Cati copii trebuie sa avem?

Cati copii trebuie sa avem? Mareste imaginea.

Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu, daruri ce nu se mai vor primite de unele persoane. Ne este dat sa auzim din ce in ce mai des cati copii e ideal sa ai. Exista un interes accentuat pentru limitarea capacitatii primite de la Dumnezeu pentru a da viata.

Copilul a ajuns sa fie rodul unei strategii. El trebuie sa vina la existenta numai atunci cand esti realizat profesional, cand situatia materiala iti permite, cand ai o bona de incredere, etc.

A incetat sa mai fie rodul dragostei. Si afirm acest lucru pentru ca nu cred ca dragostea se naste doar in momentul in care conditiile planului de a avea copii sunt indeplinite.

Oare parintii ne-au adus la existenta tot ca urmare a unui plan? Cu siguranta nu. Probabil ca de-ar fi avut un plan, multi dintre noi nici nu eram nascuti. Se incearca sa se induca ideea ca un copil este de ajuns. Daca parintii mei ar fi tinut seama de aceasta idee, eu nu as mai fi avut ocazia sa scriu aceste randuri.

Din diverse motive, omul zilelor noastre cauta sa puna un hotar perpetuarii vietii. Si apeleaza fie la mijloacele medicale, fie la abstinenta. Stim ca metodele medicale impotriva conceptiei nu sunt acceptate de Biserica, dar oare abstinenta este placuta Domnului? Sfantul Apostol Pavel a afirmat ca abstinenta poate duce si la "ardere" (1 Cor. 7, 1, 2, 9) si atunci nu o mai putem considera acceptabila. Deci, numai acolo unde ea este rodul consimtamantului celor doi spre a deveni cat mai asemanatori lui Hristos, poate fi placuta Domnului.

Sigur, mi se va spune ca daca am avea parte numai de persoane care sa accepte de buna voie abstinenta, neamul omenesc ar inceta sa mai existe. Celor care au astfel de ganduri le raspund ca daca Adam si Eva nu ar fi cazut in pacat, neamul omenesc s-ar fi inmultit intr-un chip spiritual. Iar ca firea omeneasca era capabila sa nasca si in acest fel, ne-a fost aratat in persoana Maicii Domnului, cea care Il naste pe Hristos intr-un mod supranatural.

De altfel, unor monahi li se imputa ca nu au copii, ca de-ar exista numai ei, neamul omenesc ar pieri. Dar se pierde din vedere ca multe familii au ajuns sa aiba parte de copii datorita rugaciunilor acestora.

Faptul ca avem familii care nu mai au cu ce sa-si creasca copiii prezenti, cu atat mai mult sa mai dea nastere altora, nu e decat rezultatul putinei noastre credinte in Dumnezeu. Imi este de ajuns sa stiu de hranirea poporului evreu in chip minunat in pustie, de faptul ca untdelemnul si faina vaduvei din Sarepta Sidonului nu se sfarseau atunci cand aceasta il hranea pe Ilie, ca sa afirm ca niciodata nu vom muri de foame de vom avea credinta in Dumnezeu.

Incetati sa mai faceti o schema a familiei cum ca un copil, maxim doi sunt suficienti. Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu pe care nu avem dreptul sa le refuzam. Asadar, trebuie sa avem toti copiii pe care El ii daruieste.

Adrian Cocosila
 

.

02 Aprilie 2012

Vizualizari: 18086

Voteaza:

Cati copii trebuie sa avem? 5.00 / 5 din 2 voturi. 21 review utilizatori.

Comentarii (21)

  • Ioan-Mihail Barboi Postat la 2011-11-09 07:07

    Dupa cum si Parintele Arsenie Papacioc spunea despre casatorie : "nasterea de copii nu este un scop ci o consecinta; scopul este mantuirea reciproca" Copiii sunt si ei persoane, fiinte vii, nu slugile noastre (eu te-am facut eu te omor) ! Parinte au responsabilitati fata de copii lor ! Eu nu sunt pt "a avea cat mai multi copiii" ci pentru a avea dreapta socoteala si impreuna cu duhovnicul familia (sot-si-sotie) vor sti sa aleaga de la caz la caz ce e bine de facut. Avortul ramane ucidere ... Si nu va faceti griji ... Ce credeti ca daca nu aveti multi copiii, asta insemana ca nu vin la existenta ?! Au altii care pot sa aiba ! Traim pe pamant nu in Rai. Nu uitati ca bogatia nu e o osanda dar nici saracia mantuire. Copiii sunt fiinte vii ... au propria lor persoana nu sunt slugile noastre ! Dumnezeu este o fiinta rationala dar mai presus de ratiune ! Nu fiti fara de minte ! Daca Dumnezeu a facut lumea cu multa intelepciune (si asta se vede tot timpul din Creatia Sa) oare noi nu trebuie sa purtam cu intelepcine, chibzuinta, ratiune, cu multa dragoste si mai ales cu dreapta socoteala si in cazul nasterii de prunci ? Dumnezeu nu la facut pe om in prima zi a creatie !! cand nu era gata nimica ! Ci de-abia la sfarsit .... a luat pamant si a suflat asupra lui si s-a facut omul fiinta vie ! Rabdare, dragoste, dreapta-socoteala, sfatul duhovnicului ... Doamne ajuta !

  • Of CoralPostat la 2011-10-10 03:46

    Pentru ca romanii sunt ortodocsi, iar in ortodoxie copiii de pana la sapte ani se impartasesc la fiecare liturghie, deci sunt apostolii familiei, ar trebui ca fiecare familie ortodoxa din Romania sa se gandeasca sa aiba 5 sau 6 copii cel putin, astfel timp de 20 de ani un membru al familiei s-ar impartasi la fiecare liturghie, ceea ce ar opri divorturile.

  • nicolae gangaPostat la 2011-10-05 15:53

    foarte frumos expus mesajul din articol catre lume dar vad reactii ale unor oameni lipsiti de credinta pun intrebarea cuplului tanar dar, oare nu trebuie orice om sa si asumme tot ce face si sa fie constient ,iar vremurile au fost grele mereu,problema e ca noi am uitat ce inseamna cu adevarat casatoria si sacrificiul . renuntare la tine in favoare celuilalt si am lasat faru liber egoismului stand la umbra impliniri profesionale si materiale si atfel de argumentari logice duoa uni . profetia "cresteti si va inmultiti" se implineste abia de la al treilea copil in colo ...

  • rus diana mariaPostat la 2011-10-05 03:13

    frumos articol si adevarat in tot ce scrie. Eu am 3 copii si in tinerete am facut 2 avorturi sfatuita de parinti dupa care acum regret enorm si ma caiesc mult, dar dumnezeu mi-a dat sansa sa trec peste ele pentru ca acum la 34 de ani sunt iar insarcinata si ma bucur enorm in ciuda faptului ca parinti ne-au spus ca nu suntem normali si ca avem destui copii, de ce nu facem ceva. Raspunsul nostru a fost " ce sa facem ? alte pacate sa ne facem , nu avem destule pana acum?" stiu ca nu este si nu va fi deloc usor dar bine se spune ca noi oamenii cautam totdeuna sa ne simtim noi bine si nu mai conteaza ce ne da dumnezeu sau ne ia asa ca nu mai faceti planuri cu cati copii e bine sa ai pt ca asta numai dumnezeu stie . parerea mea

  • Petrache ChibzuituPostat la 2011-10-04 04:33

    Da am un copil de 23 de ani si as mai fi dorit unul, dar nu a fost sa fie. Tin sa mentionez pentru cei ce-si plang soarta ca nu au copii sa nu-mi sara la jugulara pentru opiniile sau intrebarile mele. Este un articol pe marginea caruia ne dam cu parerea. Ce vreti Dvs. sa fim toti de acord ? ca-n comunism? Mi-am spus un punct de vedere, poate sunt putin cinic dar nu depasesc granitele realitatii si bunului simt. Suntem oameni si nu sfinti. Cei ce-si plang soarta la maturitate regretand faptul ca nu au copii sa-si traiasca drama cu demnitate. Totul are pe lume un pret. egoismul nostru, placerile si comoditatile tineretii, libertinismul, lipsa curajului de a fi devotat doar unui singur partener, lasitatea, toate sunt piedici care ne-au adus astazi regrete ca nu avem copii. Sa nu uitam pe acei care merita intradevar putina compasiune pentru ca nu au putut sa aiba copii din cauza geneticii. Restul sa-si traiasca drama cu demnitate si sa nu-si mai dea cu parerea de pe margine. Teoria este una practica este alta. Va rog sa-mi publicati articolul si pe celalalt in care ii dau raspunsul lui ion achiroaie. Va multumesc. Este un punct de vedere, nu sustin ca ar fi singurul insa cred ca asa cinic cum este prezentat este pura realitate a vietii. Am in familie o domnisoara batrana, care da lectii la toata familia cum se cresc copii, cum se educa, cum sa se comporte, dar nu a avut niciodata curajul sa se intre intr-un angajament care presupune formarea unei familii, conceptia unui copil. Vorbesc din interiorul problemelor.Cu stima.

  • Paul PaulPostat la 2011-10-03 20:17

    Din cauza avorturilor românilor ne vor stăpâni tiganii.

  • Mariana ConstantinPostat la 2011-10-03 10:49

    Hagau Adriana un mesaj jos palaria! Intradevar ai perfecta dreptate, e foarte greu cind Dumnezeu nu te fericeste cu copii, te simti... Doamne nu doresc nimanui sa se simta astfel, ce folos din studii, facultati mai multe etc., cind nu ai pentru ce trai mai departe? Doamne Ajuta/ne pe cei ce plingem dupa prunci

  • elena trisciucPostat la 2011-10-03 08:40

    Si eu am 3 copii si mu am cuvinte sa multumesc lui Dumnezeu ca mi-i a dat sanatosi.

  • silvia balan Postat la 2011-10-03 08:09

    o sugestie pt. domnul CHIBZUITU'/din comentariul reiese contrariul pseudonimului/ Pt. a intelege voia lui DUMNEZEU prin Poruncile Sale e nevoie sa ai deschidere catre EL, prin a merge la Sfanta Liturghie (pt. a intelege ce inseamna aceasta Taina), a citi vietile Sfintilor si sfaturile marilor duhovnici si incet-incet ni se deschid "ochii duhovnicesti" si incepem sa inteleg cele greu de inteles cand stai departe sau nepasator - deci sfatul/indemnul este de a citi "Casatoria ca o Taina" si "Pravila alba" a Cuviosului Parinte Arsenie Boca - explicatii de ordin duhovnicesc, medical, stiintific, un mare d a r aceste scrieri si tot ce a scris acest SUFLET ALES si nu numai Dansul. Cer iertare, nu am vrut sa ofensez ci doar sa ajut. DOAMNE ajuta!

  • Sandu-Gabriel VasilePostat la 2011-10-03 07:32

    Pentru Domnul Petrache Chibzuitu. Aveti copii? Multumesc.

  • Maria SanduPostat la 2011-10-03 06:46

    Un articol interesant. Eu sunt mama unei fetite care are putin peste un an. Am crescut-o mai mult singura (sotul a fost mai mult plecat cu serviciul)si pot spune ca e cel mai greu si cel mai frumos lucru pe care l-am facut vreodata. Chiar si acum simt ca pur si simplu creste din mine, din energia mea, din puterile mele, din efortul meu. Din experienta mea (e adevarat, nu prea mare)pot spune ca putem avea atatia copii cat ne permit resursele (mai ales mamei)fizice,sufletesti, spirituale si in ultimul rand materiale. Am avut tot timpul tot ce era nevoie pentru copil, dar cel mai mult m-au ajutat puterea si rabdarea pe care mi le-a dat Dumnezeu in fiecare zi pentru a fi intr-adevar mama de care are nevoie fetita mea. Imi doresc ca, atunci cand ea va fi mai mare si eu voi fi in stare, sa mai avem un copil si sa putem adopta inca 1-2 copii pe care sa-i crestem cu dragoste.

  • Hagau AdrianaPostat la 2011-10-03 05:58

    Copiii sunt binecuvantare.De ce nu intelegem la timp acest lucru?Acum 2 zile am avut intalnirea de 20 ani de la terminarea liceului si azi oameni cu multa carte 10 avem doctorate,12 cadre universitare,24 studii superioare.Stiti care a fost oful tuturor?ca nu am dat importanta notiunii de familie si copii.Ce am vrut?CAriera?Bani?cu ele ramanem.Plangem dupa pruncii nostri unde nu ne vede nimeni.Cateva fete incearca fertilizari in vitro.Crime dupa crime!!!!Pentru ce?Am vazut femei cu prunci multi si nici una nu-i in depresie,nu stie ce e Xanaxul,Dumnezeu are grija in fiecare zi de ei.O colega marturisea (are 2 copii)ca fiecare copil i-a adus rezolvarea unor probleme si stie sigur ca acesti copii sunt binecuvantarea vietii ei.(lector univ,UMF Bucuresti).O singura colega are 3 copii.Restul 1 sau n-au dar durerea e mare,mare,mare si regretele sunt uriase.Egoismul din noi,educatia ,sfaturile lumii,traiectoria fericirii prezentate de cei din jur si media tv-cariera,casa,masina si un copil=FERICIRE,nu stiu exact care in ce proportii a contribuit in viata noastra dar ceea ce stiu este ca toate fetele acum in pragul varstei de 40 de ani plangem dupa prunci!Vreau sa facem un forum cu femei care plang dupa prunci si femei care au copii de la 2 in sus.Hai sa facem o paralela cum se simte femeia!Ce o implineste pe o femeie?Cariera ?BAnii?NUUUUUUUU!Dar fara povesti ,va rog initiati paralela cu fapte reale,doar asa femeile vor incepe sa se descopere si sa vada care este rostul lor pe pamant! Daca scriu pentru cei cu mari,mari probleme financiare sa stiti ca se poate trai cu gradina si gospodarie ,daca nu esti lenes de mori ,muncesti si Dumnezeu are grija.Vedeti anul aceste:S-au taiat salariile dar dumnezeu ne-a dat un timp de toate s-au facut in gradina.Hai sa-l vedem pe Dumnezeu in toate si atunci vom vedea cum e sa traiesti bine si fericit pe pamant,atunci vom invata sa ne bucuram de fiecare zi.

  • Petrache ChibzuituPostat la 2011-10-03 04:40

    Ioane, te rog sa ma scuzi, omul nu este animal, face parte pur si simplu din regnul animal. De cele mai multe ori este mai lipsit de ratiune ca si un animal, iar omenirea se confrunta de mii de ani cu aceste probleme. Se lupta si indrumatorii sa descopere in oameni si acea latura spirituala care il diferentiaza pe om de animal.Deci este o problema. Si analizeaza ce fac hormonii intr-un individ de 22 de ani, nestiutor de carte si nici de cele sfinte. nu ne putem lupta cu natura oricat am vrea noi. Deci imi mentin parerea ca omul fara spirit, fara cunoastere, fara ratiune, este un animal veritabil. Sa ai o zi buna. nu e necesar sa ma combati,"" ba pe mumata" ci pur si simplu sa-ti spui ideile cu argumente daca esti de alta parere.

  • Irineu DarauPostat la 2011-10-03 04:20

    Draga Petrache, Cred ca gasesti raspunsul la toate intrebarile in comentariul domnului Costel Popescu: "Daca Dumnezeu nu ingaduie sa vina peste noi o ispita peste puterile noastre, nici copiii nu vin peste puterile noastre. Si dupa cum toate ispitele nu pot fi biruite decat cu ajutorul lui Dumnezeu, asa si neajunsurile tot prin El pot fi rezolvate." De asemenea, poti intelege bucuria de a avea copii si increderea in Dumnezeu din comentariul Danielei. Intr-adevar, este greu astazi sa mai simtim asa, lucru datorat exact lipsei de spiritualitate, pe care bine o remarci. Insa uite ca avem atatea exemple demne de urmat, nu doar in carti, ci si in oamenii de langa noi. Doamne-ajuta!

  • Daniela TeahaPostat la 2011-10-03 03:54

    In curand voi aduce pe lume al 3-lea copil. Vad pe strada privirile mirate ale oamenilor cand ma vad cu ceilalti 2 copii de mana si insarcinata din nou. Parca cineva ar fi stabilit ca e acceptabil sa ai 2 copii, dar al 3-lea nu, mai ales in vremurile grele in care traim. Nu spun ca e usor cu 2 copii, stiu ca va fi si mai greu cu 3, dar STIU ca ne vom descurca cu ajutorul lui Dumnezeu care ni i-a daruit. Nu am simtit niciodata copiii ca pe o povara, mi i-am dorit si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a dat. Dar stiu ca nu toata lumea gandeste ca mine, stiu si simt cum ma judeca majoritatea oamenilor din jurul meu, ma considera inconstienta, neinformata, iresponsabila. Dar eu sper doar sa nu ma judece Dumnezeu.

  • ioan achiroaiePostat la 2011-10-03 03:28

    petrache....omul nu e un animal...masoara-ti cuvintele Faptul ca '' colcaie hormonii '' asta poate s-a intamplat la tine ...dar nu e la toti la fel ca la tine domnule ..... om.O zi buna

  • ion mirosanuPostat la 2011-10-03 03:13

    Mă simt obligat să vă împărtăşesc şi opinia mea , oarecum novice ; Observaţia mea este că tot mai mulţi oameni au denaturat ideea de a se uni . Acum , tot mai mulţi (băieţi şi fete) sunt luaţi pe sus de dorinţi neânţelese . Vor neapărat să facă sex şi doar asta le ocupă timpul iar dacă la asta se mai adaugă şi alte plăceri este şi mai în regulă(pentru ei) . Dacă până mai recent , vârsta la care tinerii ajungeau să se împerecheze era una destul de acceptabil înaintată acum o tânără are prieten adevărat pe la vreo 9 ani după care doreşte să-şi facă buletinul cu certificat de femeie (lăudându-se cu asta între prieteni , adică cam aşa '' da ce , tu mai eşti virgină ? Eu am făcut-o deja '' Asta este cu adevărat înspăimântător !) La băieţi lucrurile sunt şi mai rele deoarece acum sunt văzuţi din ce în ce mai des prieteni buni mergând alături , prea alături . Vina o poartă , vă spun cu insistenţă '' PĂRINŢII '' Aceia sunt responsabili cu educaţia lor şi nimeni altcineva . Dar întrebarea care se pune este '' Pe părinţi cine i-a educat ? '' Aici foarte mulţi ridică din umeri şi cu ocazia asta eu spun că a început să se vadă '' Ororile educaţiei comuniste ! ''

  • Petrache ChibzuituPostat la 2011-10-03 02:22

    Trebuie sa fac o corectie : 90 % din copii vin pe lume fara a fi programati, asta a fost ideia. Scuzati greseala. Va multumesc.

  • Petrache ChibzuituPostat la 2011-10-03 02:01

    90 % din copii vin pe lume in urma unui act sexual. La varsta cand colcaie hormonii in amimalul om, cand omul este capabil sa procreieze, nimeni nu incepe acea activitate,pornind echilibrat de la ideia de a concepe un copil. Majoritatea copiilor apar instantaneu, socand de multe ori cuplul tanar, care nu se astepta la asa ceva. Cati oare din tinerii care au inceput o relatie de familie, incep actul sexual, facand o cruce mare, cu gandul sa faca un copil. Teoria este una , practica este alta. Lucrurile merg in general dupa instinct. Si apoi acel dar de care vorbim, in momentul cand ti-a aparut, in conditiile cand tu deja nu ai ce sa le dai de mancare la ceilalti 6 de exemplu, nu poti plati chiria, esti inglodat in datorii pana-n gat mai ai nevoie de acel dar? Intrb pur si simplu. De la caldura semineului in urma unei cine bogate, este usor sa emiti teorii, sa dai sfaturi. Lumea traieste greu, nu este informata, nu are capacitatea de a intelege lucrurile subtile, filozofice, iar cei care au aceasta datorie de a invata, se limiteaza numai la citate si la exemple din antichitate. Traim intr-o lume bulversata in care omul nu mai pune pret pe spiritualitate, pe care defapt nici nu o mai intelege, cand lipsurile il framanta si viata grea ii devine o povara. Darurile conform eticii, ar trebui primite, dar ce te faci cu un dar care-ti poate deveni o povara? Nu vreu sa combat expunerea articolului, ci pur si simplu am pus niste intrebari la care nu gasesc raspunsul.

  • costel popescu Postat la 2011-10-03 01:32

    Si eu impartasesc adevarul ca trebuie sa primim toti copiii de la Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu ingaduie sa vina peste noi o ispita peste puterile noastre, nici copiii nu vin peste puterile noastre. Si dupa cum toate ispitele nu pot fi biruite decat cu ajutorul lui Dumnezeu, asa si neajunsurile tot prin El pot fi rezolvate.

  • Andrei SoPostat la 2011-10-02 13:39

    Doamne ajută, Un articol în esenţă bun. Avem mare nevoie de oameni care gândesc aşa. Spuneaţi de consimţământul celor doi în vederea abstinenţei; aici aş avea ceva de adăugat. După părerea mea nu orice fel de consimţământ este acceptat de Biserică ci numai într-un anumit caz şi anume când cei doi fac acest lucru pentru Dumnezeu şi pentru a trăi precum fraţii în curăţie, atât. Însă toate acestea doar sub supravegherea duhovnicului şi cu binecuvântarea acestuia pentru că sunt foarte puţini aceia care se pot abţine astfel. Cred că în genereal abstinenţa aceasta este doar pentru oameni foarte înduhovniciţi pentru că se ştie: de desfrânare trebuie să fugim că altfel riscăm foarte tare să cădem(este foarte greu ca doi oameni să se iubească şi să nu se atingă niciodată dormind în acelaşi pat, după căsătorie bineînţeles). Trebuie să fim foarte puternici dacă vrem să urmăm o asfel de cale. În nici un caz consimţământul de care aminteaţi nu trebuie să aibe alte motive, precum spuneaţi şi d-voastră, banii, casa sau altă situaţie materială. Acum ca o concluzie pot spune că nu ar trebui să ne imaginăm că suntem sfinţi sau că suntem atât de puternici încât căsătoriţi fiind să trăim în curăţie(abstinenţă). Ca o părere personală: dacă aş vrea să mă abţin aş alege monahismul sau absinenţa după ce femeia a trecut de vârsta până la care putea da naştere de copii, dar şi după această vârstă poate exista dragoste adevărată (dumezeiască) şi nu rodul plăcerii.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE