Minivacanta de Paste: cu sau fara Hristos

Minivacanta de Paste: cu sau fara Hristos Mareste imaginea.

Guvernul a acordat romanilor o noua minivacanta. Functie de religiozitatea noastra, o putem numi de 1 mai sau de Paste. Aceasta este, in fond, contrastul pe care il analizam.

In vechime, cand poporul ales a vrut sa se roage lui Dumnezeu, stapanitorii Egiptului l-au pus la mai multa munca. Astazi, in spirit democratic, iata, autoritatile acorda zile libere, in preajma unor sarbatori, pentru ca poporul sa se bucure liber de acestea. Dilema insa apare la folosirea libertatii: avem o minivacanta, ce facem? Uitandu-ma cu atentie in calendar, am sesizat ca aceasta minivacanta se suprapune exact peste cea mai importanta perioada liturgica, care ne pregateste de Inviere. Mai precis, este vorba despre Saptamana Patimilor. Chiar zilele acordate libere, 2 si 3 mai, sunt zilele in care Biserica ne cheama la cele mai importante Denii: cea a celor 12 Evanghelii si cea a Prohodului. Dilema este legata de cum petrecem aceste zile. Majoritatea spera ca aceasta minivacanta sa fie un succes economic al turismului. Putini insa vorbesc despre folosul spiritual al acestei minivacante. Contrastul este evident: distractie in cluburi, la mare sau la munte, versus rugaciune, pocainta si contemplatie la Denii. Minivacanta este de 1 Mai pentru nereligiosi, de Paste pentru religiosi.

Unii ar putea spune ca sunt prea rigorist, fixist sau habotnic. Ca, in fond, turistii pot participa la slujbele organizate oriunde in Patriarhia Romana. Partial adevarat, as replica. Dar, care este starea duhovniceasca a unui turist care pleaca de acasa cu gandul sa se distreze, iar "oferta" Bisericii vine ca un auxiliar la minivacanta?! Personal, cred ca una gen: "nu se termina mai repede, ca avem treaba?" Ma gandesc daca nu cumva am devenit prea permisivi cu noi insine. Traim ca si cum nu avem nici o obligatie fata de nimeni, ca si cum totul ni se cuvine. A ne supune de bunavoie la infranare, post, pocainta, rugaciune, ni se pare prea de tot, in conditiile in care, iata, avem timp sa ne distram. Probabil am uitat ca exista si un gen de distractie constructiva, ziditoare de suflet si trup. In aceste conditii, ma intreb: daca scaderea increderii in Biserica nu se datoreaza exclusiv Bisericii, ci si modului propriu de trai, care incepe sa fie diferit fata de normele crestine? Dincolo de asta, marea problema de astazi ar putea fi "muncile distractiei", la care ne supunem de buna voie, in detrimentul cresterii spirituale, la care ne cheama Biserica.

Parintele Eugen Tanasescu

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 27 Februarie 2017

Pe aceeaşi temă

15 Martie 2013

Vizualizari: 1280

Voteaza:

Minivacanta de Paste: cu sau fara Hristos 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Stefan PopaPostat la 2013-03-15 08:39

    Schimbarea e în noi! Tist, dar adevărat. Din păcate, fiecare dintre noi încercăm să dăm vina pe părinţi, soacră, vecini, partide şi chiar pe Biserică, uitând fiecare de păcatele personale şi cât de puţin contribuim la creşterea noastră spirituală. Un lucru e clar: schimbarea în bine trebuie să înceapă cu fiecare din noi, fie că e sau nu sărbătoare!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE