Sfinţii Părinţi ai Bisericii afirmă că postul este întru totul duhovnicesc. Abstinenţa de la mâncărurile de toate felurile şi grase nu are decât un singur scop: întărirea sufletului pentru a rezista în războiul dus de trup [împotriva poftelor şi a patimilor], spre a se arăta biruitor şi a primi de la Dumnezeu, Dătătorul Legii, cununa neveştejită a biruinţei.

Sfântul Vasile cel Mare defineşte postul ca înstrăinare de rele, spunând: „Binele postului nu izvorăşte de pe urma înfrânării de la mâncăruri numai; pentru că adevăratul post înseamnă alungarea şi înfierarea relelor; dezleagă orice legătură pe care o ai cu nedreptatea; renunţă la a-ţi întrista aproapele; iartă-i datoriile [pe care le are faţă de tine]; nu posti numai în împrejurări grele şi când te afli în duşmănie [cu aproapele]; nu mănânci carne, dar îţi mănânci [de viu] fratele; te abţii de la vin, dar nu şi de la injurii; aştepţi să te împărtăşeşti [când vine] seara, dar îţi petreci ziua în tribunale"; şi iarăşi: „Postul înseamnă înfrânarea limbii, stăpânirea mâniei, îndepărtarea de pofte, calomnie, minciună] jurăminte [strâmbe]; întru acestea, aşadar, este postirea cea bună."

Isidor Pelusiotul remarcă: „Postul de la mâncăruri nu aduce nici un folos celor care nu postesc [toate] simţurile: pentru că nevoitorul se înfrânează de la toate."

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei constată: „Adevăratul mod de a posti înseamnă putinţa de a săvârşi lucruri cu adevărat mari, care nu se află decât în faptul de a nu-ţi hrăni mintea cu plăceri desfrânate." Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre post: „Postul este o harismă dumnezeiască, este hrana îngerilor, prietenul fecioarelor, sporul în cele ale casei; postul este apărătorul celor ce se pocăiesc, însoţitorul rugăciunii, începutul bogăţiei [duhovniceşti], mângâierea celor săraci, ajutorul celor în necazuri; postul alungă somnul şi aduce cântarea de imnuri, postul este apa care ne răcoreşte, pregătindu-ne [să bem] din izvorul nemuririi."

Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă despre post acestea: „Postul este pacea de obşte atât a sufletului, cât şi a trupului, viaţa lipsită de tulburare, vieţuirea în statornicie, viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu şi care întristează vrăjmaşul."

Şi Sfântul Vasile cel Mare mărturiseşte: „Postul păzeşte pruncii, aduce cumpătare tânărului, îl face vrednic de respect pe cel aflat la vârsta senectuţii. Pentru că bătrâneţile împodobite de post sunt [mult] mai vrednice de cinste. Pentru femei este cea mai potrivită podoabă, pentru cei în floarea vârstei este frâu, este pavăza celor nuntiţi şi hrănitoare a fecioriei." Şi iarăşi: „Postul este asemănarea cu îngerii; el este cel care ne sălăşluieşte în acelaşi cort cu drepţii şi cumpătarea de care viaţa are trebuinţă."

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Postul este urmarea vieţuirii îngereşti, izvor al cumpătării, începutul înfrânării, nimicirea iubirii de plăceri."

Sfântul Ioan Gură de Aur zice despre post următoarele: „Postul, dacă n-o are alături pe sora lui, milostenia, nu urcă la cer; pentru că nu alcătuieşte împreună cu ea doar o pereche, ci un [întreg] atelaj."

Severian remarcă: „Postul are două aripi, rugăciunea şi milostenia, fără de care nu este cu putinţă să se pună în mişcare."

Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre puterea postului: „Postul naşte profeţi, îi întăreşte [şi mai mult] pe cei puternici, îi înţelepţeşte pe legiuitori, este pavăza cea bună a sufletului, însoţitorul cel sigur al lui, armă a celor [ce vor să fie] desăvârşiţi, exersare [necesară] a atleţilor; postirea învinge ispitele, pregăteşte calea evlaviei, păşind alături de trezvie, obârşie a cumpătării; în războaie săvârşeşte fapte de bărbăţie, iar în vremuri de pace aduce liniştire. Postul trimite rugăciunea la ceruri, fiind asemenea unei aripi pe calea spre înălţimi; postul este maica sănătăţii, dascăl al tinereţilor, podoabă a vârstnicilor, bunul însoţitor al celor aflaţi în călătorii, tovarăşul sigur al celor ce locuiesc împreună."

Simeon Metafrasul spune: „Postul este un mare bun: nimiceşte [vindecând] rănile păcătoşilor; înmoaie şi domoleşte aprinderile patimilor trupeşti; este ţarina cea bună care dă rodul veseliei şi prietenul plin de îndrăzneală împotriva vrăjmaşilor."

Sfântul Ioan Gură de Aur, povăţuind despre post, spune: „Să iubim postul, pentru că este maica cumpătării şi izvorul a toată iubirea de înţelepciune."

In cel de-al doilea cuvânt despre post, Sfântul Gură de Aur afirmă: „Iubite, să nu respingi postul -maica virtuţilor, rădăcina celor bune, izvorul cumpătării, paznicul evlaviei, însoţitorul sfinţilor, împreună-locuitorul îngerilor, duşmanul diavolului, prietenul Duhului; prin mijlocirea postirii,plăcerile fug de noi, demonii se retrag, mânia slăbeşte, pofta este mortificată, virtuţile prind viaţă şi strălucesc în noi; prin post patimile se domolesc şi tulburarea plăcerilor se astâmpără, iar mintea pluteşte întru seninătate, străbătând cu bine furtunile iernii răutăţii şi conducându-şi corabia la limanul virtuţii" cu ajutorul ei; [şi iarăşi]: „Ce este postul, dacă nu încununarea nevoinţelor, înfăptuitorul răsplăţilor şi cale spre mântuire? Postul ne mută de la sclavie la libertate, ne întoarce din robie în patrie; postul vindecă rănile sufletului; înnoieşte sufletul stricat de păcate, dă sufletului vigoare, îmbărbătează cugetul, zămisleşte frica de Dumnezeu, supune patimile, aduce cugetelor liniştire. In zilele de post, plăcerile se sting şi virtuţile înfloresc, frumuseţea cumpătării se arată preacurată şi trupul urmează sufletul, ajungând duhovnicesc şi mai presus de fire. Bucură-te de post şi nu te întrista, aşa cum făţarnicii îşi smolesc feţele spre a fi văzuţi de oameni, pierzându-şi răsplata pentru postire. Pentru că acesta este cuvântul Mântuitorului: Atunci când posteşti, unge-ţi capul tău, spală-ţi faţa întru faceri de bine, străluceşte în virtuţi, ca să-Mi arăţi numai Mie, Cel care văd cele ascunse, că posteşti"; [şi iarăşi:] „Postul pune demonii pe fugă şi nimiceşte tirania diavolului, mai ales dacă are ca însoţitoare rugăciunea; postul şi rugăciunea l-au înălţat la cer pe Ilie, iar pe niniviteni i-a izbăvit de moarte; postul l-a păzit nevătămat pe Daniel de la faţa leilor; postul l-a învrednicit pe Moise de slava cea mai presus de vedere, iar pe Elisei l-a arătat ca mai mare peste profeţi."

Sfantul Nectarie din Eghina

Articol preluat din cartea "Cunoaste-te pe tine insuti", Editura Sophia

Cumpara cartea "Cunoaste-te pe tine insuti"

 

• Infranarea in viata zilnica
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Infranarea
  Publicat in : Editoriale
• Infranarea
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: