Cand mama devine mormant

Cand mama devine mormant Mareste imaginea.

Mama si tatal sunt impreuna-creatori cu Dumnezeu, mai ales in momentul in care cei doi zamislesc un prunc. Daruit de Dumnezeu, in pantecele mamei, copilul trebuie privit drept un ajutor incredintat ambilor parinti, spre mantuire.

Chiar daca pruncul este zamislit prin suflarea de viata data de Dumnezeu, el depinde in mare masura de voia parintilor, care pot lua hotararea de a-l tine in viata sau de a-l omora. Astfel, trupul mamei poate ramane pamant viu, ori se poate preface in mormant.

Cand mama devine mormant

Parintele Porfirie Bairaktaris, intr-un cuvant duhovnicesc, spune: "Sa le spui mamelor cat de mult le-a cinstit Dumnezeu, Care le-a invrednicit sa devina mame. Din momentul in care poarta in pantece embrionul conceput, au o a doua viata. Sa vorbeasca pruncului inca nenascut si sa-l mangaie, prin propriul lor pantece, iar fatul va simti mangaierea in chip tainic."

Trupul mamei este pamantul viu in care tatal sadeste o noua samanta de viata, care, binecuvantata de Dumnezeu cu suflare de viata, ia chip de prunc (om deplin). Iubirea lui Dumnezeu aduce la viata un om care nu a mai existat niciodata si nu va mai exista vreodata, un suflet unic a carui taina nu poate fi cunoscuta mai inainte de vreme. La randul ei, iubirea parintilor hraneste in chip real viata trupeasca si sufleteasca a pruncului.

Daca iubirea lui Dumnezeu este intotdeauna datatoare de viata, iubirea parintilor nu este insa tot timpul intretinatoare a vietii primite. Cand ajunge mutilata de pacate egoiste, asa-numita "iubire" a parintilor se face datatoare de moarte. Astfel, din motive inchipuite, iubirile mutilate ale parintilor isi jertfesc pruncii pe altarul poftelor trupesti si al egoismului.

Prin iubire, copilul primeste viata, iar prin pacat, el primeste moarte.

Intarindu-se in pacate, parintii nu mai pot vedea taina vietii daruita lor de Dumnezeu, ca prunc nou. Apoi, cand taina vietii nu mai este inteleasa, parintii ajung sa ia cu usurinta hotararea de "a scapa" de noul prunc, omorandu-l prin avort. In cazul acestora, pruncul nu mai este vazut ca rod al dragostei parintilor si al binecuvantarii lui Dumnezeu, ci ca un "corp strain" care se pune in calea planurilor de viitor ale celor doi parinti.

Din clipa in care parintii hotarasc sa omoare pruncul, trupul mamei se intuneca, pregatindu-se sa devina mormant. Daca, pana in clipa avortului, inima mamei nu simte chemarea lui Dumnezeu si "strigatul mut" al pruncului, trupul ei devine cu adevarat mormant, inghitind viata pruncului.

Deoarece, prin harul primit in Taina Nuntii, barbatul si femeia ajung sa formeze "un singur trup", in chip firesc, nasterea de prunci este, in egala masura, lucrarea amandurora, iar avortul nu poate fi socotit decat tot al amandurora, daca nu chiar mai mult al barbatului, ca unul ce este "cap al femeii", deci inzestrat cu puterea de a-si conduce familia pe calea cea stramta care duce in Imparatia lui Hristos. Pentru aceasta, barbatul este adesea cel ce sapa mormant in trupul femeii.

Maternitatea si paternitatea, fiind adanc inradacinate in constiinta umana, amintirea pruncului omorat va ramane vesnic vie in sufletul celor doi parinti. Aceasta constiinta este cheia care le poate deschide oricand usile pocaintei, afara de care nu exista mantuire. Deoarece insa pocainta implica smerenie si jertfire de sine, multi o refuza, cautand sa se afiseze cat mai demni inaintea celorlalti si a lor insisi.

Acestora din urma, fie mame, fie tati, li se potriveste cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, adresat fariseilor: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca sunteti ca mormintele ce nu se vad, si oamenii, care umbla peste ele, nu le stiu" (Matei 23, 25-28).

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

12 Iunie 2012

Vizualizari: 3644

Voteaza:

Cand mama devine mormant 5.00 / 5 din 5 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • florin muntean Postat la 2012-06-20 03:45

    "...daca nu chiar mai mult al barbatului, ca unul ce este "cap al femeii"... Ba da, asa este, de obicei barbatul impinge femeia la acest pacat. Femeia, cu instinctul ei matern, mult mai puternic decat cel patern al barbatului, nu este de obicei dispusa la aceasta crima abominabila, daca nu ar fi prietenul/sotul/partenerul, care doreste sa nu se complice, sa isi traiasca viata mai departe in placere, fara jertfe, fara un "ïntrus" care sa le strice relatia. Bineinteles ca judecata aceasta este total lipsita de Dumnezeu, de dragoste si de jertfa pentru familie. Dar, intr-adevar, dupa ani si ani, daca imaginea acestui pacat ramane vie in amintirea cuplului, el poate fi rascumparat prin pocainta, si, dupa cum spun Sfintii parinti, prin nasterea unor alti prunci, prin adoptia unor prunci, prin botezarea, deci increstinarea unui copilas, prin ajutorul si milostenia fata de alti copii, prin intoarcerea altor femei care sunt la o cumpana in viata si ar vrea sa avorteze, prin cuvantul bun si de invatatura fata de sotii acestor femei, etc.

  • costel popescu Postat la 2012-06-13 10:40

    Sa nu uitam ca intruparea Domnului a fost posibila numai dupa ce Maica Domnului si-a dat consimtamantul, a spus "Fie mie dupa cuvantul Tau". Asa ca si ea face posibila venirea Domnului in trup. Tot asa si femeia si barbatul, nu sunt simple instrumente ale lui Dumnezeu, ci subiecte, motiv pentru care eu consider adevarata afirmatia ca "mama si tata sunt impreuna creatori cu Dumnezeu".

  • Vitalie HaretPostat la 2012-06-13 09:30

    Cine devine impreuna creator cu Dumnezeu... care mama si tata... mama si tata stie toata lumea ce fac... si isi iau de grija.. ce creeaza... nimic... placere si cam atat... pe moment, iar de restul se ocupa Domnul si atat, el da copilului zamislit sufletelul in momentul conceperii si tot El se ingrijeste de formarea viitorului sau trup... de aici si raspunderea si mai mare pentru curmarea acestei vieti nevinovate... caci altfel.. ar putea zice .. "ce, ca eu l-am facut, eu il distrug..." pai vedeti, atentie mare, ca nu e chiar asa...

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE