Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din rai

Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din rai Mareste imaginea.

PREDICĂ LA DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI

„Unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastrăˮ

Frați creştini,
Sfânta Evanghelie pe care am auzit-o astăzi este Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, Duminică care marchează începutul postului sfânt şi mare al Sfintelor Paşti.

Perioada aceasta de post durează 7 săptămâni, şi anume 6 săptămâni postul propriu-zis, iar săptămâna a 7 este numită şi Săptămâna Sfintelor Patimi sau Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se distinge de cele 40 de zile de post printr-un post şi mai șever şi printr-o intensificare şi mai mare a pregătirii duhovniceşti pentru înviere.



Această perioadă de post care urmează are înţelesuri multiple şi profunde. Cea dintâi învăţătură care ne este dată de Sfânta Evanghelie de astăzi este următoarea: „Dacă nu veţi ierta oamenilor păcatele, greşelile lor, nici Tatăl vostru din ceruri nu vă va ierta vouăˮ.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia 19 la Evanghelia după Matei explică în frumoase cuvinte citatul de mai sus: „Nimic nu ne face mai asemănători cu Dumnezeu decât ușurința de a ierta pe cei păcătoși și făcători de rele. Căci Dumnezeu a făcut să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni (Mt. 5, 45). Când iertăm, suntem mai asemănători cu Dumnezeu decât în orice alt moment. A ierta înseamnă a fi ca Dumnezeuˮ.

Deci postul este o perioadă de pocăinţă, de convertire, de schimbare a felului nostru de a gândi, de a vedea şi de a trăi; o întoarcere a noastră către Dumnezeu, o dezlipire de păcat şi o alipire de Dumnezeu, o înfrânare de la orice fel de lăcomie materială din lumea această, şi o înfrânare de la tot ceea ce este rău: cuvânt, gând sau faptă; şi o cultivare a tot ceea ce este bun prin felul de a gândi, prin felul de a vorbi, prin felul de a făptui.

Această perioadă de pocăinţă, aşa cum ne arată Evanghelia, este pusă la dispoziţia noastră pentru iertarea păcatelor. Deci nu postim doar pentru a împlini o formalitate, ci postim pentru a ne pocăi mai intens decât de obicei. Şi Sfinţii Părinţi, mari dascăli ai mântuirii sufletului, au învăţat de la Mântuitorul Iisus Hristos că pentru a ne alipi mai mult de Dumnezeu avem nevoie de un exerciţiu care s-a numit asceză, sau în limbajul nostru mai duhovnicesc şi pe înţelesul tuturor, nevoinţă.

Nevoinţa implică ideea de a nu face voia ta, ci de a face voia lui Dumnezeu, prin ceea ce gândeşti, prin ceea ce vorbeşti şi prin ceea ce lucrezi.

Deci, postul ca perioadă de nevoinţă, de înfrânare este o perioadă de întărire a voinţei noastre, de schimbare a voinţei nostre înclinată spre rău şi de o disciplinare a ei pentru a fi înclinată spre săvârşirea binelui. Această metamorfoză, această schimbare interioară este începutul învierii sufletului nostru din păcat.

Frați creştini,
Perioada de post este o perioadă de-a lungul căreia noi ne pocăim şi cerem mult şi insistent iertarea păcatelor, izbăvirea de un trecut apăsător şi în acelaşi timp, ajutor de la Dumnezeu pentru a săvârşi binele prin tot ceea ce gândim, prin tot ceea ce vorbim şi prin tot ceea ce făptuim.

În această perioadă dobândim iertarea păcatelor, căci niciun om păcătos nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu; numai păcătoşii care s-au pocăit şi cărora li s-a iertat păcatul prin spovedanie, acela poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa cum ne spune una din rugăciunile din timpul Liturghiei pe care o citeşte preotul în taină: „Tu, Dumnezeule, Care nu treci păcatul cu vederea, ci ai pus pocăinţa spre îndreptare, fii milostiv nouăˮ. Deci, Dumnezeu nu trece păcatul ce vederea, dar trece cu vederea păcatele pentru care ne-am pocăit, pe care le-am regretat, pentru care am plâns, pe care le-am mărturisit şi pentru care am cerut iertarea.

De aceea, Evanghelia de astăzi începe cu cuvintele: „Dacă nu veţi ierta păcatele oamenilor, nici Tatăl din ceruri nu vă va ierta păcatele voastreˮ.

Ei bine, când omul simte că este iertat, atunci are o mare bucurie în suflet. De aceea, perioada aceasta de post, trebuie să se facă cu bucuria eliberării de păcat, cu bucuria înnoirii, cu bucuria schimbării noastre interioare.

Mântuitorul ne îndeamnă să nu ne arătăm oamenilor că postim. Să nu ne desfigurăm faţa printr-un fel de privire posomorâtă, printr-o înfăţişare tristă, ci să ne comportăm într-un mod natural, în mod firesc, ca să nu atragem atenţia că postim. Să nu facem aceasta pentru a primi laude de la oameni pentru că postim. Postul este o lucrare interioară, este o lucrare de întâlnire a omului cu Dumnezeu, în sensul că renunţăm la unele mâncăruri, pentru a ne hrăni mai mult cu hrană duhovnicească: cu rugăciune, cu citirea scripturii, cu săvârşirea de fapte bune, cu tot ceea ce poate îmbogăţi şi hrăni spiritual sufletul nostru mai mult decât o facem în timpul obişnuit din anul bisericesc.

Această postire trebuie să fie o postire întru smerenie şi întru bucurie. Aşa ne îndeamnă Mântuitorul Iisus Hristos. În interiorul tău, acolo să te retragi, şi Tatăl care vede în ascuns postirea ta, îţi va răsplăti ţie. Această postire înseamnă deodată smerenie şi oprire de a judeca pe altul. Apostolul care s-a citit astăzi îndeamnă ca cei care postesc să nu judece pe cei care nu postesc şi cei care nu postesc să nu judece pe cei care postesc.

Frați creştini,
Postul aduce în primul rând bucuria iertării, pacea şi bucuria iertării. Când conştiinţa omului se curăţă, se limpezeşte, se împacă cu Dumnezeu şi cu semenii şi cu ea însăşi, atunci omul începe să aibă din lacrimile pocăinţei, începutul bucuriei. De aceea, Sfântul Ioan Scărarul a numit lacrimile pocăinţei, lacrimile cele de bucurie aducătoare.

Conştiinţa curată, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, face sărbătoarea; nu hainele frumoase, ci conştiinţa curată, adică modul în care îmbrăcăm sufletul nostru. Prin păcat, sufletul nostru se murdăreşte şi se îmbolnăveşte. Prin pocăinţă se curăţă, se vindecă. „Doamne la Tine am scăpat, vindecă sufletul meu, căci am greşit Ţieˮ.

De asemenea, postul este o mare binefacere pentru a aduna în sufletul nostru lumină şi bucurie. Mântuitorul Iisus Hristos, la sfârşitul evangheliei de astăzi, ne spune: „Nu adunaţi comori în lumea aceasta, unde moliile şi rugina le strică şi unde hoţii le fură, ci adunaţi-vă comori în ceruriˮ. Şi mai adaugă: „Unde este comoara ta, acolo este şi inima taˮ.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au explicat care sunt comorile pe care le adunăm noi în timpul postului. În primul rând, îl primim pe Dumnezeu în sufletele noastre. Când ne dezlipim de lucrurile cele trecătoare prin postire şi prin milostenie, atunci ne alipim de Dumnezeu cel netrecător. Când ieşim din tulburarea patimilor şi a păcatului şi intrăm în pacea împăcării noastre cu Dumnezeu prin iertare, atunci adunăm în sufletul nostru pace şi bucurie. Când facem milostenie şi arătăm dragoste faţă de aproapele, ca şi când el este icoana lui Hristos venită spre noi şi ne cere iubirea noastră, atunci sufletul omului se umple de comoara bunătăţii, a iubirii celei milostive. Şi sufletul bun, sufletul paşnic, sufletul bucuros este începutul adunării comorilor cereşti.

În măsură în care am adunat în timpul postului, lumină din Scripturi, prin rugăciune şi din fapte bune, în măsura aceea ne putem bucura în noaptea învierii de lumină învierii lui Hristos.

Aceasta arată de ce în timpul postului în Biserica Ortodoxă nu se mănâncă produse provenite de la animale: carne, lapte şi ouă, ci produse vegetale; pentru că produsele vegetale se obţin direct prin fotosinteză, prin acumularea de lumină. Desigur, lumină de la soare. Şi această lumină fizică se înmagazinează în plante. Şi noi mâncăm lumină din lumina soarelui înmagazinată, depusă în plante. De 2 ori în timpul postului se mănâncă peşte, în ziua de Buna Vestire şi în ziua de Florii sau în ziua Intrării Domnului în Ierusalim. Iar peştele conţine fosfor, şi în limba greacă fosforos înseamnă purtător de lumină.

Deci ne hrănim cu lumina adunată în produsele vegetale şi în peşte. Dar lumina aceasta fizică acumulată în produsele vegetale este doar simbolul vizibil al luminii nevăzute, dar şi netrecătoare care este lumina învierii lui Hristos.

Să-L rugăm pe Hristos Domnul să ne ajute ca în această perioadă a sfântului şi marelui post al Paştelui să unim postul cu cele 2 aripi ale sale, pentru a fi primit în Împărăţia Cerurilor, şi anume: rugăciunea fierbinte şi milostenia făcută cu smerenie.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să simţim în timpul postului începutul bucuriei Învierii, începutul întâlnirii nostre cu Hristos Domnul cel Răstignit şi Înviat, spre slava Lui şi a noastră mântuire.

Amin!

Stefanel Gheorghe

.

Despre autor

stefanel gheorghe stefanel gheorghe

Colaborator
18 articole postate
Publica din 25 Februarie 2011

24 Februarie 2015

Vizualizari: 1657

Voteaza:

Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din rai 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE