Ganduri la inceput de post

Ganduri la inceput de post Mareste imaginea.

Prietenia cu Hristos ne schimbă viața. Deși Hristos era în fața lor, unii oameni nu au simțit nimic deosebit, atât de împietrite erau inimile lor. Respingerea salvării veșnice este cea mai mare tragedie a omenirii. Ce vrea Dumnezeu? Să ne facă părtași la lucrarea Lui, să dobândim un caracter ca al lui Hristos.

De cele mai multe ori, nici nu ne trece prin minte cât de mult am rătăcit față de ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi, datorită - în principal - lăcomiei de bani, care ne acaparează cu totul.

Harul lui Dumnezeu ne transformă viața. Este cea mai importantă lucrare din viața noastră. Pentru ca Hristos să crească în noi, ego-ul trebuie să se micșoreze. Dumnezeu nu vrea să ne sperie, ci să ne trezească conștiința.

Dumnezeu Se descoperă celor ce Îl caută. Misiunea lui Hristos este să salveze. Misiunea noastră: să nu facem ceea ce Hristos nu ar face.

Pacea inimii vine atunci când nu mai suntem prizonieri ai gândurilor, când Hristos ne eliberează din infernul deznădejdii. Numai prin încredere în El atingem această pace.

Liniștea sufletului nu este absența sunetelor, ci prezența păcii, netulburării, nesmintelii, neagitației, nepanicării.

Hristos ne eliberează de grijile trecutului și de temerile viitorului și ne oferă mântuirea în mod gratuit. Panica este cea mai inutilă emoție. Nu face decât să înrăutățească situațiile dificile și să împiedice claritatea minții. Hristos ne vindecă toate fobiile și adicțiile, dăruindu-ne curaj, putere și speranță.

Curajul este cea mai importantă dintre toate virtuțile, deoarece, fără curaj, nu poți practica nici o altă virtute constant. Credința este curajul de a declara război iadului și de a câștiga prin puterea lui Hristos. Putem pierde un fals confort de cinci cincinaluri, dar câștigăm o veșnicie. Miza este clară: Să nu ne pierdem credința. Evanghelia este lumina speranței, care ne ghidează în cele mai întunecate momente. Hristos ne promite o împărăție, nu un mormânt.

Evanghelia ne învață cum să găsim această împărăție și cum să dobândim iubirea adevărată. Nu metodele vindecă, ci iubirea. Nu averea ne face fericiți, ci iubirea.

Singur Dumnezeu e bun prin fire, dar și omul se face bun prin Cel cu adevărat bun, dacă își cultivă modurile viețuirii, scrie sfântul Diadoh. Se cuvine deci - ca prin cultivarea necontenită a amintirii lui Dumnezeu - să ne ferim de a ne deprinde cu răul. Bunătatea este limbajul pe care oricine îl poate auzi și oricine poate înțelege. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim buni în fiecare zi. Numele Lui e pe buzele a sute de milioane de oameni.

Nu căutăm un adevăr al nostru, care să ne justifice prejudecățile, ci adevărul divin descoperit și accesibil. Noi nu găsim greșeli în Adevăr, el găsește greșeli în noi. Și ne propune îndreptarea, ieșirea din eroare.

Nefericiți sunt cei neblânzi, nefăcători de pace, necurați cu inima, nesăraci cu duhul. Fericiți cei ce cred în Dumnezeu întrupat, cei ce ascultă de poruncile Lui și se hrănesc cu cuvintele Lui. Fericiți cei ce mușcă momelile otrăvite. Fericiți cei care au descoperit cheia evanghelică a bucuriei în întâlnirea cu Dumnezeu. Fericiți cei care nu aduc injurii incalificabile Bisericii lui Hristos.

Dumnezeu dorește exclusivitatea iubirii noastre: nu putem să Îl slujim cu jumătate de normă. Dumnezeu nu dorește ca noi să ne pregătim de măcel, ci de nuntă. Dumnezeu nu dorește ca noi să rămânem timorați, însingurați, panicați. Drept urmare, Îl trimite pe Fiul Său să Se facă om. Dumnezeu ne devine accesibil, răscumpărarea promisă se înfăptuiește, iar întâlnirea noastră cu Fiul divin ne schimbă radical fiecare detaliu al existenței noastre. În timpul Liturghiei, bucuria noastră este maximă, deoarece simțim roadele prieteniei noastre cu Hristos.

Atunci când lumea se retrage, Hristos ne vine în ajutor în orice circumstanță, indiferent de distanță. El este Cel ce vine, atunci când restul pleacă. Avem nevoie de un Prieten bun, nu de idei. Avem nevoie de o relație cu El, nu de o ideologie. Pentru cei ce cred, prietenia Lui este garantată și fericită. Zeii păgâni nu inspirau deloc prietenie, ci groază și iad. Hristos ne cheamă să devenim prieteni ai Lui, casnici, rangul maxim posibil pentru niște muritori păcătoși ca noi. Doar să facem ce su făcut apostolii: au ascultat de El și și-au exersat credința.

Viețile lor s-au schimbat enorm. Un fost colector de taxe merge în misiune cu un fost zelot. Prejudecățile omenești dispar. Habotnicia nu mai are loc. Ceea ce contează e salvarea sufletelor, nu dacă barca plutește de sabat pe apă dulce sau pe apă sărată. Contează să ne împărtășim, nu să numărăm moleculele de apă înghițițe involuntar când ne-am clătit gura. Lumea să nu ne mai stoarcă cu toate problemele ei. Știrile să nu ne mai panicheze.

Să nu fim becuri arse, care nu mai luminează, din cauza suprasolicitării anterioare. Succesul este o imensă capcană: atins sau nu, nu aduce fericirea, nu generează decât frustrare și depresie. Fericirea este dată de calitatea relației cu Prietenul adevărat. Hristos nu ne iubește doar dacă suntem de succes. Dimpotrivă, oamenii de succes se cred autosuficienți. Hristos reabilitează tocmai pe cei fără succes lumesc, pe cei marginalizați și nedreptățiți. El este Prietenul orfanilor, al văduvelor, al muribunzilor, al celor fără adăpost, al celor întemnițați.

Smerenia înseamnă să recunoaștem realitatea: nu suntem grozavi, suntem plini de neputințe și nu putem fi fericiți prin noi înșine. Aici intervine prietenia noastră cu Hristos: ne angajează în lucrarea Lui de misiune. Este cea mai importantă decizie din viața noastră. Cei care se cred invulnerabili nu numai că se mândresc, dar nici nu reușesc să realizeze conexiuni de calitate cu alții, par rigizi, intangibili, de nederanjat, de pe altă planetă, cum erau membrii Sinedriului iudaic.

Cine e convins că are dreptate, nu mai caută adevărul și rostogolește narative false. Impune puncte de vedere greșite și produce nefericire. Singura soluție este o resetare completă și o devirusare: căutăm adevărul, nu autoîndreptățirea.

Cuvintele Lui nu vor trece, nu vor fi depășite, nu vor fi uitate niciodată. Ele hrănesc nădejdea omenirii până la finalul pământesc, ele ghidează fiecare suflet îndrăgostit de adevăr. Ele ne dau putere să nu ne dăm bătuți, să nu ne pierdem credința și busola în viață. Citind aceste cuvinte, ne îndrăgostim de Autor, vedem o iubire infinită, care ne este destinată tocmai nouă. Este cea mai pură prietenie posibilă.
Cât de pustiiți am fi fără El, cât de vrednici de plâns pentru osânda noastră, cât de lipsită de sens ar fi fiecare zi! Cât de amăgiți am fi fără El, căutând pești în deșert!

Cei care nu cred în Hristos joacă un joc diferit, să fim conștienți de onoarea de a-L cunoaște pe Mesia, să nu gândim obtuz. Să Îl slujim pe Dumnezeu toată viața, din toată inima, nu vom regreta. Din momentul în care Dumnezeu Se naște ca om, doar lucruri bune urmează pentru noi, neostilii Lui.

Dacă Îl supără ceva pe Dumnezeu, nu este vinovăția noastră, ci indiferența noastră față de această vinovăție. Un Prieten nu ne spune ce vrem să auzim, ci ne spune adevărul, deoarece ne vrea binele: indiferența e nocivă. Fără El, oamenii se cred grozavi și sunt nefericiți; cu El, oamenii nu se cred grozavi și sunt fericiți.

Oportunitatea perfectă de a ne împrieteni cu Hristos este participarea activă, cu tot sufletul, la Liturghie. Aici are loc o întâlnire cosmică: veșnicia se întâlnește cu mortalitatea și o înviază. Aici avem rugăciune fierbinte, ascultarea Evangheliei, frângerea pâinii, banul văduvei și împlinirea poruncii de a face asta în numele Lui. Aici se deschide Cerul.

Suntem extrem de vulnerabili, dar Hristos ne salvează.

Pare o nebunie să vrei să fii prieten cu Cineva care nu are casă, nu are bani, are mulți dușmani, e omorât ca și cum ar fi un bandit. Dar e singura ușă spre veșnicie.

După înviere, Hristos nu mai îmbătrânește, nu se mai îmbolnăvește, nu mai moare. Acesta e cadoul promis și nouă, pentru care sacrificăm totul: există înviere, deci putem învinge absolut orice obstacol. A fost nevoie să vadă El ochii care nu-L mai vedeau. Să deschidă El pleoapele care nu se mai deschideau. Să dea putere inimilor care nu mai puteau. Să dea viață acolo unde nu mai era. Să dea fericire acolo unde lipsea.

Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu când ne merge bine, ne caută și El când ne merge prost și ne scoate din toate încurcăturile. În apă clocotită, nu poți vedea reflexia, nici adevărul într-o stare de furie, dar - când apa se liniștește și omul se calmează și se îmblânzește - vine claritatea și Hristos se reflectă în sufletul lui. Cea mai grea povară sunt propriile gânduri, să le donăm lui Hristos!

Nu ne ascultăm inima, care ne poate îndemna la păcat, ascultăm de Hristos. Nu dăm semnificație veștilor inutile doar pentru că sunt televizabile, dăm semnificație Cuvântului care naște credința aducătoare de har. Ne plasăm astfel încât să auzim cât mai bine chemarea: Cineva ne cheamă și vrem să răspundem cu bucurie.

Pixelii divertismentului nu pot înlocui literele Cuvântului și vocile care fac Cuvântul auzit. Lumea ne oferă iluzii: iluzia comunicării, iluzia succesului, iluzia fericirii. Hristos ne oferă ceea ce ne promite, nu ne vinde minciuni. Hristos nu ne dăruiește nimic iluzoriu.

Tot ceea ce facem are consecințe dincolo de ceea putem noi să ne imaginăm. Fiecare rugăciune, fiecare milostenie, fiecare Euharistie are efecte cosmice, mult peste înțelegerea noastră. Nu putem folosi neutraliatea ca paravan, ne declarăm adeziunea fermă de partea Prietenului ceresc. Naivitatea nu va funcționa: nu vom putea spune că nu am știut (și în Kiribati sau Benin au auzit de Hristos).

Nu ne raportăm la nimic material (casă, mașină) ca la un idol, ca la ceva care ne-ar defini realitatea. Aceste jucării sunt obstacolul care ne împiedică să credem. Atașamentul față de unelte denaturează sufletul. Diminețile duminicale ne arată cui ne închinăm: unii își lustruiesc mașina, unii sunt în refacere după after-party, alții caută un Altar.

Să învățăm lecția smereniei, să nu ne lăsăm prizonieri ai materialismului și ai orgoliului. Să nu ne rupem de comunitatea Bisericii, singurul nostru acasă. Să nu enerveze ceea ce ar trebui să ne calmeze. Să ne focusăm pe Hristos, nu pe probleme.

Pr. Marius MATEI

 

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Colaborator
14 articole postate
Publica din 29 Ianuarie 2021

Pe aceeaşi temă

15 Noiembrie 2023

Vizualizari: 721

Voteaza:

Ganduri la inceput de post 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE