1. Cu toate că pâinea şi vinul sunt prefăcute în Taina Trupului şi Sângelui Domnului, El este prezent în această Taină cu toată fiinţa Sa, adică cu sufletul Său şi cu însăşi Dumnezeirea Sa, care este inseparabil unită cu omenitatea Sa.

2. Deşi, în plus, Trupul şi Sângele Domnului sunt frânte în Taina împărtăşirii şi împărţite, totuşi credem că în fiecare parte - chiar şi în cea mai mică părticică - a Sfintelor Taine, cei care primesc împărtăşania îl primesc pe Hristos întreg în fiinţa Sa, adică în sufletul şi Dumnezeirea Sa, ca Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit. Această credinţă a Sfintei Biserici este exprimată în cuvintele preotului la frângerea Sfântului Agneţ: „Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”.

3. Cu toate că într-unul şi acelaşi moment se desfăşoară multe Sfinte Liturghii în lume, totuşi nu sunt mai multe Trupuri ale lui Hristos, ci unul şi acelaşi Hristos este prezent şi împărtăşit în trupul Său în toate bisericile celor credincioşi.

4. Pâinea adusă, care se pregăteşte în mod separat în toate bisericile, după sfinţirea şi oferirea sa, devine una şi aceeaşi cu Trupul care este in ceruri.

5. După prefacerea pâinii şi a vinului în Taina Euharistiei în Trup şi Sânge, ele nu mai revin la natura lor anterioară, ci rămân Trupul şi Sângele Domnului pentru totdeauna, fie că sunt sau nu consumate de către credincioşi. Prin urmare, Biserica Ortodoxă din cele mai vechi timpuri a avut obiceiul de a săvârşi în anumite zile Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, cu încredinţarea că aceste Daruri, sfinţite la o Liturghie anterioară, rămân adevăratul Trup şi Sânge ale lui Hristos. A existat de asemenea din vechime rânduiala de a se păstra Darurile sfinţite în vase sfinte pentru a da Sfânta împărtăşanie muribunzilor. Este binecunoscut faptul că a existat obiceiul de a trimite Darurile sfinţite prin diaconi la creştinii care nu erau în stare să primească împărtăşirea Sfintelor Daruri în biserică, de pildă mărturisitorilor, celor din temniţe şi penitenţilor. Adesea în primele veacuri credincioşii aduceau cu evlavie Sfintele Daruri de la biserică în casele lor, iar nevoitorii le luau cu ei în pustie spre a primi împărtăşania.

6. Cum lui Hristos ca Dumnezeu şi Om I se cuvine a-I aduce o singură închinare dumnezeiască în mod nedespărţit, atât după Dumnezeirea, cât şi după omenitatea Sa, ca urmare a unirii lor inseparabile, în consecinţă şi Sfintelor Taine ale Euharistiei trebuie să li se dea aceeaşi cinstire şi închinare pe care suntem datori să o dăm Domnului Iisus Hristos însuşi.

Pr. Mihail Pomazanski

Fragment din cartea "Teologia Dogmatica Ortodoxa", Editura Sophia
 

• Sfanta Impartasanie
  Publicat in : Credinta
• Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie
  Publicat in : Dogma
• Oprirea de la Sfanta Impartasanie
  Publicat in : Liturgica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: