitorului si practicii apostolilor si a Bisericii.
Sfintii apostoli ne relateaza ca primii crestini se impartaseau in fiecare Duminica, staruind in invatatura apostolilor in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni (Fapte, 2, 42-46 ; 20, 7-11).
Mai tarziu, Biserica a oranduit ca crestinii sa se impartaseasca cel putin de patru ori pe an, in cele patru posturi, dar, totdeauna, dupa o anumita pregatire prin cercetarea gandurilor, cainta de pacate si spovedanie (marturisirea pacatelor la duhovnic si obtinerea harului iertarii pentru ele), cum indeamna sfantul apostol Pavel : "Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie osanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului" (I Cor., 11, 28 si 29).
Copiii primesc Sfanta impartasanie chiar la botez, dupa ce au fost unsi cu Sfantul Mir (Taina mirungerii). Si ei trebuie impartasiti cat mai des pana la varsta de 7 ani, urmand ca de la aceasta varsta sa se spovedeasca la preotul duhovnic, adica sa-si marturiseasca pacatele si sa ia iertare pentru ele (I Ioan, 1, 8-9).
Consecintele prezentei reale a lui Hristos in Sfanta Euharistie
a. Domnul nostru Iisus Hristos este prezent in Euharistie nu numai cu Trupul si Sangele Sau, ci si cu sufletul si dumnezeirea Sa, adica cu intreaga Sa fiinta, ca Dumnezeu-Om.
b. Mantuitorul Hristos este prezent in Sfanta Euharistie nu numai in momentul prefacerii, ci si dupa aceea, permanent, cat timp elementele euharistice exista, adica atata timp cat plinea si vinul euharistie sunt pastrate nealterat. Celelalte taine exista numai in momentul savarsirii lor, ramanand dupa aceea numai roadele lor.
c. Domnul este prezent intreg in fiecare particica a painii si vinului, caci Hristos este Unul si fiinta Sa nu poate fi impartita. Prin impartasire nu se imparte fiinta lui Hristos, ci numai infatisarea externa a elementelor euharistice.
d. Acelasi Trup si Sange al Domnului, unul intreg si nedespartit, exista pretutindeni in Biserica, oricate liturghii s-ar savarsi si in orice locuri.
e. Mantuitorul fiind, prin prefacere, real prezent in Euharistie, Euharistiei i se cuvine aceeasi inchinare (adorare) ca si persoanei Mantuitorului.
Hristos fiind cel care Se jertfeste in Euharistie impreuna cu noi care participam la aceasta, Euharistia este si o jertfa de lauda, de multumire si de cerere, atat pentru cei vii cat si pentru cei morti.
-
Sfanta Euharistie- Taina Imparatiei si a unitatii Bisericii
Publicat in : Religie -
Sfanta Euharistie, valoarea pastorala si duhovniceasca
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.