Apostolul Iuda s-a instrainat de Invatatorul sau cu mult mai inainte de a lua hotararea sa-L vanda. In inima lui, Iuda nu credea in cuvintele lui Iisus, precum citim in Evanghelie: "Iar Iisus, stiind in Sine ca (unii dintre) ucenicii Lui murmura impotriva Lui, le-a zis: (...) Sunt unii dintre voi care nu cred. Caci Iisus stia de la inceput cine sunt cei ce nu cred si cine este cel care Il va vinde" (Ioan 6, 61-64).

Apostolul Iuda a mers dupa Iisus Hristos cu nadejdea ca El va fi acel conducator politic pe care-l asteapa inca si astazi poporul evreu. Fiind inselat in asteptarile sale, saturandu-se de un Invatator care indeamna poporul sa nu-si stranga averi, ci sa faca milostenie, Iuda s-a lasat biruit de patima iubirii de arginti (bani) si a mers la dusmanii Lui.

Miercuri, spre seara, Iuda l-a parasit definitiv pe Dumnezeu. Plecand indata dupa spalarea picioarelor, mai inainte de Cina, el a mers in mijlocul Sinedriului si a zis: "Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Si de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea in mainile lor" (Matei 26, 15-16).

Apostolul Iuda nu a fost predestinat sa fie tradator. Crima putea avea loc si fara ajutorul sau. Sinedriul luase deja hotararea de a-l omora pe Iisus. Se cauta numai prilejul cel mai potrivit de a-L prinde. Prin oferta sa, Iuda nu a facut decat sa grabeasca planul mai-marilor evreilor.

Apostolul Iuda a cazut in cursa diavolului de doua ori, atat savarsind tradarea, cat si savarsind sinuciderea. El nu a luat aminte la iubirea lui Dumnezeu nici inainte, nici dupa tradare. Daca ar fi dat voie iubirii lui Dumnezeu sa se manifeste in inima lui, Iuda s-ar fi dat pe sine in locul Invatatorului sau, iar daca, dupa aceea, ar fi cunoscut puterea cea mare a pocaintei si mila nespusa a lui Dumnezeu, ar fi mers la piciorul Crucii, spre a-si marturisi pacatul inaintea tuturor.

Apostolul Petru ne invata un lucru si mai inalt, anume ca tradaratorul se poate vindeca. Diavolul il indeamna pe om la tradare si tot el ii sopteste, dupa aceea, ca si-a pierdut mantuirea. Spre deosebire de Iuda, Petru a cazut numai in prima cursa a diavolului, anume de a se lepada de Invatatorul sau.

Caderea lui Petru nu poate fi socotita mai mica, intrucat i-a fost prezisa clar de Iisus, in noaptea Cinei. "Si a zis Domnul: Simone, Simone, iata satana v-a cerut, sa va cearna ca pe grau; iar Eu M-am rugat pentru tine, sa nu piara credinta ta. Si tu, oarecand, intorcandu-te, intareste pe fratii tai. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata sa merg si in temnita si la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic tie, Petre, nu va canta astazi cocosul, pana ce de trei ori te vei lepada de Mine, ca nu Ma cunosti" (Luca 22, 31-34).

Invatam de la Apostolul Petru sa nu ne incredem in puterea noastra, mai mult decat ne este ingaduit. Doar harul lui Dumnezeu ne tine sa nu cadem. Petru s-a lepadat de Iisus de trei ori, intocmai cum ii spusese. "Si indata, inca vorbind Petru, a cantat cocosul. Si, intorcandu-Se, Domnul a privit spre Petru; si Petru si-a adus aminte de cuvantul Domnului, cum ii zisese ca, mai inainte de a canta cocosul astazi, tu te vei lepada de Mine de trei ori. Si, iesind afara, Petru a plans cu amar" (Luca 22, 60-62). Apoi, invatam de la Apostolul Petru ce anume sa facem dupa ce ne lepadam de Dumnezeu, prin faptele noastre. Sa plangem, cu pocainta! Doar asa, Tatal ne va reprimi in calitatea de fii ai Sai.

Teodor Danalache

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe