Nasterea din nou - Ziua a opta

Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai : "ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii (= nasterea din nou), cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel" (Matei 19, 28).

Despre "nasterea din nou", cum se va petrece, a profetit Sfantul Apostol Petru: "Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui" (II Petru 3, 10). Sfantul Maxim Marturisitorul comentand acest text arata : "Caci trece (lumea) si cele din ea se vestejesc. Caci va veni cu adevarat vremea cand va suna o trambita infricosatoare, cu un sunet strain si totul se va desface, nimicindu-se oranduirea vazuta a ei. Si lumea vazuta va trece, luandu-si sfarsitul propriu. Iar lumea ascunsa acum a celor inteligibile se va arata aducand taine cu totul straine ochilor si urechilor si mintii" (Ep. 1, P. G., 91, col. 389), si adauga: "Toate... cele vazute vor trece deodata, stihiile arzand si desfacandu-se in focul care va curati mai inainte zidirea intinata de noi pentru venirea Celui curat" (Ep. IV, P. G., 91, 146).

Noi, cum spune Sfantul Apostol Pavel, "nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie" (Evr. 13, 14). "Lumea care va sa vina" (Evr. 2,5) este "Ziua Domnului" (I Tes. 5, 2), care ne va trece "prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant" (Tit 3, 5) si "Imparatia Lui nu va avea sfarsit" (Luca 1, 33). Sfarsitul lumii actuale nu este deci o oprire a timpului istoric, la o data cronologica vehiculata de sectanti, printr-o catastrofa cosmica, ci o innoire a creatiei in sens de "transformare", o trecere de la starea veche la starea noua, a harului, la ordinea imparatiei vesnice adusa odata cu a doua venire glorioasa a lui Hristos. La sfarsitul vremii, "slava lui Dumnezeu a luminat-o - adica cetatea - care nu are nevoie nici de soare si nici de luna ca s-o lumineze" (Apoc. 21, 23). Mantuitorul insusi ne spune ca imparatia Sa, pregatita de la intemeierea lumii nu este din lumea aceasta, dar ca aceasta imparatie este insa prezenta si la indemana noastra (Luca 10, 9, 11). Acum, in veacul istoriei noastre prezente, crestinii au primit o arvuna a bunatatilor fagaduite, darurile Sfantului Duh si cei ce au pregustat imparatia, au nevoie de rabdare intru nevointe ea sa primeasca rasplata definitiva, viata vesnica in plenitudinea ei. Acesta este timpul de nadejde in Dumnezeu, de pocainta si de rugaciune : "Sa vina imparatia Ta" (Matei 6, 10).

Chipul innoit al lumii - palinghenesia - si modul trecerii chipului ei actual in cel innoit la venirea lui Hristos, cauza prefacerii lumii si a invierii mortilor, sunt momente care vor avea loc simultan. "Lumea se va preface cu iuteala de fulger. In acelasi timp vor iesi din sanul pamantului transfigurat trupurile mortilor pnevmatizate si trupurile vii se vor preface in trupuri inviate. Simultan va avea loc a doua venire a Domnului. Propriu-zis lumina trupului Lui inviat va preface chipul acesta al lumii si va fi cauza invierii mortilor. De aceea "ziua" in care au loc toate acestea se numeste "ziua Domnului". Cuvantul Sfantului Apostol Petru, spune Parintele Dumitru Staniloae, ca "stihiile lumii vor arde (II Petru 3, 10), este el insusi invaluit in mister". Sfantul Apostol Pavel spune ca cei vii se vor preface intr-o clipa (I Cor. 15, 52) si deci intr-o clipa va trebui sa se petreaca si prefacerea lumii si invierea mortilor. Desfacerea chipului actual al lumii va fi in acelasi timp aparitia ei intr-un chip nou, efect care nu e propriu focului material. Arderea aceasta fulgeratoare are o cauza superioara si are ca scop curatirea lumii, de zgura raului si o punere a ei intr-o stare de transparenta spirituala. "Dar poate ca arderea e o imbinare de cauza superioara si naturala".

 

Acest "mister" al "nasterii din nou", chipul innoit al lumii in ziua a opta, pare ca astazi, in secolul fizicii cuantice, sa poata fi inteles, prin eforturile spiritului uman, calauzit tot de pronia divina, ceea ce vom cauta in continuare sa schitam.

Fizica actuala atesta ca particulele elementare care compun atomul se transforma unele in altele. In nucleul atomului se pot produce procese de transformare a protonului in neutron si invers a neutronului in proton. Se cunoaste si procesul de transformare a doua particule, de exemplu a unui electron si a unui pozitron in fotoni de mare energie. Exista un proces si invers de transformare a fotonilor in pozitroni si electroni. Procesul acesta a fost realizat de fizicieni in laboratoare, care a dus la bomba atomica si la tragedia de la Hirosima si Nagasaki si ameninta cu tragedia ei intreaga omenire astazi. Teoria ondulatorie a luminii este astazi o certitudine. Conform legilor mecanicii cuantice materia poate lua nastere din energie pura. Atata timp cat o particula poate fi creata, Universul va crea, simultan, particule si antiparticule, care au aceeasi masa si aceleasi caracteristici, doar sarcina electrica este de contrar, ceea ce le imprima viteze egale in sensuri opuse. Protonii iau nastere, in acelasi timp cu antiprotonii, electronii cu antielectronii (cunoscut sub sumele de pozitroni). Coliziunea dintr-o particula de materie si una de antimaterie va avea drept rezultat, o data cu anihilarea reciproca, eliberarea unei cuante gama - fotoni de mare energie. Un semn sigur al prezentei antimateriei in Univers o constituie radiatiile gama produse in urma anihilarii. Pe pamant, ca si in sistemul nostru solar, nu exista insa antimaterie. Daca una din planetele acestuia ar fi fost din antimaterie, s-ar fi receptionat radiatii gama. Universul nostru este compus din peste 2 milioane de roiuri stelare si sigur galaxia noastra se stie astazi ca este din materie. Lumina emisa de antimaterie nu difera de cea emisa de materie, adica antiparticula fotonului este tot un foton. Ori de cate ori antimateria vine in contact cu materia obisnuita se produc fenomene "explozive". Cel mai cunoscut dintre toate este anihilarea. Atunci cand un antiatom loveste un atom, masa lor se transforma integral in energie, sub forma de fotoni, am spune in lumina primordiala. Aceasta realitate astrofizica ne duce la intelesul Sfintei Scripturi : "Si a zis Dumnezeu : "Sa fie lumina.". "Si a fost lumina. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric" (Fac. 1, 3-4), adica materia de antimaterie.

John Meyendorff face remarca, spunand ca Acelasi Dumnezeu este atat transcedent (in fiinta), cat si imanent (in energii). La fel, in timp ce ramane fiintial neschimbabil, Dumnezeu este marturisit ca devenind Creator al lumii in timp, prin propria sa "energie", dar deoarece "energia" este necreata, adica este Dumnezeu, schimbabilitatea este vazuta ca atribut real al dumnezeiescului.

Se considera ca 50 % din Univers ar trebui sa fie constituit din antimaterie. Trebuie sa ne reprezentam, spune Bunesh Hoffmann ca in Univers exista regiuni in care substanta prezenta este antisubstanta noastra. O contopire intre cele doua regiuni atat de deosebite "ar fi catastrofala".

Aceasta realitate astrofizica il face pe dr. Octavian Udriste sa afirme ca "trebuie sa fim incredintati de adevarul intangibil si implacabil conform caruia "ziua si ceasul" retractarii materiei..., urmata de prabusirea Universului in el insusi (Big-Crunch), este taina pe care Dumnezeu-Tatal o pastreaza in exclusivitate, precum este scris : "Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece ! Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Matei 24, 35-36 ; Marcu 13, 31-32). "De aceea si voi fiti gata, ca-n ceasul in care nu ganditi va veni Fiul Omului" (Matei 24, 44 ; 25, 13). Asadar, potrivit planului Sfintei Treimi, va veni clipa (la scara timpului cosmic) in care grandiosul nostru Univers cuantic se va reintoarce, prin implozie, la neexistenta, adica la "nimicul" vidului si al informatiei pure.

Revelatia divina ne ajuta sa cunoastem ce va fi dincolo de timpul istoric si de materie. Atunci va veni ziua a opta a creatiei sau a nasterii din nou, a palinghenesiei. In contrast cu "saptamana care masoara timpul" ziua a opta, spune Christos Yannaras, arata modul existentei mai presus de natura-materie - si de timp. Va fi un timp format nu din succesiuni de momente trecatoare, pieritoare, ci din relatia de dragoste plenara, care se savarseste neincetat intr-o transformare dinamica "din slava in slava" (II Cor. 3, 18). Orice am spune acum despre aceasta slava viitoare n-ar fi decat o palida reprezentare a acelei realitati : "Caci vedem acum ca prin oglinda, ca in ghicitura; iar atunci, fata catre fata" (I Cor. 13, 12).

In dimensiunile zilei a opta se arata realitatea invierii, unirea lui Dumnezeu cu "Adam cel universal" - cu toti oamenii fara exceptie. Dar aceasta unire, desi va desfiinta distanta fizica dintre om si Dumnezeu, nu va forta, nici atunci, libertatea fiecarei persoane.

Astfel, pentru cei "vrednici", cum spune Sfantul Maxim, care primesc iubirea lui Dumnezeu, unirea cu El va fi o "desfatare dumnezeiasca si mai presus de orice intelegere", in timp ce pentru "nevrednici", pentru cei care au refuzat posibilitatea iubirii, va fi "o suferinta de negrait". Alta calitate de viata nu exista in ziua a opta: iubirea este cea care judeca, iubirea este cea care da fiecaruia dupa dreptate, si dupa iubirea lui fata de semenii sai si fata de Dumnezeu.

"Aceasta este porunca Mea; sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 15, 12). "Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8).

Pr. prof. Ion Ionescu

• Cum sa mostenim viata vesnica
  Publicat in : Editoriale
• Aceasta este viata vesnica
  Publicat in : Editoriale
• Poruncile dumnezeiesti, medicamente pentru viata vesnica
  Publicat in : Editoriale