Primele traduceri romanesti ale cartilor de slujba
Primele traduceri cunoscute ale cartilor de slujba in limba romana , sunt socotite textele maramuresene, manuscrise transmise in copii, datand din sec. XVI. Este posibil ca originalele lor sa fi existat chiar din sec. al XV-lea. Aceste texte, intitulate dupa locul in care au fost descoperite sau dupa numele donatorilor, sunt : Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea voroneteana si Psaltirea Hurmuzachi.
a) Codicele Voronetean, descoperit de prof. I. Cretu, in 1871 la manastirea Voronet, a fost publicat in 1885, de G. Sbiera. Manuscrisul cuprinde partea de la sfarsitul Noului Testament si anume : Faptele Apostolilor de la cap. 18 pana la sfarsit ; 3 epistole : Epistola Sf. Iacob si cele doua Epistole ale Sf. Apostol Petru. Manuscrisul este incomplet.
b) Psaltirea Scheiana isi are numele de la carturarul Sturdza Scheianu, care il avea in biblioteca sa din Schei. Sturdza Scheianu a donat manuscrisul Academiei Romane.
Cuprinsul e format din Psalmii lui David si cateva cantari puse in Psaltire dupa textul Psalmilor : 8 cantari ale lui Moise in care se cuprind : Rugaciunea Anei, mama proorocului Samuel, Cantarea lui Isaia proorocul, Rugaciunea lui Iona Proorocul, Cantarea Prea Sfintei de Dumnezeu Nascatoare, dupa care urmeaza Rugaciunea proorocului Zaharia.
c) Psaltirea Voroneteana, descoperita de Simion Florea Marian, in 1882, la manastirea Voronet, a fost daruita Academiei Romane de Dimitrie Sturdza. Manuscrisul este incomplet, dar cuprinde si textul slavon al Scripturii.
d) Psaltirea Hurmuzachi e numita astfel dupa numele donatorului, istoricul Eudoxiu Hurmuzachi. Ea are o deosebita importanta fata de celelalte doua deoarece este considerata nu o copie, ci insusi manuscrisul original al traducerii din slavona si reprezinta un alt text, diferite de acele dupa care s-a facut traducerea din Psaltirea Scheiana si cea Voroneteana, desi e tradusa in aceeasi regiune maramureseana si in aceeasi epoca.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.