Comemorarea celor mai importante evenimente din viata si activitatea Mantuitorului Iisus Hristos s-a constituit ca practica inca de la inceputurile crestinismului. Daca unele sarbatori au fost introduse abea dupa cateva sute de ani de la formarea primelor comunitati de crestini (de ex. Botezul Domnului sec. III, Intampinarea Domnului si Schimbarea la fata sec. IV), celebrarea solemna a Patimilor, Mortii si Invierii Domnului Hristos a constituit una din preocuparile majore ale primilor crestini.

In ceea ce priveste data exacta in care aceste evenimente din istoria mantuirii neamului omenesc trebuie sarbatorite, au existat diferente inca de la inceput. Aceste diferente n-au incetat sa existe nici in ziua de azi si vedem ca ele constituie o problema si la noi in tara, mai ales in partile transilvanene unde varietatea confesiunilor crestine este mai pregnanta decat in alte zone. Din aceasta cauza in randul crestinilor s-au ridicat o serie de intrebari legate de aceast subiect, care pentru multi au ramas fara raspuns. La doua din aceste intrebari voi incerca sa raspund in acest articol si anume: „De ce exista si astazi diferente intre data praznuirii Pastilor la ortodocsi si cea in care este sarbatorita de romano-catolici si reformati (sau cum este impropriu numita de multi data Pastelui unguresc)?” iar a doua intrebare este „Se va ajunge vreodata sa sarbatorim deodata in fiecare an aceasta mare sarbatoare a crestinilor?”.

Pentru a oferi un raspuns complet primei intrebari sunt necesare mai intai cateva lamuriri legate de felul in care a fost si este acum calculata data Pastilor. Dupa cum am mentionat la inceput, sarbatorirea Invierii Dumnului a fost practicata inca de primii crestini, dar in Biserica Veche au existat mari diferente in ceea ce priveste data si modul comemorarii. Astfel unii crestini, cum ar fi cei din partile Siriei si Asiei Mici, sarbatoreau Invierea Domnului in fiecare an avand in vedere ziua anuala sau lunara, indiferent de ziua din cursul saptamanii in care aceasta s-ar fi nimerit. Data lor coincidea cu data serbarii pastelui evreiesc (14 Nisan, ziua in care evreii isi aduceau aminte de iesirea lor din Egipt). In alte locuri, cum ar fi partile Antiohiei, Invierea era praznuita duminica, dar daca aceasta zi nu coincidea cu pastile evreiesc se asigurau ca sa fie duminica dinaintea acestei sarbatori. Cei mai multi crestini (din partile Apusului, din Egipt, Grecia si Palestina) luau insa ca norma ziua saptamanala, sarbatorind Pastile in aceeasi zi din saptamana in care a murit si a inviat Domnul. Ei comemorau adica moartea Domnului totdeauna in vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numindu-o Pastile Crucii, iar Invierea in duminica urmatoare care cadea totdeauna dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina care cadea dupa echinotiul de primavara, duminica pe care o numeau Pastile Invierii.

Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastilor au dat nastere la serioase discutii si controverse intre partizanii diferitelor practici, discutii care erau sa mearga uneori pana la a provoca adevarate rupturi intre unele Biserici, mai ales in secolul II.

Momentul care a marcat un consens, cel putin teoretic, in ceea ce priveste data celebrarii Pastilor a fost Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), cand, la propunerea imparatului Constantin cel Mare, episcopii prezenti la Sinod au hotarat ca la stablilirea zilei in care sa fie sarbatorita Invierea Domnului sa se tina cont de urmatoarele lucruri: 1) Pastele se va sarbatori intotdeauna duminica 2) Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare Lunii Pline de dupa echinotiul de primavara (pentru ca asa calculau si evreii data Pastelui lor, de care era legata data pastelui crestin.) 3) Cand 14 Nisan (sau prima Luna Plina de dupa echinotiul de primavara, data Pastelui evreiesc) cade duminica, Pastele va fi sarbatorit in duminica urmatoare, pentru a nu se serba deodata cu Pastele iudeilor, dar nici inaintea acestuia. Aceste hotarari luate de membri Sinodului Ecumenic I de la Niceea sunt normative pentru calcularea datei Pastilor si in ziua de azi in toate bisericile crestine.

Concluzionam astfel ca data sarbatoririi Invierii Domnului depinde de doua fenomene naturale: unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a Soarelui pe bolta cereasca (echinotiul de primavara care cade intotdeauna pe data de 21 martie), iar altul cu data schimbatoare legat de miscarea de rotatie a Lunii in jurul Pamantului (Luna Plina de dupa echinotiul de primavara, numita si Luna Plina pascala). Aceasta din urma face ca data Pastilor sa difere de la an la an, pentru ca acest fenomen al lunii pline poate sa cada in unii ani mai aproape sau mai departe de echinotiu. Astfel cand Luna Plina coincide cu echinotiul si cade intr-o zi de sambata, Invierea Domnului poate fi sarbatorita in urmatoarea zi, duminica 22 martie; aceasta este data cea mai timpurie a Pastilor. Daca insa Luna Plina a avut loc cu o zi inainte de echinotiu (adica in 20 martie), ea nu este considerata Luna Plina pascala si atunci trebuie asteptata urmatoarea luna plina care va aparea abea peste 29 de zile, iar daca acest lucru ar avea loc intr-o zi de luni, doar duminica urmatoare care cade in data de 25 aprilie pot fi sarbatorite Pastile, aceasta data fiind si cea mai tarzie in care aceasta sarbatoare ar putea sa cada. Lecturand cele afirmate mai inainte, unor cititori li s-ar putea ivi urmatoarea nelamurire: Cum s-a afirmat ca data cea mai tarzie in care pot sa cada Pastile nu depaseste 25 aprilie, de vreme ce ne aducem aminte, de pilda, ca anul trecut (2013) am sarbatorit Invierea la data de 5 mai? Ei bine, exact aici intervine problema! In cateva randuri voi incerca sa explic de ce exista aceasta discordanta, oferind cateva informatii despre calendar.

Pentru a stabili incidenta celor doua fenomene naturale in functie de care era calculata data Pastilor, era nevoie de existenta unui calendar care, prin metode de calcul, sa stabileasca momentul in care aceastea aveau sa aiba loc. Un astfel de calendar avea sa deserveasca si intregii populatii pentru a putea stabili modul succesiunii anotimpurilor si implicit a lucrarilor agricole.

Calendarul de care se folosesc astazi atat tota lumea crestina, cat si multe din popoarele necrestine civilizate, este de origine romana. El a fost alcatuit de astronomul alexandrin Sosigene pe vremea imparatului roman Iulius Cezar, pentru care a fost numit si calendar iulian. Acest calendar a fost primul calendar solar stiintific, care era bazat numai pe mersul aparent al Soarelui si pe cunoasterea exacta a miscarii corpurilor ceresti. Practic Sosigene a calculat durata de care Soarele are nevoie pentru a reveni exact la acelasi loc pe bolta cereasca, perioada de timp numita si an tropic sau solar (ceea ce numim noi azi durata de timp necesara Pamantului pentru a face o rotatie completa in jurul Soarelui), ca durand 365 de zile si 6 ore (adica un sfert de zi). Constatand astfel ca anul tropic nu este constituit dintr-un numar de zile intregi, pentru ca ultima zi sa nu apartina in acelasi timp la 2 ani, a hotarat ca anul civil sa contina un numar de 365 de zile si o data la 4 ani, atunci cand calendarul civil ar fi ramas cu o zi in urma fata de calendarul solar, sa fie adaugata o zi acestuia, acest an purtand si numele de an bisect.

Totusi calendarul iulian avea o problema: durata reala a anului tropic sau solar este defapt de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 45-46 de secunde. Astfel acest calendar ramane anual in urma cu 11 minute si 14-15 secunde fata de anul tropic sau solar. Aceasta mica diferenta, insesizabila intr-o viata de om, devine sesizabila intr-o perioada mai lunga de timp, astfel ca la fiecare 128 de ani, anul civil al calendarului Iulian ramanea cu o zi in urma calendarului tropic. Prin urmare, la 384 de ani de la instaurarea calendarului iulian (adica in timpul Sinodului I de la Niceea), echinotiul de primavara nu a mai avut practic loc in data de 24 martie, in care stabilise Sosigene, ci cu 3 zile mai devreme, adica in 21 martie. Sinodul a hotarat ca aceasta din urma data sa fie considerata ziua in care are loc echinotiul de primavara si fata de care sa fie calculata data Pastilor, fara insa a lua masuri ca pe viitor calendarul civil sa nu ramana in urma celui solar.

Astfel, scurgandu-se timpul, in secolul XVI diferenta dintre echinotiul real si cel din calendar ajunsese la 10 zile, ceea ce facea ca sa se calculeze gresit si luna pascala, deci si data Pastilor. Luand act de acest lucru, Biserica Apuseana, sub conducerea papei Grigorie al XIII-lea, ia atitudine si hotaraste organizarea unei reforme a calendarului ce poarta numele de Reforma Gregoriana din 1582. S-au suprimat mai intai cele 10 zile cu care anul civil ramasese in urma celui astronomic, ziua de 5 octombrie 1582 devenind 15 octombrie. Mai apoi, pentru a nu mai ramane in urma fata de anul solar, s-a hotarat ca anii bisecti seculari (1600, 1700, 1800 etc.), ai caror prime 2 cifre nu se impart exact la 4, sa ramana ani normali cu 365 de zile. De exemplu anii 1600 si 2000 au fost ani bisecti, in timp de 1700, 1800 si 1900 au fost ani de 365 de zile. Astfel se garanta coincidenta anului civil cu cel solar pe o perioada de cel putin 3400 de ani.

Bisericile Ortodoxe, din motive confesionale, n-au adoptat „Reforma Gregoriana”, ele mentinand pe mai departe calendarul neindreptat care din acel moment inainte s-a numit stil vechi sau ortodox, prin opozitie cu cel gregorian care se va numi stil nou sau catolic. Cu timpul, diferenta dintre cele doua calendare, care la sfarsitul secolului XVI era de 10 zile, a ajuns sa fie dupa anul 1900 de 13 zile.

Dar incepand cu sfarsiul secolului XIX si pana dupa Primul Razboi Mondial stilul nou a fost adoptat oficial in viata civila a tuturor statelor majoritar ortodoxe (Romania adoptandu-l in 1919). Atat faptul acesta cat si nevoia de uniformizare a calendarului in toate domeniile vietii publice a facut ca si in sanul Bisericilor Ortodoxe sa se puna problema indreptarii calendarului. De aceea la Congresul Interortodox de la Constantinopol din 1923 s-a hotarat indreptarea calendarului si in Bisericile Ortodoxe, suprimandu-se diferenta de 13 zile cu care Calendarul Iulian ramasese in urma celui indreptat si asigurandu-se coincidenta anului civil cu cel solar pe o perioada de timp de aproximativ 44.000 de ani. Recomandarile congresului au fost ca fiecare Biserica Ortodoxa sa aplice modificarea calendarului atunci cand imprejurarile istorice vor fi favorabile in acest sens. Pana la ora actuala toate Bisericile Ortodoxe, inafara de cea Rusa (si restul Bisericilor din fostul U.R.S.S), Sarba si Patriarhia Ierusalimului, precum si manastirile de la Muntele Athos, au aplicat in viata lor bisericeasca aceasta schimbare.

S-ar putea in continuare ridica urmatoarea intrebare: Daca Biserica Ortodoxa Romana foloseste in viata ei calendarul indreptat sau stilul nou, la fel ca Biserica Catolica, de ce atunci nu sarbatorim impreuna anual Invierea Domnului? La aceasta intrebare raspundem ca in anul 1924 crestinatatea ortodoxa s-a impartit in doua: o parte care nu a aplicat indreptarea calendarului si care au continuat sa sarbatoreasca Pastile dupa vechiul Calendar Iulian neindreptat, iar o alta parte care a sarbatorit Pastile dupa calendarul nou, indreptat, in general la aceeasi data cu apusenii. Aceasta stare a durat 3 ani (1924-1927) dar, constanandu-se ca acest dezacord intre diferitele Biserici Ortodoxe este suparator, Bisericile care au aplicat indreptarea calendarului au hotarat ca o dezbinare in ceea ce priveste serbarea Pastilor este daunatoare unitatii Bisericii Ortodoxe si au hotarat prin consens ca cea mai mare sarbatoare a crestinatatii si celelalte sarbatori cu data schimbatoare (Inaltarea Domnului si Pogorarea Sfantului Duh sau Rusaliile) sa fie tinute deodata cu Bisericile care nu au aplicat inca indreptarea calendarului, adica pe stil vechi. In urma acestei hotarari, crestinatatea s-a divizat practic in 3 parti: 1) una care celebreaza toate sarbatorile, atat cele cu data fixa cat si cele cu data schimbatoare, pe stil nou (Biserica Catolica si Bisericile Protestante), 2) o a doua care celebreaza toate sarbatorile pe stil vechi (Bisericile din fostul U.R.S.S, Biserica Sarba, Patriarhia Ierusalimului si Manastirile de la muntele Athos) 3) o a treia parte (in care se regaseste Biserica Ortodoxa Romana) care este undeva la mijloc si praznuieste toate sarbatorile cu data fixa pe stil nou si toate sarbatorile cu data schimbatoare pe stil vechi. Din aceasta cauza vedem imediat dupa sarbatorile de iarna stiri despre ucrainienii si sarbii de la noi din tara, care sarbatoresc Nasterea Domnului si Anul nou pe stil vechi, iar dupa Pasti nu mai vedem astfel de stiri despre ei, pentru ca ortodocsii din toata lumea sarbatoresc Pastile pe stil vechi. Din pricina aceasta, data cea mai timpurie si data cea mai tarzie in care pot cadea Pastile la ortodocsii romani este decalata cu 13 zile fata de data oficiala. Asftel Invierea Domnului daca este sarbatorita cel mai devreme posibil pe stil vechi, adica in data de 22 martie, noi avem in calendarul nostru data de 4 aprilie, iar daca se nimereste cel mai tarziu, adica in 25 aprile in calendarul vechi, noi avem data de 8 mai. Asa se explica faptul ca in anul 2013 am pranzuit Pastile la data de 5 mai, pentru ca acea zi corespundea datei de 22 aprilie in calandarul vechi.

Daca la prima intrebare pe care am enontat-o la inceputul articolului am incercat sa ofer un raspuns mai amanuntit si sa explic din ce cauza exista aceasta diferenta in ceea ce priveste data serbarii Invierii Domnului, la a doua intrebare voi oferi un raspuns mai scurt. Asadar, se va ajunge vreodata sa sarbatorim deodata in fiecare an aceasta mare sarbatoare a crestinilor care este Invierea Domnului? Teoretic da, in momentul in care Bisericile Ortodoxe care au acceptat calendarul nou si care nu-l uzeaza inca vor trece si ele la folosirea acestuia in calcularea datei Pastilor. Practic, cred ca timpul ne va oferi un raspuns in acest sens.

Pr. Brian Bancos

.

• Data Paste
  Publicat in : Sfintele Pasti
• De ce nu sarbatoresc crestinii praznicul Pastilor la aceeasi data?
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Paștile - de - Duminică...
  Publicat in : Religie