Predica la Duminica a doua dupa Rusalii

Predica la Duminica a doua dupa Rusalii Mareste imaginea.

Iubiti credinciosi,
Astazi, cand Sfanta Evanghelie vorbeste de chemarea celor dintai ucenici ai lui Hristos, am socotit de cuviinta sa vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu adresata oamenilor.

Sa stiti ca chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri si cu multe planuri dumnezeiesti. Uneori Dumnezeu cheama la sine pe toti cand zice: “Intoarceti-va catre Mine si veti fi mantuiti, voi cei ce locuiti cele mai indepartate meleaguri ale pamantului. Eu sunt Dumnezeu tare si nu este altul“ (Isaia 45, 22). In alt loc zice: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28).

Iarasi vedem ca chemarea lui Dumnezeu este adresata mai ales celor pacatosi, dupa cuvantul care zice: “N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta“ (Marcu 2, 17; Luca 5, 32).

Mijloacele prin care Dumnezeu cheama pe oameni la mantuire sunt felurite. Chemarea dumnezeiasca cea mai mare si mai aleasa s-a facut prin Iisus Hristos, dupa cum a proorocit Isaia, zicand: “Neamurile care nu Te stiau pe Tine Te vor chema si popoarele care nu Te cunosteau la Tine vor alerga“ (Isaia 55, 5). Sau cand zice: “Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine“ (Ioan 12, 32). Zice si marele Apostol Pavel: “Prin Care am luat har si apostolie, ca sa aduc, in numele Sau, la ascultarea credintei, toate neamurile, intre care sunteti chemati si voi ai lui Iisus Hristos“ (Romani 1, 5-6). Chemarea oamenilor la mantuire se face prin Duhul Sfant cu multa rabdare, dupa marturia care zice: “Si Tu i-ai ingaduit pe ei ani multi si le-ai desteptat luarea-aminte prin Duhul Tau si prin proorocii Tai, dar ei nu si-au plecat urechea“ (Neemia 9, 30).

Dumnezeu cheama pe oameni la pocainta si prin prezenta zidirilor Sale caci zice: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria“ (Psalm 18, 1).
Multi oameni inteleptiti de Dumnezeu, vazand frumusetea si armonia minunata a zidirilor, au ajuns la cunoasterea Ziditorului a toate, caci intreaga creatie marturiseste ca este opera mainilor lui. Aceasta o spune si Sfantul Apostol Pavel zicand: “Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare“ (Romani 1, 20). Iar Solomon zice: “Caci din marimea si frumusetea fapturilor poti sa cunosti bine, socotindu-te, pe Cel ce le-a zidit“ (Intelepciunea lui Solomon 13, 5).

Este inca o chemare a lui Dumnezeu dupa alegere, cum spune Sfantul Pavel: “Pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si preaslavit“ (Romani 8, 30). Dar sa nu intelegem gresit, ca Dumnezeu pe care mai inainte i-a hotarat pe acestia i-a chemat si i-a indreptat. Aceasta chemare dupa alegere nu o face Dumnezeu fara voia omului. El fiind Atotstiutor si cunoscator de inimi, cheama pe aceia care sunt vrednici de chemare, adica pe acei pe care mai inainte ii vede ca vor voi sa-I urmeze si sa faca poruncile Lui, pentru ca Dumnezeu nu mantuieste pe om fara de om, fara vointa lui. Dumnezeu voieste, “ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina“ (I Timotei 2, 4).

Harul lui Dumnezeu nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea sa-l primeasca si sa conlucreze cu Harul sau sa-l respinga. Cei dintai se mantuiesc, ceilalti nu. Auzi ce zice: “Iata stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine“ (Apocalipsa 3, 20). Asadar, sa intelegem ca desi oamenii nu se pot mantui singuri, ci prin Har, totusi mantuirea lor atarna de libertatea lor, ca sa lase sa patrunda Harul lui Dumnezeu intru ei sau nu, si sa se mantuiasca sau nu. Deci, sa se stie clar ca “Dumnezeu mantuieste sau osandeste pe oameni, dupa faptele lor“ (Psalm 61, 11; Intelepciunea lui Isus Sirah 35, 22; II Regi 3, 39; Iona 4, 11; Pilde 24, 12; Ieremia 32, 19; Iezechiel 33, 20; Romani 2, 6). Vederea de mai inainte a lui Dumnezeu nu inraureste libertatea oamenilor.

Am insemnat aceasta aici pentru a sti ca chemarea si alegerea oamenilor spre mantuire, nu se face de Dumnezeu fara voia lor, dupa cum afirma unii. Marele Apostol Pavel ne spune: “Rugati-va sa fiti vrednici de chemarea voastra“ (II Tesaloniceni 1, 11) Cu alte cuvinte ne spune sa nu fim nepasatori fata de chemarea lui Dumnezeu, ci sa unim voia noastra cu voia Lui si sa lucram cu frica si cutremur la mantuirea noastra, precum ne invata acelasi mare Apostol (Filipeni 2, 12; I Corinteni 15, 10; Matei 5, 17).

Dar la ce cheama Dumnezeu? La aceasta intrebare vom raspunde cu cuvintele dumnezeiestii Scripturi. Dumnezeu ne cheama la pocainta (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 31-32); Dumnezeu ne cheama la impacare cu El (Isaia 27, 5; II Corinteni 5, 20); Dumnezeu ne cheama la sfintenie (Romani 1, 7; I Corinteni 1, 2; I Tesaloniceni 4, 7; I Petru 1, 15); Dumnezeu ne cheama de la intuneric la lumina (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9); Dumnezeu ne cheama din moarte la viata (Ioan 5, 24); Dumnezeu ne cheama la pace (I Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne cheama la cuminecarea cu Hristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheama la slava cea vesnica a lui Hristos (Romani 8, 29-30; II Tesaloniceni 2, 14); Dumnezeu ne cheama la mantuirea de veci (Evrei 9, 15) Dumnezeu ne cheama la Imparatia si slava Lui (I Tesaloniceni 2, 12); Dumnezeu ne cheama la viata cea vesnica (I Timotei 6, 12).

Iata, iubiti credinciosi, la cate fericiri si bunatati vesnice ne cheama pe noi Bunul nostru Dumnezeu. Oare cata datorie avem noi pacatosii, a-L iubi si a-L asculta pentru a dobandi atatea nenumarate bunatati si fericiri, la care El ne cheama din a lui nemarginita mila si bunatate fara de asemanare!

In cele ce urmeaza sa vedem ce rele ii asteapta pe acei care resping chemarea lui Dumnezeu. Cei care resping chemarea lui Dumnezeu se departeaza de harul Lui (Iezechiel 3, 27; 12, 2-5; Matei 10, 14; Luca 9, 5; 10, 10-14). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovniceasca (Fapte 28, 24-27; Romani 1, 21; 11, 7-10). Cei ce nu asculta si resping chemarea lui Dumnezeu ajung la ratacire (Isaia 66, 4; II Tesaloniceni 2, 10-11). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu se vor pedepsi vremelnic (Isaia 65, 12; Ieremia 6, 16); cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la departare de El (Romani 1, 24; 1, 32).

Iubiti credinciosi,

Pana aici v-am vorbit despre chemarea, in general, pe care o face Dumnezeu catre tot omul, caci nu este om care sa nu aiba pe pamant o chemare dumnezeiasca. Insasi nasterea noastra trupeasca, adica chemarea din neexistenta la viata este o chemare a lui Dumnezeu, caci nimeni nu se naste fara voia si pronia Lui. Apoi fiecare om este chemat sau randuit de sus sa aiba un rol, o menire in viata aceasta. Unul este chemat sa fie tata sau mama de copii. Altul este chemat sa lucreze cu mainile sau cu mintea, sa ingrijeasca pe bolnavi, sa invete si sa educe pe oameni, sa conduca popoare, sa faca opere de binefacere, sa slujeasca intr-un fel societatea in care traieste.

Pe langa aceasta chemare fireasca, Dumnezeu adreseaza fiecarui om si o chemare duhovniceasca, de a carei implinire sau respingere depinde mantuirea sau osanda noastra. Astfel Dumnezeu ne cheama la credinta, la pocainta, la rugaciune, la implinirea faptelor bune, la o adevarata traire in Hristos, adica la sfintenie si desavarsire, dupa cuvantul Sfantului Duh care zice: “Fiti sfinti, precum si Eu sunt sfant! Fiti sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant“ (Levitic 19, 2; 11, 44).

Dar Dumnezeu cheama pe unii oameni cu viata sfanta la implinirea unei misiuni dumnezeiesti speciale, mult mai inalte pe pamant. Asa au fost chemati si alesi in Vechiul Testament regii si profetii, iar in Noul Testament apostolii, episcopii, preotii, mucenicii si toti sfintii.

In Sfanta Evanghelie de astazi ni se vorbeste despre chemarea primilor patru apostoli. “Pe cand umbla Iisus pe langa Marea Galileei a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele au mers dupa El. De acolo mergand mai departe, a vazut alti doi frati pe Iacob al lui Zevedeu, si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat. Iar ei, indata lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El“ (Matei 4, 18-22).

Erau multe corabii cu pescari galileeni pe mare, dar Hristos Mantuitorul lumii numai pe unii i-a chemat la Sine, pentru aceasta chemare si misiune dumnezeiasca, de a-I fi martori ai Invierii, apostoli si propovaduitori ai Sfintei Evanghelii “pana la marginile pamantului“.

I-a chemat dintr-o corabie pescareasca in alta corabie, duhovniceasca. Din corabia grijilor pamantesti, in corabia Duhului Sfant, care este Biserica pe care avea s-o intemeieze Hristos. Pana la aceasta chemare, cei patru ucenici isi implineau chemarea cea dintai, lucrand cu mainile lor ca sa traiasca. Acum insa au fost chemati si alesi de Fiul lui Dumnezeu ca sa fie pescari ai lumii, "vanatori de oameni", vestitori ai Sfintei Evanghelii, intemeitori ai Bisericii lui Hristos pe pamant. Aceasta este o chemare cu totul dumnezeiasca, randuita la anumite vremi si adresata numai celor sfinti si alesi, pentru a conlucra prin harul Duhului Sfant la descoperirea voii lui Dumnezeu si la mantuirea oamenilor.

N-a chemat Hristos la apostolat, nici oameni bogati, nici invatati, nici cunoscuti si cinstiti. A chemat pescari, oameni saraci si fara invatatura, oameni smeriti si curati la suflet, ca sa smereasca pe cei mandri, sa mustre pe cei necredinciosi si sa ridice pe cei cazuti in intunericul necunostintei de Dumnezeu. I-a chemat Hristos la sine goi, cerandu-le sa se lepede de cele pamantesti, de avere, de rude, de prieteni, de trufia acestei vieti si sa-I fie ucenici, apostoli, marturisitori si impreuna lucratori la innoirea lumii. A chemat Hristos pe cei mai smeriti si curati la suflet, dezbracati de toate grijile trecatoare, ca sa-i poata fi ucenici credinciosi gata sa-si dea viata pentru El.

Vedeti pe cine cheama si alege Hristos? Vedeti ce fel de chemare le face si ce le promite? Va voi face vanatori de oameni! Nu le promite averi si cinste pe pamant. Ci, dimpotriva, le spune cu alt prilej ca veti fi urati de toti oamenii pentru numele Meu. Iar cei patru ucenici galileeni nu se tem, nu se impotrivesc Duhului Sfant, nici nu se duc mai intai la ai lor sa-si ia ramas bun, ci “indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa“ El (Matei 4, 22). Vedeti ascultare fara conditii? Vedeti credinta simpla si curata la cei de jos? Vedeti lepadare de sine la apostoli? Parasesc hotarati toate si intra cu curaj in scoala lui Hristos, cea mai inalta scoala din toata lumea si din toate timpurile.
Aici aveau sa invete Petru si Andrei, Iacob si Ioan si ceilalti ucenici, episcopi si preoti, tainele credintei in Dumnezeu, puterea rugaciunii, adancul smereniei, taria blandetii, intelepciunea Duhului, ravna apostoliei si indrazneala marturisirii evangheliei lui Hristos. Aici aveau sa invete cea mai inalta teologie a Duhului Sfant si mestesugul vanarii sufletelor omenesti. Caci nimic nu este mai greu decat sa castigi suflete pentru imparatia cerurilor. Nimic nu este mai greu pentru slujitorii Bisericii lui Hristos, decat sa transforme sufletele oamenilor. Adica sa faca din rai, buni; din necredinciosi crestini adevarati; din desfranati si betivi, oameni pocaiti; din pescari, ucenici si din fricosi, marturisitori si mucenici.

Apoi vedeti ca apostolii si slujitorii Evangheliei nu se cheama si nu se aleg singuri. Ci Domnul ii cheama, ii alege, ii invata, ii intareste sufla peste ei Duhul Sfant si numai dupa aceea ii trimite sa vesteasca cuvantul mantuirii in toata lumea. Fara o asemenea chemare, fara vocatie pentru preotie, fara o viata sfanta, curata si placuta lui Dumnezeu, nimeni sa nu indrazneasca sa intre in preotie si sa slujeasca cele sfinte in biserica, cu nevrednicie, ca nu cumva si pe sine sa se osandeasca si pe credinciosi sa-i sminteasca si sa-i piarda. Iar chemarea pentru preotie o poate descoperi numai duhovnicul in scaunul de spovedanie.

Din Evanghelia de astazi vedem ca nici predicatorii sectelor si a tot felul de grupari religioase nu au chemare si o alegere speciala. Caci nimeni nu i-a chemat, nimeni nu i-a sfintit sufland peste ei harul Duhului Sfant, nimeni nu i-a trimis in lume sa predice dupa mintea lor Evanghelia mantuirii. De aceea, nu trebuie sa ascultam decat de adevaratii preoti si slujitori ai Bisericii lui Hristos, care sunt urmasii directi ai Sfintilor Apostoli, prin hirotonie canonica, adica prin punerea mainilor episcopilor si randuiti ca preoti in satele si bisericile ortodoxe.

Iubiti credinciosi,
Daca toti avem o chemare si o misiune de la Dumnezeu pe pamant, sa vedem ce chemare anume avem fiecare dintre noi si daca ne-o implinim cum trebuie cu adevarat. Cei mai multi credinciosi sunteti casatoriti si aveti familie si copii. Va impliniti cum se cuvine datoria de crestini ortodocsi si cea de parinti? Veniti regulat in sarbatori la biserica? Va rugati acasa cu copiii dumneavoastra? Va spovediti regulat in sfintele posturi? Iertati pe cei ce v-au suparat? Aveti smerenie, credinta tare in Dumnezeu si rabdare in necazurile vietii? Va impliniti datoria de soti, nascand copii, asa cum ati fagaduit-o la cununie, nu ii ucideti? Va cresteti copiii in frica de Dumnezeu, sau ii lasati de capul lor?

Iata cate intrebari se pun celor casatoriti, de la care Dumnezeu asteapta tot atatea raspunsuri. La fel si cei necasatoriti, vaduvele si batranii sunt intrebati de Hristos daca merg regulat la biserica, daca duc viata curata, daca se roaga si citesc carti sfinte, daca se spovedesc si se impartasesc cu Trupul si Sangele Domnului.

Astazi, mai mult ca oricand, ne cheama Hristos la pocainta, la biserica, la faptele bune care ne aduc bucuria mantuirii. Fiecare dintre noi sa ne deschidem inima, pentru Dumnezeu, pentru Evanghelie, pentru o viata crestineasca mai inalta, mai curata, cat mai sfanta. Apoi sa ne cercetam daca am facut, sau nu, macar o parte din sfintele noastre datorii crestinesti, daca ne-am implinit menirea pentru care am fost creati.

Sa rugam pe Mantuitorul sa ne lumineze si sa ne ajute a ne implini cu sfintenie marea noastra chemare de crestini si fii ai Bisericii lui Hristos. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

.

16 Iunie 2014

Vizualizari: 1965

Voteaza:

Predica la Duminica a doua dupa Rusalii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE