Jurnalul unui pelerinaj in Valea Plangerii

Jurnalul unui pelerinaj in Valea Plangerii Mareste imaginea.

Atunci cand calatoresti spre vestul Europei, nu se poate sa nu observi diferentele. Pentru multi diferentele, sunt “in bine”: oamenii sunt mai “civilizati”, mai calmi, strazile sunt mai bune, cladirile sunt mai frumoase, orasele mai armonios dezvoltate. Intr-un cuvant, parca ar avea tot ce ne lipseste noua.

Aceasta este, bineinteles, perspectiva cea mai facila si cea mai evidenta, cea lumeasca, care se opreste in general asupra aspectelor care “bucura ochiul” sau care au legatura cu confortul vietii de zi cu zi.

Cand ne intereseaza insa aspectele nelumesti, duhovnicesti, situatia se schimba dramatic. Pentru un crestin, calatoria in occident poate fi ca un fel de pelerinaj prin Valea Plangerii. In randurile de mai jos am incercat sa va impartasesc experienta mea recenta prin doua vechi orase crestine – Venetia si Roma.

Prima parte. Venetia

Iubitor de arta, dar mai ales de bogatii, orasul pe apa este cu siguranta un obiectiv de ne-ratat. Dupa cum se stie astazi, Venetia s-a imbogatit decisiv dupa ce dogele orasului, in colaborare cu papa, au pus la cale cucerirea si jefuirea Constantinopolului prin intermediul celei de a patra cruciade. 

Bazilica San Marco

Numele bazilicii vine de la actualul protector al orasului, Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu. Ne putem intreba ce legatura are Sfantul Marcu, despre care stim ca a predicat in Egipt, cu Venetia din Italia. Raspunsul este simplu: in anul 828 negustorii venetieni au furat moastele Sfantului Marcu din Alexandria. Pentru a pecetlui aceasta fapta de onoare, dogele a dispus construirea actualei bazilici.

Stiind deci aceasta istorie, nu vei fi foarte socat sa afli ca, pentru o suma modica ai sansa de a accede in “tezaurul” acestei biserici. In prima camera a tezaurului, ai ocazia sa admiri o parte din trofeele altei mare fapte “onorabile”, cucerirea Constantinopolului. Marea parte a exponatelor acestui tezaur sunt obiecte de cult “aduse” din orasul lui Constantin (“adus” este un eufemism, bineinteles ca nu gasesti nicaieri cuvantul “jaf” sau “fratricid”).

Insa in cea de a doua camera a tezaurului am trait una din cele mai ingrozitoare experiente duhovnicesti. Este un fel de “camera a relicvariilor”. Grozavia vine din faptul ca raclele nu sunt goale; in acea camera moastele sunt puse in vitrina, la gramada, in cutiutele lor sfinte pe care nici nu poti citi numele sfintilor. La gramada: maini, degete, oase, cruci cu lemnul Sfintei Cruci in ele, toate expuse ca niste curiozitati. Povestea pe care ne-o spun ele este teribila. In loc de inchinare, ele sunt folosite ca atractie turistica. Ele nu sunt astfel doar necinstite, dar parca sfintii ar fi fost intemnitati a doua oara, de aceasta data intr-o biserica “crestina”.

Si ca sa incheiem cu bazilica San Marco, mai trebuie mentionat ca, pentru o suma ceva mai mare decat la tezaur ai posibilitatea de a accede pe terasa, unde poti admira “Caii Sfantului Marcu” (in realitate, sunt “Caii lui Constantin” – statuile a 4 cai, care in anul 1204 au fost “adusi” de dogele Venetiei din hipodromul din Constantinopol). Foarte revelator, as zice.

Catedrala din Torcello

Pe una din insulele lagunei venetiene, se afla o catedrala ce dateaza dinainte de schisma. Se numeste “Santa Maria Assunta” si este in fapt o veche bazilica bizantina din secolul VII ce contine cele mai vechi mozaicuri din regiune (sec. X-XI). Intrand in aceasta biserica, poti realiza – vizual – modificarile majore petrecute in occident dupa schisma. Aceasta pentru ca, desi biserica este catolica si a fost renovata pe parcurs, este foarte familara. In primul rand, pictura este totalmente bizantina, adica plina de icoane, nu de tablouri. In al doilea rand, un aspect interesant, cupola altarului seamana foarte mult cu cea din bisericile ortodoxe, pe ea fiind un superb mozaic din secolul XI ce o infatiseaza pe Maica Domnului.

Dar cum mi-a fost dat ca in aceasta calatorie sa surprind multe aspecte revelatoare, nici aceasta vizita nu a fost lipsita de un eveniment de acest tip. Inainte de a cumpara biletul de acces in bazilica, am citit la intrare un anunt care informa turistii de faptul ca in acea zi, la ora 12, se va desfasura in catedrala o misa (liturghie catolica). Intrucat mai erau doar cateva minute pana atunci, m-am intristat, gandindu-ma ca din acest motiv nu voi mai putea vizita catedrala. Spre surpriza mea insa (nu stiu daca m-am bucurat sau nu), afisul mentiona faptul ca turistii nu trebuie sa fie ingrijorati, programul de vizitare nu va fi afectat in niciun fel. Cu alte cuvinte, slujitorii vor avea grija sa nu deranjeze turistii deturnand biserica de la obiectivul ei principal. Si chiar asa s-a si petrecut. Fiind inauntrul catedralei in vreme ce se apropia ora respectiva, am putut vedea cu cata delicatete se pregateau slujitorii de o misa cat mai tacuta cu putinta.

Venetia are multe obiective religoase. Multe catedrale si bazilici – practic in fiecare piateta gasesti una. Vizitand insa orasul plutitor mi-am dat seama repede ca nu am suficienti bani incat sa pot intra in ele.

(va urma)

Paul Cocei

Despre autor

Paul Cocei Paul Cocei

Colaborator
104 articole postate
Publica din 29 Decembrie 2011

12 Iunie 2015

Vizualizari: 1075

Voteaza:

Jurnalul unui pelerinaj in Valea Plangerii 4.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE