In ultima vreme, probabil in ultimii 20-30 de ani, s-a dezvoltat - sau a fost introdusa - in societate, conceptia conform careia medicina este disciplina care se ocupa cu producerea si mentinerea vietii. Analizand cu atentie practicile medicale actuale, observam ca tot procesul dezvoltarii sarcinii - de la conceptie si pana la nastere - este intesat de analize, controale, teste statistice, teste intrusive etc. Toate acestea - suntem tentati sa spunem - exista din doua motive principale: unul este dorinta de a proteja si imbunatati sanatatea copilului si a mamei; al doilea ar fi acela de a produce multi bani, binestiind ca toate tratamentele costa deseori foarte multi bani.
Dincolo insa de aceste motive, aceste baterii de teste si tratamente inoculeaza pacientilor urmatoarea idee gresita: medicina controleaza procesul nasterii si, ca atare, este in masura sa iti faca cele mai bune recomandari si sa iti ofere cele mai bune solutii in domeniul vietii tale si a copilului. Cum ar fi, de exemplu, "solutia" avortului in cazul descoperirii in timpul sarcinii a unei malformatii genetice, precum Sindromul Down.
Nu este astfel de mirare ca toate testele pentru depistarea acestor
malformatii, inclusiv teste statistice, se desfasoara pana cu putin inaintea depasirii termenului pentru avort; astfel incat - nu-i asa? - pacientul sa aiba la dispozitie toate optiunile.
Optiunea avortului, insa, prezentata medical, ne arata ca medicina a abandonat, intr-o oarecare masura, destinul ei divin de aparare si salvare a vietii, tinzand sa-l inlocuiasca cu un simulacru uneori grotesc - mergand de la propunerea si realizarea uciderii unor prunci nenascuti doar pentru "vina" de a fi bolnavi ("vina" pe care o impartasim si majoritatea noastra, a celor nascuti), pana la masacrarea planificata a
embrionilor.
Caci, intr-adevar, fertilizarea
in vitro implica deseori un masacru programat al embrionilor umani. Pentru cei nefamiliarizati cu subiectul, mentionam ca fertilizarea
in vitro este un procedeu de reproducere asistata, prin care mai multe ovule sunt recoltate de la femeie si sunt fertilizate in laborator, dupa care o parte dintre ei (in general 3) sunt implantate in uterul acesteia, restul de extra-embrioni fiind congelati pentru o posibila utilizare ulterioara.
In cuvintele Parintelui John Breck, "fertilizarea
in vitro nu poate fi moral acceptata daca ea creeaza "extra-embrioni" care sunt distrusi sau folositi pentru experimente medicale ori exploatati comercial. Aceasta se datoreaza faptului ca viata umana exista din momentul conceptiei. Intrucat orice embrion poseda toate calitatile necesare pentru a deveni o fiinta umana adulta, nu exista nici un moment dupa zamislire, in care embrionul poate fi considerat subiect pentru experimente sau alte proceduri care nu sunt permise in cazul unui copil nascut".
Acest procedeu - si celelalte similare - arata ca "pacientul" nu are nicio intelegere a purtarii de grija a lui Dumnezeu, Care intotdeauna stie mai bine decat noi ce avem nevoie; de asemenea ne reveleaza un enorm egoism, care face din nasterea de copii un scop obiectual. Daca intr-adevar pacientul ar fi impins la asemenea practici de o dorinta plina de dragoste catre cresterea copiilor, nu ar putea ignora tragedia vietilor atator copii abandonati, a caror infiere este o fapta de-a dreptul dumnezeiasca, intru asemanarea iubirii mistuitoare a lui Hristos.
Realitatea este insa ca, in ciuda eforturilor si procedeelor medicale, conceptia si nasterea copiilor este la fel ca la inceputuri. Omul nu a creat nimic din cele ce intra in procesul nasterii, de la conceptie, la dezvoltarea minunata care se petrece in pantecele femeii si pana la nasterea pruncului. Medicina doar priveste de pe margine si da sfaturi. Dar ea nu are dreptul - si nu trebuie lasata - sa intervina in creatia pe care Dumnezeu o savarseste cu fiecare dintre noi.
De aceea, daca avem credinta si nadejde in Dumnezeu, nu trebuie sa ne ferim in a afirma inaintea oricui, si mai ales a celor necredinciosi, ca - distantandu-ne de aceste procedee nefiresti - dorim a fi slujitori ai vietii, si inca a
vietii vesnice.
Paul Cocei
.
Aboneaza-te la newsletter
-
Cezar MihaiPostat la 2012-03-08 21:47
1,,Asa vorbeşte Domnul: ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pamantul este asternutul picioarelor Mele!" (Isaia 66:1)
Cu adevarat Dumnezeu sta pe Tron, iar prin marea sa Iconomie, caci toti trebuie sa vina la cunostinta Adevarului si sa se mantuiasca, alege pe cine sa ia si pe cine sa tina.
Iar daca cumva credem ca Dumnezeu este nedrept, atunci inca n-am ajuns la cunostinta Adevarului. Iar mantuirea ne este departe.
-
Petrache ChibzuituPostat la 2012-03-08 10:18
Stimata Elena si Adriana, comentariul meu este rezumat doar la o simpla parere. Nu l-am dezvoltat, este doar o ideie.Mai pot spune ca Dumnezeu nu hotareste aleatoriu stand pe un fotoliu mare si aratand cu degetul catre fii si ficela sale, hotarand ca unul sa traiasca 100 de ani , unul 50, unul 1 luna sau sa moara la trei zile de la nastere. Cel putin in opinia mea daca ar face asta nu s-ar mai numi Dumnezeu. Deci nu-l putem acuza pe D.zeu de atatea lucruri grave ca asa a hotarat el. Cred ca suntem imperfecti si ca prin pacatul stramosesc ne-am procopsit cu aceasta mare pedeapsa , moartea. Bolile, necazurile, durerile, in general suferinta umana nu vin de la Dumnezeu. Ele vin de la Dracul. De la Dumnezeu vine lumina,iubirea, dragostea,intelepciunea,echilibrul si rabdarea....
Este total eronat sa afirmam ca Dumnezeu ii ia la el pe cei buni in conditiile cand el a daruit aceasta viata trupeasca pe pamant, dupa care sa o ia. Hai sa recunoastem ca este unul rau printre oameni, care se numeste Drecul, si care ne baga in cap tot felul de idei proaste, profitand de slabiciunile noastre. Eu cred ca echilibrul este ceea ce as putea numi motorul care ar putea sa duca omenirea pe calea cea buna.Patimile noastre ne tin ancorati in frica si disperare fata de cel pe care ar trebui sa-l iubim si de care sa nu simtim frica ci mai degraba sa ne simtim protejati.Cand ti-e frica de tatal tau? Cand ai facut o prostie, evident.Sunt multe de discutat, filozofia ne omoara si ajungem ca la Turnul Babel.Cred cu tarie ca este bine ca fiecare om sa aiba initiativa proprie, cu incuviintarea lui Dumnezeu, renuntand la filozofie.
-
Elena NitaPostat la 2012-03-07 18:13
Domnule Chibzuitu, articolul se refera la acei medici care pun in practica metodele prin intermediul carora se realizeaza lucruri neplacute lui Dumnezeu. Nu se refera la cei care ne salveaza vietile, ci la cei care fac contrariul. Tin sa mentionez ca avortul este acceptat de Biserica atunci cand este in pericol viata mamei, care mai poate da nastere si altor prunci. Dumnezeu a lasat doctorii pentru noi din marea Sa iubire pe care ne-o poarta. Nu au niciun drept nici medicii, nici parintii sa decida asupra vietii unui prunc nenascut, fie el chiar si bolnav. Parintii care afla ca pruncul lor se va nastte bolnav nu trebuie sa renunte la lupta, omorandu-l, ci trebuie sa lupte si sa se inarmeze cu credinta pentru a birui greutatea aceasta. Nimic nu a lasat Dumnezeu la voia intamplarii si poate ca parintii care primesc o astfel de cruce, o primesc pentru a se mantui prin ea. Bineinteles, daca lupta pentru acest lucru. Rasplata lor va fi foarte mare, la fel si pedeapsa in cazul in care recurg la avort. Si sa nu uitam ca un copil bolnav poate fi si rezultatul pacatelor parintilor,bunicilor, stramosilor... . Dar NU INTOTDEAUNA. Mai poate fi si incercare pentru credinta lor, iar daca ei raspund la aceasta incercare cu rabdare si nu se manie pe Dumnezeu pentru voia Lui, El ii va intari si ii va ajuta in lupta. Insa daca ei nu cauta ajutorul lui Dumnezeu si se incred in propriile puteri, crezand ca stiu mai bine ce trebuie sa faca in fata unor asemenea situatii, vor da gres si rezultatul nu va fi unul pozitiv.
A nu se intelege ca neg meritele evolutiei medicinei, insa sa ne gandim ca doar cele care ajuta la salvarea vietii omenesti(inca din prima forma a acesteia) isi merita lauda. Nu si cele care au un efect negativ asupra omenirii. Si sa nu uitam ca tot Dumnezeu, prin omul pe care El l-a creat, a luminat mintile celor care au ajutat la evolutia medicinei si asadar pe El trebuie sa-L slavim si lui trebuie sa-I multumim. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne pastram constiinta curata(prin spovedanie si fapte bune) pentru a putea distinge raul sub chip de bine, de adevaratul bine.
Domnule Chibzuitu, articolul se refera la acei medici care pun in practica metodele prin intermediul carora se realizeaza lucruri neplacute lui Dumnezeu. Nu se refera la cei care ne salveaza vietile, ci la cei care fac contrariul. Tin sa mentionez ca avortul este acceptat de Biserica atunci cand este in pericol viata mamei, care mai poate da nastere si altor prunci. Dumnezeu a lasat doctorii pentru noi din marea Sa iubire pe care ne-o poarta. Nu au niciun drept nici medicii, nici parintii sa decida asupra vietii unui prunc nenascut, fie el chiar si bolnav. Parintii care afla ca pruncul lor se va nastte bolnav nu trebuie sa renunte la lupta, omorandu-l, ci trebuie sa lupte si sa se inarmeze cu credinta pentru a birui greutatea aceasta. Nimic nu a lasat Dumnezeu la voia intamplarii si poate ca parintii care primesc o astfel de cruce, o primesc pentru a se mantui prin ea. Bineinteles, daca lupta pentru acest lucru. Rasplata lor va fi foarte mare, la fel si pedeapsa in cazul in care recurg la avort. Si sa nu uitam ca un copil bolnav poate fi si rezultatul pacatelor parintilor,bunicilor, stramosilor... . Dar NU INTOTDEAUNA. Mai poate fi si incercare pentru credinta lor, iar daca ei raspund la aceasta incercare cu rabdare si nu se manie pe Dumnezeu pentru voia Lui, El ii va intari si ii va ajuta in lupta. Insa daca ei nu cauta ajutorul lui Dumnezeu si se incred in propriile puteri, crezand ca stiu mai bine ce trebuie sa faca in fata unor asemenea situatii, vor da gres si rezultatul nu va fi unul pozitiv.
A nu se intelege ca neg meritele evolutiei medicinei, insa sa ne gandim ca doar cele care ajuta la salvarea vietii omenesti(inca din prima forma a acesteia) isi merita lauda. Nu si cele care au un efect negativ asupra omenirii. Si sa nu uitam ca tot Dumnezeu, prin omul pe care El l-a creat, a luminat mintile celor care au ajutat la evolutia medicinei si asadar pe El trebuie sa-L slavim si lui trebuie sa-I multumim. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne pastram constiinta curata(prin spovedanie si fapte bune) pentru a putea distinge raul sub chip de bine, de adevaratul bine.
-
Hagau AdrianaPostat la 2012-03-07 15:46
Ce vorbim?idei filozofice puritane si medievale?De ce ne mor copiii in pantece sau imediat la nastere cu toate investigatiile medicale de ultima ora?Si eu credeam ca unii dintre voi dar viata mi-a demonstat altceva ,Dumnezeu m-a luminat. Asteptam un copil,eu om cu multa carte si banet,cu toate analizele sofisticate la zi,cu ecografii si monitorizari facute nu de doctorasul din coltul strazii ci taman de profesorul universtar,sef de clinica,actual decan al facultatii de medicina,etc si cand am ajuns in spital si o femeie plangea pe hol dupa pruncul ei gandeam(judecam)o saraca de ea,mie nu mi se poate intampla asa ceva ,mie nu ca toti sunt colegii si prietenii mei,eu am regim special.Da,am avut.Copilul meu,sanatos(?)cu scor apgar 9(cezariana) a murit la trei zile dupa nastere.Click!Cine guverneaza viata asta,eu ?sau Dumnezeu?Eu hotarasc momentul sa am un copil?Cine sunt eu?Cine esti tu?Daca privim spre Dumnezeu incepem sa pricepem cate ceva.Dragii mei,nu sunt singura "grozava"care am patit-o,uitati-va pe siteul parintilor de ingeri,uitati-va cati medici si alti grozavi, isi plang copiii.Da !trebuie sa lasam totul in voia lui Dumnezeu,sa facem copii atunci cand ii primim, sa avem grija de ei ca dar de la Dumnezeu nu ca posesiunile si creatiile noastre,sa ne lasam viata in mana lui Dumnezeu.Opriti jocul cu viata!
-
Radu AlexandruPostat la 2012-03-07 12:59
Citind acest articol am inteles altceva. Nimeni nu neaga rolul medicului sau al stiintei medicale in procesul urmaririi dezvoltarii sarcinii si al nasterii propriu-zise. Medicina este cea care isi asuma insa un rol dicutabil din punct de vedere moral, in privinta procesului conceptiei (fertilizare in vitro)si intreruperii sarcinii (avort) etc. In astfel de momente cheie, nu se cuvine ca medicul sa raspunda inaintea sau in locul constiintei noastre. Iar propria constiinta nu se cuvine a raspunde fara de Dumnezeu.
-
Petrache ChibzuituPostat la 2012-03-07 10:02
Tratam idei filozofice puritane, si cei mai rau,medievale. Cand vine sorocul cine ne moseste, cine ne face cezariana, cine ne ajuta medical sa trecem peste complicatii. Sa lasam totul pe seama lui D,zeu.?
Ca orice lucru pamantesc are si bine si rau. Important este sa avem un echilibru
Paul Cocei
Personalitatea - concept cheie in dezbaterea etica despre avort
Publicat in : Morala
Suferinta post-avort
Publicat in : Morala
'Un avort nu te face neinsarcinata, ci mama unui copil mort'
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.