Un om obisnuit vietuia alaturi de alti oameni care purtau in spatele lor o cruce. Si omul obisnuit isi avea de dus propria cruce.
La un moment dat, omul obisnuit obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand:
- "Doamne, Te rog scurteaza-mi crucea; simt ca nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Si incepe a taia din crucea ce-o purta…
- "Doamne, iti multumesc atat de mult!"
Isi continua bucuros drumul anevoios gandind: "Daca acum mi-ai ingadui sa mai tai putin din ea, ar fi si mai bine….". Si o mai scurteaza putin.
Si mai bucuros continua pe drumul vietii. Uitandu-se in jurul lui, observa ca ceilalti sunt din ce in ce mai obositi si necajiti. Dupa ceva vreme intalneste in drum o prapastie mare, peste care trebuia sa treaca. Ceilalti se folosesc de propria cruce pentru a trece; crucea fiecaruia era suficienta ca inaltime - atunci cand o culca - unea cu ea cele doua maluri. Transformand crucea in podul necesar, cei de langa el au reusit sa treaca peste prapastie. Numai el a ramas neputincios in fata prapastiei.
Indiferent de suferinta, trebuie sa o purtam cu credinta. Stie Domnul ca purtarea ei cu credinta ne aduce izbavire.
-
Crucea si Invierea lui Hristos
Publicat in : Dogma -
Crucea ca binecuvantare
Publicat in : Credinta -
Crucea, chipul in care Hristos isi imbratiseaza in Iubire creatia
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.