Premisele reusitei conjugale

Premisele reusitei conjugale Mareste imaginea.


Premisele reusitei conjugale

Pornind de la adevarul, plastic exprimat de cunoscuta maxima orientala, potrivit careia familia seamana cu o cetate pentru care unii lupta sa fie primiti inauntru, iar altii se bat sa gaseasca o iesire din ea, sper ca este lesne de inteles ca aceleasi ganduri pe care doresc sa le exprim in acest spatiu pot avea valori si efecte diferite la cititori diferiti.

Astfel, daca ele ar putea fi receptate cu interes fie tinerii pre-maritali, pentru care calatoria este, sa zicem, un fel de "terra incognita", pentru oamenii in varsta, cu o bogata experienta conjugala, izvorata din una sau mai multe "descoperiri" si "desteleniri" de asemenea "pamanturi", sau, cu alte cuvinte, care au verificat pe propria lor piele "gustul si culoarea fericirii" conjugale pledoaria mea pentru intelegerea "tainelor" acestui fenomen poate fi apreciata ca superflua, ori o neinteleapta fortare a unor usi deschise. In pofida unei posibile receptari inegale a acestor ganduri coonsider totusi utila evidentierea premiselor fundamentale ale reusitei in casatorie si implicit consecintele psiho-socio-culturale ale ignorarii acestora.

Contrar unor opinii simpliste, casatoria este un fenomen complex si amplu disputat din variate perspective social-spirituale. Intrucat spatiul, relativ limitat, de care dispun, nu-mi permite sa prezint, fie si succint, istoricul evolutiei mariajului de la stadiul rapirilor, la cel al comercializarii fetelor si de aici la etapa actuala a necesitatii respectarii consimtamantului reciproc al candidatilor la mariaj ma marginesc sa mentionez ca acelasi fenomen, al casatoriei, a fost vazut de diferiti carturari fie predominant optimist, fie precumpanitor pesimist. Daca un optimist, cum a fost publicistul roman P. Pandrea, opineaza ca la casatorie mireasa spera ca mirele va fi un Adonis, Hercules si Aristoteles, iar mirele asteapta sa gaseasca in mireasa lui o sotie ideala, o amanta pasionata, si o mama tandra, pesimisti, cum a fost bunaoara, carturarul francez Picler, considera ca oricat de prudenti ar fi mirii, evolutia casatoriei lor va urma, inevitabil, cursul invers al cunoscutelor parti ale Divinei Comedii a lui Dante Aligheri, adica incepe cu Paradisul, continua cu Purgatoriul si sfarseste cu Infernul.

Dar pentru ca familia sa poata depasi asemenea conceptii si respectiv evolutii nerealiste si dramatice si mai ales starea de criza pe care o traverseaza ea in prezent este necesar sa vedem care sunt principalele premise bio-etice ale succesului in casatorie. Din multitudinea premiilor ce conditioneaza reusita unei casatorii apreciem ca cele mai importante sunt urmatoarele doua categorii: premisele natural-biologice si premisele social-etice.

Premisele natural-biologice

Oricat ar pare de absurd socot ca o prima exigenta de care trebuie sa tina seama cei care candideaza la mariaj consta in realizarea unei casatorii heterogame (adica intre sexe diferite) si nu homogame (intre persoane de acelasi sex). De ce subliniez aceasta cerinta. Pentru ca, in pofida progresului spiritual al umanitatii, suntem, din pacate, martorii sporirii numarului casatorii lor anormale, aberante intre homosexuali si intre lesbiene (adica intre barbati, ca si intre femei), a!e caror consecinte sunt extrem de grave: periclitarea existentei familiei traditionale; curmarea functiei sale de perpetuare a speciei umane etc. Exprimarea acestei ingrijorari este motivata indeosebi de: legalizarea acestor casatorii in diferite state occidentale; de recunoasterea lor de catre papalitate; de intentia celor de aproape un milion de homosexuali si lesbiene din tara noastra de a obtine aceleasi drepturi s.a.

A doua exigenta de acest gen, care desi nu este noua se observa totusi ca nu rareori este ignorata, o constituie necesitatea respectarii corespunzatoare a acestui moment din viata omului. Daca, da exemplu, casatoriile la varste mai mici decat cele acceptate legal (ex. fete de 11-13 ani si baiatul de 14-16 ani) nu ofera garantia unor produsi umani normal dezvoltati, mariajele contractate- mai tarziu decat varsta normala pot avea alte efecte nedorite. Doua mi se par a fi greselile ce se intalnesc mai frecvent pe acest plan. Prima consta in iresponsabilitatea cu care unele primarii din mediul rural acorda dispensa de varsta, prin oficierea unor casatorii intre parteneri cu varste ce sunt cu mult mai mici decat cele legale. Cea de a doua consta in absenta intelepciunii celor ce se casatoresc la varste mult inaintate cu intentia de procrecre a copiilor, sau inteleg gresit dreptul de a-si planifica momentul implinirii acestei functii biologice, prin amanarea procreerii spre varsta lor de pensionare cu inerentele si nedoritele consecinte bio-psiho-socio culturale.

In fine, dar nu si in ultimul rand, dintre alte premise natural-biologice ale casatoriei mai mentionez si pe cea referitoare la starea sanatatii celor care candideaza la mariaj. Dupa cum se stie Certificatul medical pentru casatorie este menit, intre altele, sa evite mariajul intre persoane purtatoare ale unor maladii usor transmisibile (ex. sifilisul, tuberculoza ele.). Trecand peste faptul regretabil ca se mai intalnesc unitati sanitare (ex. Circumscriptiile sanitare teritoriale etc), sau unii slujitori ale acestora care nu manifesta suficienta responsabilitate in eliberarea unor asemenea Certificate, voi observa ca acestea nu cuprind in controlul medical prermarital si alte informatii importante privitoare la viabilitatea organismului fiecaruia, dintre cei ce candideaza la casatorie. Ma gandesc, inainte de toate, la necesitatea controlarii si prevenirii viitorilor miri asupra pericolului de a fi sau deveni victime ale SIDEI, care, dupa cum se stie, se transmite cu deosebire pe calea raportului sexual. Am apoi in vedere faptul ca progresul geneticii evidentiaza cat de grave pot fi urmarile neevitarii unor predispozitii ereditare negative.

Absenta unui control genetic (cel putin pentru acele perechi de tineri care doresc sa aiba copii) este cu atat mai de neinteles cu cat inca inaintea fundamentarii stiintei geneticii se cunostea posibilitatea transmiterii de la o generatie la alta atat a caractelor pozitive cat si a celor negative. Doua exemple sunt mai frecvent invocate in literatura de specialitate.

Ma refer mai intai la cazul pozitiv al familiei Veit Bach. Printre descendentii acestui german de profesiune brutar, care si-a abandonat, aceasta meserie, pentru cea de muzician si in primul rand a celor trei fii ai sai se numara, de-a lungul a doua generatii, 57 de autori de opere muzicale, inclusiv celebrul J.S. Bach, cu ale sale pretuite creati ca: Clavecinul bine temperat. Oratoriul de Craciun s. a. Cel de al doilea exemplu, care evidentiaza imperioasa necesitate a controlului genetic inainte de casatorie, se refera la posibilitatea transmiterii unor caractere deosebit de grave pentru societate. Am in vedere o fosta cersetoare alcolica din mediul geo-demografic englez, de la care au rezultat de-a lungul a sjase generatii, peste 800 descendenti, din care 700 au fost condamnati pentru diferite delicte penale (dintre care: 342 de alcolici, 127 de prostituate si 37 de criminali periculosi).

In conditiile in care si in prezent avem printre noi purtatori ai unor asemenea nedorite mosteniri ereditare, ma intreb: nu-s oare mai putin costisitortre cheltuielile pentru controlarea si curmarea la timp a unor astfel de tare biologice, decat acele cheltuieli necesare pentru reparatiile implicate de efectele lor pagubitoare si dureroase suportate de familiile afectate st colectivitatile sociale din care fac parte? lata de ce, recunosc-dincolo de inacceptabilele sale implicatii rasiale, valoarea si actualitatea teoriei eugeniei, fundamentate de antropologul englez Fr. Galton (1822-1911) care recomanda factorilor de raspundere sa nu precupeteasca nici un efort pentru a impiedica pe idioti, nebuni si (sau) purtatori ai unor grave boli incurabile de a da nastere unor urmasi degenerati, ce devin inevitabil o adevarata povara pentru societate. Dar utilitatea deosebita a controlului genetic premarital este motivata mai ales de rezultatele cercetarilor stiintifice contemporane. Iata cateva dintre ele: exista peste 1600 boli ereditare; poate 4% dintre nou-nascuti de pe glob sunt purtatorii unor mutatii cu efecte detrimentale; cel putin doua milioane de dublu-masculi (adica acei care au un cromozon Y suplimentar) sunt predispusi unor comportamente antisociale. Pot oare viitorii parinti, ca si institutiile de asistenta profamiliala sa ramana indiferenti in fata unor asemenea concluzii stiintifice?

Premisele social-etice

Dintre multiplele exigente de acest gen, a caror respectare concura la reusita in casatorie, voi mentiona doar cateva. Desi are mai mult caracter psihologica decat sociologic trebuie recunoscut adevarul ca succesul in casatorie se intemeiaza in primul rand pe iubirea reciproca a partenerilor, deoarece - cum spune G. Ibraileanu -"Dragostea e temelia neclintita pe care se poate cladi o casnicie morala fericita." De ce subliniem acest adevar? Pentru ca, din pacate, si in zilele noastre se intalnesc inca destule casatorii care sacrifica dragostea pe altarul cultului banilor, a dorintei de avere. Or, precizeaza autorul "Adelei", "un amor cu atat e mai bestial, adica cu cat are mai putin element sufletesc, cu atat sfarseste mai degraba". Intr-adevar, silirea unei fete si se casatoreasca cu un barbat pe care nu-l doreste poate fi asemanata cu un viol. Dar daca violurile despre care se scrie destul in presa contemporana sunt accidentale cel despre care vorbesc eu este legalizat prin casatorie, menit a fi permanent, ceea ce este desigur inuman si odios.

O alta importanta premisa social-elica a casatoriei o constituie nevoia unei profunde cunoasteri reciproce a partenerilor ce aspira la mariaj. "Cunoasterea - spunea Emerson- este antidotul temerii". Evident, numai o buna cunoastere a celuilalt, poate curma indoielile si temerile celor ce vor sa-si uneasca viata prin casatorie. Satisfacerea acestei cerinte presupune inainte de toate cunoasterea statutului social al "celuilalt" sub raportul nationalitatii, religiei, instructiei scolare, a naturii si gradului de calificare profesionala, si, fireste, a conditiilor materiale strict necesare existentei cotidiene, cum sunt: locuinta, sursa de venit, etc.

Desi ar putea parea superfluu, se cuvine mentionat, in contextul acestei cerinte, faptul ca experienta dureroasa a mai multor casatorii destramate arata ca viitoarele sotii nu vor putea sa-si afirme independenta lor economica daca nu vor aduce ca "zestre" in familie o buna pregatire profesionala intr-un domeniu sau altul al activitatii intelectuale sau fizice. O diploma este adeseori chezasia independentei si demnitatii personale a fiecaruia dintre soti si cu deosebire a sotiilor. Dar cunoasterea reciproca nu se poale reduce la acestea. O importanta deosebita o are cunoasterea fie si partiala a particularitatilorr psiho-socio-culturale ale "celuilalt".

Deoarece satisfacerea acestei cerinte este deosebit de complexa si anevoioasa, apreciez ca ar fi folositor pentru candidatii la mariaj daca fiecare din ei s-ar asigura de cunoasterea a cel putin cativa indicatori caracterologici, pe care i-am formuiat la cererea unor tineri interesati in acest sens. Ce ar fi deci de dorit sa aflam ca-i este specific "celuilalt"?

1. Precumpanirea pasiunii pentru munca si nu pentru loisir sau petreceri;

2. Precumpararea tendintei de "a fi" in raport cu tendinta de "a avea"

3. Precumpanirea spiritului de altruism si nu a celui de egoism.

4. Precumpanirea spiritului de conciliere si compromis si nu a celui de ura si razbunare.

5. In fine, precumpanirea sentimentului de responsabilitate si rusine si nu de indiferentism si insolenta in raport cu propriile imperfectiuni si indatoriri sociale. Indemnul de cunoastere cu prioritate a unor asemenea particularitati, caracterologice izvorate din convingerea multiplu verificata, ca partenerii ideali pentru casnicie se intalnesc mai curand printre cei cu caracter decat printre, cei care sunt doar inteligenti.

 

Daca este utila cunoasterea "tainelor" succesutui in casatorie, cred ca tot atat de importanta este si constientizarea consecintelor ignorarii lor. Justetea acestei opinii este confirmata de cel putin cateva observatii; cresterea numarului divorturilor, al abandonurilor familiale, ca si cel al handicapatilor fizici si mai ales a celor sociali; scaderea simtitoare a natalitatii romanilor, in favoarea celei a unor minoritati nationale, cum este, de pilda, cea specifica tiganiior, care prin prolificitatea lor deosebita ameninta sa devina majoritara in cca. 50 de ani; transmiterea la urmasii nostri a unor grave boli sau tare ereditare etc. Gravitatea acestor consecinte conduce inevitabil spre asemenea stari si tendinte ca: scade pagubitor de mult autoritatea familiei; se accentueaza ruptura dintre familie si societate; sporeste povara economico-financiara a societatii pentru repararea efectelor nedorite ale casatoriilor neintelept realizate etc.

Pentru curmarea sau reducerea efectelor dramatice ale crizei familiei din tara noastri este imperios necesara intreprinderea neintarziata a unui complex de masuri, in cadrul carora actiunile social-economice sa fie organic conjugate cu cele de ordin social-educativ.

Intre primele masuri care ar putea contribui la implinirea acestui obiectiv un rol insemnai pot avea cel putin cateva, cum sunt: reorganizarea actualului sistem de eliberare a Certificatelor medicale, in raport cu progresul cunoasterii stiintifice si mai ales cu exigentele unor moderne controale medicale premaritale; modificarea corespunzatoare a Codului familiei pentru restabilirea autoritatii acestei importane institutii; infiintarea unui Minister sau a unui departament special al familiei (pe langa unul sau altul dintre ministerele existente) menit sa asigure nu numai buna sa functionare, dar si o mai eficienta legatura dintre aceasta si societate; organizarea experimentala in centrele judetene si marile localitati urbane a unor Cabinete de asistenta sociala profamiliala, menite sa realizeze anumite cursori de sociologie si legislatie a familiei pentru tineretul premarital .

Actionand in acest sens, societatea romaneasca va reusi sa curmeze sau sa reduca simtitor efectele unor grave imperfectiuni manifestate in constituirea familiei din tara noastra. Caci, asa cum observa psihologul francez, Lucien Seve: "Unul dintre paradoxurile epocii actuale este ca pentru a conduce de pilda, un automobil, trebuie sa treci niste probe destul de severe, in timp ce educatia copiilor, alegerea unui sot sau modul de viata sunt lasate, in ceea ce priveste esentialul, la liberul arbitru si la discretia ignorantei a milioane de oameni, care, foarte adesea cauta zadarnic un sfat sau ajutor in tot soiul de false practici...".

Paralel cu asemenea actiuni, consider ca este utila sporirea eforturilor societatii in sensul unei minime pregatiri social-spirituale a tinerilor pentru casatorie. Meditand asupra responsabilitatilor ce si le asuma cei care doresc sa se casatoreasca am ajuns la cateva concluzii, a caror cunoastere permite, sper, evitarea in mare masura a unor mariaje nefericite. Presupunand ca cei mai interesati in acest sens sunt tinerii imi ingadui sa le adresez asemenea indemnuri:

 

Nu confundati fenomenul dragostei cu impulsurile instinctului sexual;

Nu acordati mai multa atentie frumosului fizic decat celui de ordin spiritual;

Nu subordonati in chip absolut sentimentele de drafioste intereselor materiale si nici invers ;

Nu confundati virilul cu grosolanul (la baieti) si nici emanciparea cu nerusinarea (la fete);

Nu uitati (atunci cand nu cunoasteti bine pe "celalalt"), ca-i mai intelept sa acceptati ideea schimbarii uneia sau mai multor prietene (respectiv prieteni) decat sa fiti nevoiti sa schimbati una sau mai multe sotii (respectiv soti), dupa ce au aparut copiii cu problemele lor;

Nu ignorati, in fine, adevarul ca poate nicaieri nu este mai important ca in alegerea partenerului de viata, sa iubiti cu judecata si sa judecati cu pasiune. Intrucat in casatorie importanta este nu numai dragostea, ci si intelepciunea, voi invoca, in final, doua pretioase experiente conjugale. Intrebat daca e bine sau nu sa te casatoresti, Socrate ar fi raspuns: "Daca ai fericirea sa gasesti o femeie cumsecade, poti deveni un tata pasnic de copii. Daca insa te insori cu una, cum este Xantipa mea, nu-ti ramane decat sa te dedici filosofiei". Invatand probabil din aceasta experienta, ca si din propria sa casatorie B. Franklin, a lasat urmatorul sfat: "Tinere, fa ochii mari pana la casatorie, dar dupa aceea lasa-i pe jumatate inchisi"!

Pr. dr. Vasile C. Ciocarlan

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4329

Voteaza:

Premisele reusitei conjugale 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

casatoria viata de cuplu

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE