Pictorul Grigore Popescu Muscel este unul dintre cei mai importanti reprezentanti contemporani ai artei iconografice romanesti si europene. Acesta este cunoscut atat ca pictor (pictura murala si pictura pe lemn, panza etc.), cat si ca restaurator (pictura in tehnicile fresca, ulei, tempera). Traditia, cu normele ei precise, innoirea, inventivitatea si originalitatea coexista in opera de pictor muralist a lui Grigore Popescu-Muscel intr-o fericita sinteza artistica. Maestrul Grigore Popescu Muscel a pictat peste 50 de biserici in Romania, Germania, Ungaria, Cipru, Franta, Serbia, Grecia.

Pictorul Grigore Popescu s-a nascut pe 23 noiembrie 1945 in orasul Campulung-Muscel. Studiile primare, gimnaziale si liceale le-a urmat in cadrul institutiilor de invatatamnt din orasul natal. In anul 1969 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timisoara. Inca din perioada stundentiei si-a inceput ucenicia, formandu-se la scoala lui Aretinu Avakian, prieten apropiat al istoricului de arta bizantina I.D. Stefanescu, cu care se intalnea des la Agapia, unde a ridicat o capela, in amintirea unui fiu al sau, decedat. Avakian cunostea foarte bine tehnicile de fresca si stilurile, era un pedagog bun si "i-a incalzit sufletul" viitorului pictor de biserici. Atestatul de pictor muralist l-a primit in anul 1970 din partea Patriarhiei Romane. Intre anii 1974-1988 obtine o serie de atestate: restaurator de pictura murala, pictor iconar, restaurator de pictura pe lemn.

Dupa sapte ani de ucenicie, prima biserica pe care a pictat-o de unul singur a fost cea din Dobra, judetul Satu Mare. De-a lungul timpului, artistul a executat lucrari de conservare si restaurare la diverse monumente istorice precum: Biserica Sfantul Atanasie de la Niculitel, jud. Tulcea, monument istoric din sec. al XIII-lea, unde a executat lucrari de conservare si restaurare, pictura murala in fresca precum si completarea intregului ansamblu; biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzesti, jud. Bacau, ctitorie din anul 1494 a Sfantului domnitor stefan cel Mare si a fiului sau Alexandru (aici au fost conservate si restaurate si fragmentele de pictura stefaniana); biserica Sfanta Treime a Manastirii Cozia ctitorie din anii 1387 – 1388 a domnitorului Mircea cel Mare (Mircea cel Batran), unde a executat o noua pictura, la care au fost adaugate 71 de icoane ale tamplei de zid cu fonduri aurite si s-a realizat policromia suprafetelor stucate, conservarea - restaurarea a trei icoane imparatesti si realizarea a sase icoane pe usile de lemn sculptat de la intrare; paraclisul regal al manastirii Curtea de Arges, cu fresce din sec. al XIX-lea; si multe altele.

Grigore Popescu-Muscel este autorul picturilor monumentale din bisericile noi Adormirea Maicii Domnului a manastirii Ramet din jud. Alba; Sfanta Treime din comuna Baciu, jud. Cluj; Sfantul Mare Mucenic Dimitrie si Sfintii Martiri Brancoveni de la Nürenberg a Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Germania, Europa Centrala si de Nord; a bisericii  Izvorul Tamaduirii de la manastirea Lainici din jud. Gorj;  a Bisericii Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti; a Manastirii Adormirea Maicii Domnului (Militari) si al multor altora.

In realizarea tuturor acestor creatii monumentale e ajutat de sotia sa, Maria Popescu-Dragomir, nascuta la 18 ianuarie 1954 in satul Pitigaia, comuna Stalpeni, Arges. Grigore Popescu-Muscel si Maria Popescu-Dragomir sunt membri ai Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti.

Tehnica pe care Grigore Popescu-Muscel si Maria Popescu-Dragomir o stapanesc, precum maestrii de odinioara, este o arta a maximei concentrari, a lucrului alert si sigur executat pe tencuiala uda, pe care retusul nu este permis: "Pictam ca si cum am naste. Fresca noastra e ca un copil la nastere. Daca e sanatoasa de la inceput, Biserica nu va avea probleme zeci si sute de ani. Daca fresca e din start gresita, la scurt timp va trebui refacuta, restaurata, renovata, va inghiti multi bani, asa cum un copil handicapat din nastere trebuie ingrijit toata viata. Noi cautam sa fim bizantini, dar nu copiem expresivitatea icoanelor ruse, sarbe, bulgare, ci ne straduim sa dam sfintilor nostri imaginea sacralitatii romanesti, a scolii noastre de pictura. Majoritatea frescelor, icoanelor, albumelor, calendarelor prezinta o expresivitate tipic slavona. Ambitia noastra e sa impunem amprenta specificitatii picturii religioase romanesti, scoala romaneasca de fresca bizantina".

Pictori si restauratori, cei doi artisti au impodobit de-a lungul unei cariere de 40 de ani peste 50 de biserici. Ei sunt si dintre cei mai pretuiti iconari contemporani, autori ai picturii unor catapetesme de mare frumusete, care redau stralucire si culoare diafana unor monumente de varf ale vechii noastre arte.

In tot acest timp, Grigore Popescu Muscel s-a implicat si in activitatea didactica in cadrul Patriarhiei Romane pentru specializarea viitorilor pictori din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, predand cursuri de: Conservare-restaurare pictura murala, Tehnicile picturii, Teoria artei si evolutia artei bizantine, Scoli si maniere in arta bizantina.

Intreaga activitate iconografica, si operele sale ce arata cu prisosinta faptul ca in Ortodoxie traditia este mereu vie, l-au facut pe Acad. Razvan Teodorescu, eminent istoric si critic de arta, sa declare fara rezerve: "noi il avem pe cel mai important pictor al Ortodoxiei europene, pe Grigore Popescu-Muscel.” 

Prof. Ecaterina Cincheza-Buculei descrie, la randul ei, opera marelui maestru: "Scrupulos si cu o intelegere totala a mesajului picturii bisericesti, fiecare detaliu este dus la perfectiune, fiecare suprafata, accesibila sau nu privirii, este tratata cu aceeasi responsabilitate. Adept al solutiilor variate si novatoare, Grigore Popescu creeaza compozitii pline de originalitate, fie la nivelul unei scene, fie la nivelul unui intreg perete pe care il structureaza intr-o maniera proprie, adaptandu-si pictura celor mai variate spatii arhitecturale, innobilandu-le. Desi se recunoaste in fiecare ansamblu pictat, el nu se repeta. [...] Pictura lui Grigore Popescu este stralucitoare si pretioasa pana in cel mai mic detaliu, este modelata din culori vii, transparente delicate si alburi colorate in care accentele puternice joaca un rol bine stabilit, purtand in pensulatia spontana si sigura amprenta unui mare artist.”

Fara indoiala, o astfel de opera, atat de pretioasa, nu ar fi putut fi zamislita decat de un om cu o credinta si smerenie profunde. Iar aceaste virtuti sunt evidentiate mai ales in cuvintele prin care Maestrul Grigore Popescu obisnuieste sa raspunda persoanelor care evoca personalitatea si opera sa: "Ma simt nevrednic de toate lucrurile acestea, dar daca am fost pus in situatia asta, nu pot comenta lucrurile. Am lucrat multi ani si am facut orice lucru cu sentimentul de bucurie ca sa fie darul nostru catre Dumnezeu”.

Radu Alexandru

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: