Crucea ne insoteste in toata viata noastra, de la botez pana la mormant, cand ne odihnim intru nadejdea Invierii sub umbra crucii. Crucea are multe semnificatii in viata crestinului. Pentru cineva, crucea poate sa insemne lipsa sanatatii, faptul ca s-a nascut foarte sarac si necajit ori a cazut intr-o boala incurabila pe care o poarta toata viata. Crucea poate fi si un esec ori regretul unei neimpliniri. Crucea copilului orfan este lipsa de dragostea parinteasca. Crucea cuiva care si-a pierdut sotul sau sotia este crucea vaduviei, durerea provocata de dor si de singuratate. Exista si o cruce a saraciei, a celor lipsiti de bunuri materiale, dupa cum exista si o cruce a grijilor oamenilor bogati, dar singuri, izolati si invidiati.
Crucea este si lupta sau osteneala de a savarsi binele, a marturisi adevarul si a face dreptate intr-o lume plina de rautati si de invidie. Avem datoria de a ne lua crucea ostenelii savarsirii faptelor bune, caci nimeni nu se poate mantui fara osteneala. Cu totii avem o Cruce de purtat. In fata Crucii lui Hristos, putem alege:
Sa luam Crucea. Este greu, atat de greu, incat e posibil sa cadem de mii de ori pe acest drum al crucii. Sa fim zdrobiti de greutatea ei, mai ales ca nu lipsesc cei ce ne biciuiesc pe drum, ne ocarasc si isi scuipa ura adunata in inima asupra noastra, numai pentru ca am ales sa Ii urmam lui Hristos. Dar fie si cazand de mii de ori, Domnul va fi acolo sa ne ajute. Esentialul in aceste clipe este sa strangem Crucea si mai tare in brate, sa nu ii dam drumul, sa ne legam prin ea de Hristos. Sa nu cedam, orice ar fi!
O alta varianta ar fi sa cartim impotriva Crucii. Crucea, cand cartesti, devine de mii de ori mai grea, devine insuportabila, chin, iad. Dar nici in acest caz nu suntem lipsiti de nadejdea mantuirii. Domnul asteapta, cu drag, cu dor, cu indelunga rabdare ca acesta sa renunte la egoism, sa renunte la gandul ca ar putea sa mai taie din greutatea Crucii, sa nu fie nevoit sa se jertfeasca intreg.
Iar ultima varianta ar fi sa tradam Crucea. Tradam Crucea fiecare dintre noi cand nu avem putere sa combatem pacatul, abuzurile, nedreptatile, cand ne indulcim cu vorba poporului "lasa, ca merge si asa!". La Hristos nu se merge cu jumatati de masura, cu compromisuri.
Parintele Dumitru Staniloae, marele teolog si dogmatist roman, spune ca cel mai frumos si convingator discurs despre dragoste este imbratisarea lui Hristos de pe Cruce. Crucea ne invata ca din orice cadere exista si ridicare, totul depinde de noi!
Ieromonah Hrisostom Filipescu
-
De la suferinta crucii, la crucea suferintei
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa - Antonie Plamadeala - Recenzie
Publicat in : Religie -
Doamne, nu mai pot!
Publicat in : Religie -
Acatistul Sfintei Mucenite Hristina
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.