Predica la Duminica a 4-a dupa Pasti

Predica la Duminica a 4-a dupa Pasti Mareste imaginea.

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfatului Duh. Amin!

„ Iata, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gresesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau!”

Iubiti credinciosi, in fiecare sfanta duminica dupa Invierea Domnului ni se istoriseste cate o minune in Sfanta Evanghelie ca si noi sa fim partasi la acele minuni ca Dumnezeu sa ne cheme si sa ne ajute si pe noi, caci de aceea a patimit,a murit si a Inviat Hristos, sa ne aduca noua viata vesnica, si viata cea vesnica incepe aici, pe Pamant. Astazi, Sfanta Evanghelie ne istoriseste despre vindecarea unui slabanog la scaldatoarea din Vitezda. Nu se spune despre nici un bolnav de cata vreme i-a venit boala. Despre un tanar s-a spus ca din copilarie, dar despre altii nu se spune de cand patimesc, dar numai despre acest slabanog s-a aratat ca de 38 de ani asteapta la scaldatoarea Vitezda sa asteapta primul cand se tulbura apa la coborarea ingerului din cer si sa se vindece.

El umblase la multi doctori, insa nimeni nu a putut sa-l vindece. Boala lui era o slabiciune mare iar el sedea in pat; sezand in pat, cine sa-l vindece? Cand omul sta in pat muschii se atrofiaza. Dupa o saptamana de sezut in pat, cu greu mai poate cobora. Coboara tremurand si incepe sa mearga precum pruncul cand se obisnuieste sa mearga. Iata, astazi vedem ca intr-o clipa, cand Mantuitorul i-a zis bolnavului, intrebandu-l mai intai daca voieste sa se faca sanatos, iar acesta a raspuns: „ Voiesc, dar nu am om sa ma arunce in scaldatoare. Se pare ca el se mai tara, caci spune: „ Pana ajung eu, altul se arunca inaintea mea.” Iata, Mantuitorul ii spune dintr-o data: „ Ia-ti patul tau si umbla!” Si-a luat patul si nu numai ca nu mai era in neputinta de a merge, dar putea sa si ridice greutati. Patul nu era atat de usor. Umbla cu patul si l-au vazut iudeii si l-au certat: „ De ce ti-ai luat patul si umbli?” Iar el a raspuns: „ Cel ce m-a vindecat mi-a spus aceasta?” „ Cine te-a vindecat?” au intrebat acestia. S-a uitat imprejur si nu l-a mai vazut pe Iisus, si a raspuns: „ Nu stiu!” Iudeii s-au maniat foarte tare si au inceput sa-i spuna celui ce se facuse sanatos: „ Sase zile sunt in care trebuie sa lucreze omul! Aceasta este ziua odihnei! Nu iti este ingaduit sa-ti iei patul si sa mergi!” Si faceau din aceasta bucurie pe care o facuse omul o osanda aspra.

Sa talmacim ce este cu sambata si ce este cu scaldatoarea! Nu a mai fost nevoie sa intre in scaldatoare sa se faca bine pentru ca in ea tot Fiul lui Dumnezeu chema ingerul sa faca sanatos pe orice bolnav. Taina acestei scaldatori consta in lacrimi si in cainta, unita cu fagaduinta. Cand Adam a gresit observam ca Dumnezeu zice: „ Sa-L izgonim din Rai pe omul ce L-am creat ca nu cumva sa manance din pomul vietii si sa traiasca in veci!” Oare Dumnezeu nu voia sa manance din pomul vietii. Ar fi vrut sa manance din pomul vietii, dar nu cand era cu pacat. Daca ar fi mancat din pomul vietii pacatul ar fi ramas in firea omului si nu s-ar mai fi vindecat pentru ca era bolnav, si daca ar fi mancat ar fi trait vesnic, dar cu slabiciuni in firea sa. Tocmai de aceea, pacatul trebuia intai rascumparat, apoi iertat, si dupa aceea sa manance omul din pomul vietii. Pomul vietii a devenit, dupa izgonirea lui Adam din Rai, un pom obisnuit. Dumnezeu nu i-a mai dat darul vietii, dar s-a facut bucati, ca si alti pomi din Rai. De aceea, cand Lot a fost chemat impreuna cu Avraam din tara parintilor lor in pamantul fagaduintei, s-au asezat amandoi in jurul stejarului Mamvri si locuiau acolo. Dar au inceput sa se certe slujitorii lui Avraam cu cei ai lui Lot si a zis Avraam: „ Nu se cade sa ne certam intre noi. Noi ne impacam, dar se cearta slujitorii nostri. De aceea, ca sa nu fie cearta de la ei pana la noi, mai bine este sa ne despartim. Iata, pamantul intreg este inaintea noastra! Ce vei alege tu, va fi al tau, iar eu voi lua ce-mi vei lasa mie.”

Privind Lot in departare, a vazut niste livezi si campuri verzi si a cerut voie sa mearga in partile acelea. Si a mers Lot intinuturile Sodomei si s-a asezat acolo, dar locuitorii de acolo erau oameni pacatosi. Pacatuiau impotriva firii iar Dumnezeu a hotarat sa trimita pedeapsa asupra lor. Este pacatul cel mai urat de Dumnezeu, pentru ca ne-a lasat firea noastra asa cum a socotit El in intelepciunea Sa, si a lasat de la inceput barbat si femeie. Daca unii vor sa fie singuri, pot sa fie singuri, dar sa nu se insoteasca barbatii cu barbatii si femeile cu femeile, ci numai barbatul cu femeia. Si iata, aici era acest pacat, cum spune si Sfantul Apostul Pavel. A venit ingerul Domnului la Lot si i-a poruncit sa iasa din pamantul acela caci cetatea va fi nimicita cu foc si cu pucioasa dar sa nu se uite inapoi, caci cine se va uita inapoi va fi pedepsit aspru. Si plecand Lot cu sotia si cu fiicele lui unde i-a chemat Domnul, femeia lui Lot nu s-a putut abtine, si s-a uitat inapoi catre cetate, prefacandu-se in stanca de piatra. Si iata ca Lot, ramanand fara femeia sa, a fost ispitit si a cazut in pacat cu fiicele sale. Dupa ce a cazut o singura data, mustrarea cugetului i-a fost atat de aspra; era pacatul incestului. Si a zis Lot: „ Doamne, am gresit inaintea Ta! Nu ma poti ierta niciodata, si vreau sa ma incredintez, macar de sunt osandit pe veci! Voi plange si ma voi ruga tie, macar sa stiu de sunt osandit pe veci sau mai pot afla mila inaintea ta.”

Si dupa ce a plans si s-a rugat mai multe zile, Lot a primit raspunsul Domnului: „ Orice pacat inaintea mea poate fi iertat, mai ales cand omului ii pare rau si se opreste! Pacatul tau este foarte greu si, pentru a fi iertat mergi si aduna, din locul pe care Ti-l voi arata eu , toate vreascurile si pune-le la un loc, apoi sa cari apa, caci este loc uscat, 40 de zile la rand, si sa plangi acolo unde vei pune vreascurile! Cu apa si cu lacrimi sa uzi vreascurile acelea! Daca dupa 40 de zile vei vedea mugur la acele vreascuri, atunci vei stii ca incepe sa rasara si iertarea ta!” Lot a facut asa, si atat plangea, caci parerea de rau era atat de adanca, si lacrimile ii curgeau si cand se ducea sa ia apa, si cand se intorcea cu apa, plangea cand turna apa la acele vreascuri, si privea mereu sa vada daca nu cumva rasarea ceva. Dupa 30 de zile i s-a parut ca incep sa se inverzeasca acele ramuri uscate, iar in cea de-a patruzecea zi au inceput sa apara mugurii. Acum, Lot aducea lacrimi si de cainta, dar si de multumire lui Dumnezeu, si spunea: „ M-ai scos, Doamne, din deznadejde, caci pentru pacatul meu ai pierdut cele 2 cetati, dar pe mine m-ai chemat la iertare! De aceea, nu voi inceta plansul meu, pentru ca ti-ai aratat milostivirea si dragostea fata de mine!” Si a continuat sa priveasca cum creste copacul acela si sa planga pentru orice vlastar rasarea. Copacul acela a fost taiat de lucratorii templului lui Solomon, impreuna cu cedrii din Liban. Daca toate lemnele se potriveau, acesta nu se potrivea nicicum. Avea noduri, caci era alcatuit din mai multe vreascuri, dar oricum il ciopleau, tot nu se potrivea, si atunci l-au aruncat in scaldatoarea oilor.

Aici veneau cei ce spalau si curatau oile. Unul din cei ce a venit aici, dupa ce a scaldat oile,privea de pe mal si a vazut ca in acea scaldatoare coboara un inger. El era bolnav, iar dupa ce a vazut aceasta, a intrat in apa si s-a simtit plin de putere. A spus tuturor ce s-a petrecut si de atunci nu au mai scaldat oile, si spunand el cum s-a petrecut, s-a adunat multime de bolnavi, dar nu stiau cand vine ingerul sa tulbure apa si, de aceea, in jurul scaldatorii stateau multi bolnavi. Acest lemn care a fost crescut cu osteneala, era din pomul vietii, era din lacrimile lui Lot, acesta dadea vindecarea, dar o dadea numai cand voia Dumnezeu, cand Dumnezeu trimitea pe ingerul Sau ca sa aduca darul Sau in aceasta scaldatoare. Acest lemn nu a ramas pe veci in scaldatoare, ci a fost luat si s-a facut din el crucea Domnului. In Miercurea Mare, cand s-a sfatuit Sinedriul si batranii poporului cum sa-L pedepseasca pe Iisus, daca-L vor prinde, dupa ce Iuda L-a vandut, au hotarat sa-L pedepseasca ca pe talhari, caci moartea este si dureroasa si rusinoasa, deci prin rastignire pe cruce, si luand lemnul din Scaldatoarea Oilor care era din Pomul Vietii si din lacrimile caintei, au facut cruce si L-au rastignit pe acea cruce. Iata, acest om ce a fost bolnav 38 de ani, iar El l-a vindecat, era batjocorit de iudei caci a fost vindecat sambata. Acest om nu avea boala de cap, nici de stomac, dar era slabanog. Mantuitorul il intalneste in Templu si ii spune: „ Te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gresesti!” Era bolnav caci fusese pacatos.

Pacatul aduce slabirea trupului si intunecarea sufletului. Unii oameni, spun Sfintii Parinti, primesc aceasta boala, mai ales atunci cand sunt necinstiti in familiile lor. Uneori o primesc ca pedeapsa, alteori o primesc ca jertfa pentru a se cai inaintea lui Dumnezeu. Acest om pacatos pacatuise, iar acum se caia; voia sa fie sanatos. Nu putea fi iertat decat de cel ce putea ierta pacatele. Mantuitorul nu a facut altceva, decat i-a iertat pacatele si le-a rascumparat, luandu-le asupra jertfei Sale. Asadar, crucea devine pomul vietii. Daca primii oameni ar fi gustat din pomul vietii, ar fi ramas cu o rautate fara de moarte, dar Pomul vietii este Cel din care gustam este cel care a creat pe Adam, Cel care ne-a dat chipul Sau, si gustand din Fiul lui Dumnezeu noi capatam viata. Amin!

IPS Teodosie
Sursa: arhiepiscopiatomisului.ro

.

26 Mai 2014

Vizualizari: 1224

Voteaza:

Predica la Duminica a 4-a dupa Pasti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE