Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie - Pârvu Zugravul a avut loc pe 6 august 2017. Sfântul Sinod a hotărât ca Sfântul Cuvios Pafnutie să fie prăznuit anual în ziua de 7 august.
Parvu Mutu, unul dintre cei mai de seama pictori bisericesti de la sfarsitul secolului al XVII-lea, s-a nascut in data de 12 octombrie 1659, in familia preotului Ioan Parvescu din Campulung. Dintre cei sase copii ai familiei, numai Parvu va supravietui, si el luptandu-se insa cu neputinta de a vorbi clar. Datorita acestei deficiente, el va fi poreclit "Mutu", pana in sfarsit ajungand renumit ca "Parvu Mutu".
La numai sase ani, cand ramane orfan de mama, copilul merge impreuna cu tatal sau la Manastirea Negru Voda. In aceasta manastire, el va ucenici pe langa parintele Evghenie, care il invata zugravirea bisericeasca. Dupa o vreme, nasul sau il va trimite la o manastire din Bucovina, unde uceniceste vreme de sase ani pe langa un zugrav rus.
In anul 1677, tanarul Parvu se intoarce in Campulung si, dupa o vreme, se casatoreste cu jupaneasa Tudora. Impreuna cu sotia sa, el va primi de la Dumnezeu doi fii, Parvu si Gheorghe. Parvu Mutu a fost zugravul bisericesc preferat al familiilor domnesti Cantacuzino si Brancoveanu.
Pana la casatorie, el zugravise deja urmatoarele biserici: Manastirea Negru Voda (al treilea rand de fresca); Manastirea Cotroceni (primul rand de fresca); Manastirea Aninoasa; Manastirea Margineni (al doilea rand de fresca); Manastirea Poiana; Manastirea Lespezile; Manastirea Sinaia; Manastirea Ramnicul Sarat; Manastirea Trisfetitele (Coltea); Manastirea Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti; Biserica din Filipestii de Targ; Biserica din Filipestii de Padure; Biserica din Calinesti; Biserica din Magureni.
Frescele lucrate de Parvu Mutu in biserica Manastirii Negru Voda s-au pierdut complet in anul 1802, in urma unui cutremur. Din frescele originale, semnate de Parvu Mutu, biserica Manastirii Aninoasa, ctitorita de nasul sau, anume de clucerul Tudoran Vladescu, se pastreaza pana astazi numai tabloul votiv, in care ctitorul apare infatisat alaturi de sotia sa si de cei unsprezece copii. Dupa aceasta, la dorinta lui Serban Cantacuzino, zugravul picteaza biserica Manastirii Cotroceni, demolata de comunisti.
In anul 1687, el va zugravi biserica Manastirii Margineni, din judetul Prahova; din aceste fresce nu se mai pastreaza astazi nici un fragment. In jurul anului 1690, zugravul picteaza ctitoria spatarului Toma Cantacuzino, anume Manastirea Poiana - Biserica Adormirea Maicii Domnului; nici aceste fresce nu au supravietuit pana astazi.
Bisericile din localitatile Filipestii de Targ, Filipestii de Padure, Calinesti si Murgeni, zugravul Parvu Mutu lucreaza intre anii 1692-1694. In biserica din Filipestii de Padure, zidita de Toma Cantacuzino si mama sa, Balasa, in anul 1688, pe peretele dinspre miazazi al scarii turnului se afla portretul lui Parvu Mutu, insotit de inscriptia: "Pirvu Mutul zugravul, valeatul 7200 (1692)." In biserica din Magureni, ctitorita in anul 1671, se pastreaza pictura lui Parvu Mutu, lucrata in anul 1694.
Tot in anul 1694, Parvu Mutu zugraveste si biserica Manastirii Lespezi, din satul Posada, judetul Prahova. Mai apoi, in anul 1695, biserica Manastirii Sinaia era deja zugravita de Parvu Mutu. In anul 1691, el zugraveste Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ramnicu Sarat, pe atunci, manastire. Pana in anul 1700, el zugravise deja Biserica Coltea din Bucuresti; din aceste fresce nu s-au pastrat nici macar fragmente. Tot in Bucuresti, pana in data de 29 iunie 1707, el zugraveste Biserica Sfantul Gheorghe Nou.
Dintre ucenicii sai vor excela Radu, Marin, Andrei, Stan, Neagoe si Nicolae. Impreuna cu Radu, la inceputul secolului al XVIII-lea, el va zugravi biserica Manastirii Bordesti.
Dupa anul 1718, cand jupaneasa Tudora trece la cele vesnice, Parvu Mutu isi indreapta pasii spre viata monahala. Dupa ce calatoreste in Tara Sfanta, impreuna cu cei doi fii ai sai, Parvu se retrage impreuna cu unul dintre fiii sai la Manastirea Margineni, unde adoarme in Hristos in anul 1735, la varsta de 76 de ani.
Parvu Parvescu a fost numit "Mutu", fie din cauza greutatii in vorbire, fie datorita asprelor canoane pe care obisnuia sa le implineasca atunci cand picta, si anume sa nu vorbeasca pana ce nu termina de lucru. Dintre toate picturile sale, cele mai ample si bine pastrate sunt cele din Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din localitatea Filipestii de Padure, biserica numita si "Voronet-ul Munteniei". Cel mai reusit autoportret al lui Parvu Mutu este cel zugravit in biserica din Bordesti, in anul 1700, decupat mai apoi si asezat in Muzeul de Arta Nationala din Bucuresti.
Teodor Danalache
-
Pictorul Grigore Popescu
Publicat in : Pictura
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.