Trupul nostru este "templu al Duhului Sfant" (I Corinteni 6, 19) si "Biserica sfintita" in care avem nevoie sa primim viata lui Dumnezeu. Trupul nostru este locul in care sufletul nostru se intalneste si se uneste cu Viata care ne vine din Trupul si Sangele Mantuitorului.
Cu cata curatie si evlavie, dar, trebuie sa ne raportam la trupul nostru, ca sa nu-l coboram din cinstea in care l-a ridicat Dumnezeu ?!
Nu poate ramane vrednic de a-L primi pe Dumnezeu acel trup care ajunge sa fie necinstit si batjocorit in fel si chip de sufletul cu care este unit.
Cum este necinstit trupul omului ?
Ingrijit intr-un mod exagerat, ca si cum ar exista doar viata trupului; "infrumusetat" de sus si pana in cele mai de jos ale lui, in pofida durerii suferite in urma proceselor de "cosmetizare"; folosit in mod iresponsabil, impotriva firii sale; fortat tot timpul sa incapa in calapoadele tot mai chinuitoare ale modei - trupul nostru ajunge sa ne urasca pentru modul in care il tratam, iar aceasta ura, desi nu o putem auzi, nici vedea, o simtim insa in toata puterea ei. Mai ales prin boala, trupul se razbuna pe sufletul care nu il intelege si care il chinuie. Iar daca nici boala nu-l intelepteste pe suflet, atunci trupul se arunca pe sine in moarte.
Intre trup si suflet nu exista razboi prin natura lor, ci prin miscarile nefiresti ale sufletului, care se indeparteaza de cele firesti (bune) si pofteste cele nefiresti (rele). Desi ambele (trupul si sufletul) sunt tot mai deformate, prin indepartarea omului de Dumnezeu, se observa aceasta deformare mai ales in trup, unde bolile sunt resimtite cu violenta.
Sfintii Parinti spun: "Trupul este o sluga buna, dar un stapan rau." Ei bine, daca alegem sa-l numim "sluga", adica slujitor bun al sufletului nostru, se cuvine sa ne purtam cu grija fata de el, iar nu ca fata de un lucru strain si lipsit de valoare. Sufletul, deci, este dator sa aiba discernamant si masura in toate, ca nu cumva sa piara, impreuna cu trupul sau.
Trupul si sufletul nostru sunt opera cea mai iubita a lui Dumnezeu.
Se cuvine, dar, sa avem mare grija de noi insine, caci acela care isi va strica trupul ori sufletul sau va fi stricat si el de Dumnezeu, precum zice Apostolul Pavel: "Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul (omul) lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi" (I Corinteni 3, 16-17).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Suferinta umana si iubirea divina
Publicat in : Editoriale -
Suferinta ca incercare
Publicat in : Editoriale -
Suferinta nu este absurda
Publicat in : Editoriale -
Suferinta si nadejdea mantuitoare
Publicat in : Religie -
Libertatea si suferinta
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.