Fiecare dintre noi își formează propria idee despre Dumnezeu, credință şi suflet. Pentru unii, sufletul este acel „ceva” care îl definește şi-l reprezintă pe el însuși. Pentru alții, sufletul există şi este prezent în fiecare ființă vie. Dar, sunt şi persoane care îi neagă existența, crezând că acesta este doar un concept abstract, ce nu poate fi înțeles pe deplin.

Indiferent de credința sau de ideile pe care le avem, toți putem simți, uneori, cum ne „doare” sufletul sau cum acesta „plânge” de durere sau dor.

În suflet sunt îngrămădite multe emoții, melodii, cântece și poezii! Cu toate acestea, din păcate, de multe ori uităm de el, lăsându-l nesupravegheat. Şi astfel, sufletul se aglomerează cu diverse emoții negative, gunoaie care încet dar sigur ne otrăvesc atât viața noastră cât şi pe a celor din jur.

Un suflet are nevoie ca în permanență să fie curățat. Așa cum trebuie să spălăm şi să ștergem praful depus pentru a ne face curățenie în casă, tot așa este necesar să ne „ștergem” sufletul de tot praful şi gunoiul reprezentat de nemulțumirile, dezamăgirile și necazurile acumulate.

Sufletul fiecărei ființe umane poate fi asemuit cu o navă care străbate mările vieții dar care, atunci când este încărcat cu prea multe emoții negative poate eșua sau se poate inunda scufundându-se, pentru a dispărea în abis. Numai că, atunci când sufletul acumulează mai mult decât poate duce, ne atenționează, amintindu-ne că îl avem.

Cum ne putem curăța sufletul? Doar dacă ne obținem libertatea. Doar dacă ne eliberăm de sclavia emoțiilor distructive ca mânia, invidia, furia, etichetarea şi judecarea celuilalt.

Pentru a face „curățenie” în suflet trebuie să avem grijă să scoatem toți musafirii nepoftiți şi dăunători din el. Nu este suficient să credem că dacă nu am ucis, nu am furat sau nu am dat cuiva în cap suntem „curați”. Emoțiile noastre, ascunse uneori chiar şi de noi înșine, sunt cele care nu ne lasă să avem sufletul în pace. De aceste „poveri” trebuie să ne eliberăm, pe acestea trebuie să le recunoaștem şi să le mărturisim. Un suflet curat se obține aflând şi recunoscând că ești invidios sau că ai sentimente de superioritate față de un altul, văzând de ce ești furios pe o situație ce ți se pare „nedreaptă” sau de ce încă mai păstrezi în minte o faptă a aproapelui ce te-a jignit. Pacea sufletului se obține când ierți, dar mai ales când ești capabil să îți ceri iertare, chiar de la cel care te-a rănit. Doar recunoscând şi scăpând de aceste emoții viața poate deveni mai ușoară, vei fi mai încrezător şi vei putea trece mai ușor peste orice descurajare, oboseală sau melancolie.

Deoarece sufletul este în esența sa pur, atunci când este îngrijit şi păstrat curat este ușor şi poate fi asemuit cu un vas de croazieră ce plutește pe o mare lină, sub cerul senin. Un suflet curat cântă de bucurie, este plin de iubire, fericire și poftă de viață.

Prin urmare, dacă ești încărcat de emoții negative, dacă de multe ori vezi că te afli într-o stare proastă, că ești furios sau trist, uită-te la sufletul tău. Ce este în el? Ce îl hrănește? Ce îi lipsește? Poate că ai rănit pe cineva? Poate ești nemulțumit de modul tău de viață sau poate că ești invidios sau gelos pe cineva? Întreabă-te! Răspunde sincer! Ascultă-te! Doar conștiința ta îți poate impune să începi curățenia generală în sufletul tău.

Sufletul este suflarea lui Dumnezeu din fiecare. Şi pentru că are origine divină nu este permis să-l transformăm într-un vas rău și-n întuneric. Omul nu are doar corpul și mintea, are şi acest mare dar, sufletul! Pentru a avea un corp sănătos, trebuie să faci sport și să mănânci echilibrat. Pentru asta e nevoie să înveți, să crești, să evoluezi. Dar ce putem face pentru suflet? Ce ar trebui să facem pentru ca în inima noastră să fie întotdeauna lumină? În primul rând să nu uităm că sufletul este substanță nemuritoare, a cărui esență intangibilă exprimă natura divină a noastră. Mulți oameni de știință încă mai caută locuri şi argumente despre ce este şi unde se află sufletul. Localizarea sufletului în corpul uman este determinată doar de bogăția imaginației unui popor. Unii au crezut că sufletul este în cap, în timp ce alții l-au plasat în ochi, unii au zis că locul său e în inimă, iar alții au crezut că sufletul este în păr, dar sunt şi persoane care îi neagă existența. Oricare ar fi locul în care este plasat, știm cu certitudine că sufletul nu se poate vedea sau atinge dar se poate simți. Când experimentează starea de bucurie, omul spune: Sufletul meu cântă. Și fiecare om care dorește să-i cânte sufletul cât mai des şi cât mai bine posibil, trebuie să nu înceteze să „șteargă” praful şi să arunce mereu toate poverile dăunătoare din suflet. Doar așa sufletul poate fi păstrat ca esență divină a fiecărei persoane. „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu VIII, 36-37)

Angela Agachi
Psihoterapeut, Master în Teologie Ortodoxă
Bacău, 26 iunie 2015

.

• Cand primim sufletul?
  Publicat in : Editoriale
• Epistola lui Dumnezeu catre sufletul aflat in necazuri
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Cand sufletul este ranit
  Publicat in : Religie