Baraganul este locul pe care comunistii l-au ales pentru a-i deporta pe toti aceia care puteau prea usor sa scape de sub autoritatea lor, precum si pe multi dintre detinutii politici eliberati din inchisori, acestora din urma fiindu-le date aici domicilii fortate.
Dupa anul 1950, in campia Baraganului comunistii au deportat in jur de patruzeci de mii de detinuti politici din vestul tarii. Deportarile in Baragan, intinse pe o durata aproximativa de cinci ani, au avut drept principal scop mutarea fortata a populatiei de pe o fasie lata de aproximativ 25 de kilometri din dreptul granitei cu Iugoslavia. Cei mai multi deportati au fost luati din judetele Timis, Caras-Severin si Mehedinti.
Baraganul este o campie din sud-estul Romaniei, caracterizata mai ales de prin vegetatia de step si prin clima deosebit de aspra (veri cu temperaturi foarte inalte si secetoase; ierni foarte geroase, cu vanturi pustiitoare). Fiind lipsita de paduri, pentru o vreme, aceasta regiune a fost folosita ca pasune, de ciobanii munteni, iar mai apoi, in vremurile noastre, ca teren arabil. In aceasta zona se afla orasele Braila, Calarasi, Slobozia si Fetesti.
Baraganul, campia deportatilor
Deoarece Iugoslavia a fost exclusa din organizatia internationala comunista "Comintern", in anul 1948, granita acesteia cu Romania a devenit o zona sensibila pentru regimul politic totalitar din tara noastra. Pentru aceasta, locuitorii din aceasta zona (o fasie lata de aproximativ 25 de kilometri, in dreptul granitei cu Iugoslavia) au ajuns sa fie vazuti drept "elemente cu un factor ridicat de risc".
Astfel, in data de 15 martie 1951, reprezentantii Ministerului de Interne al Republicii Populare Romane, vor da urmatorul decret: "Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, sa dispuna mutarea din centrele aglomerate a oricaror persoane care nu-si justifica prezenta in acele centre, precum si mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestarile fata de poporul muncitor, daunează construirii socialismului in Republica Populara Romana. Celor in cauza li se va putea stabili domiciliul obligator in orice localitate."
In baza decretului din 15 martie, in noaptea zilei de 18 iunie 1951, a fost intreprinsa cea de-a doua mare deportare din istoria tarii noastre, dupa cea a nemtilor, din ianuarie 1945. Aceasta masura aspra, alaturi de altele asemenea ei, urmarea si pregatirea terenului pentru implementarea colectivizarii.
Locuitori din 172 de localitati vor fi deportati in campia Baraganului, pe atunci o zona deosebit de aspra si foarte putin populata. Cei mai multi deportati au fost luati din judetele Timis, Caras-Severin si Mehedinti. Pentru aceasta au fost mobilizati numerosi ofiteri si comandanti, avand in subordine peste 22.000 de militari (trupe de graniceri, trupe de securisti, trupe ale Ministerului Apararii si Internelor).
Peste patruzeci de mii de locuitori din zona amintita au fost scosi cu forta din casele lor, urcati in vagoane de marfa si deportati in campia pustie a Baraganului. Deportatilor li s-au confiscat toate averile, in afara de lucrurile pe care acestia le-au putut lua cu ei, in trenurile de marfa. In randul celor deportati, un loc "privilegiat" l-au ocupat urmatoarele etnii si categorii sociale: cetatenii straini, germanii, sarbii, aromanii, marii fermieri si proprietari de pamant, industriasii si detinatorii de restaurante, refugiatii basarabeni sau macedoneni, cadrele militare si oficialitatile demise, sustinatorii activistilor politici pentru drepturile cetatenesti, etc.
"Trenuri dupa trenuri, incarcate cu trupe si armament, infratite cu cel sovietic, se indreptau zi si noapte spre granita cu Iugoslavia, tara ce indraznise sa se retraga din Cominform. Alte trenuri, de vite, incarcate cu "svabi" de toate varstele, veneau dinspre aceeasi granita si se opreau la Lehliu, Slobozia, Ianca. Alte garnituri, tot de vite, pline cu sate intregi, fara deosebire de nationalitate, din judetele Mehedinti, Caras-Severin si Timis, au continuat sa soseasca in aceleasi statii de CFR." (Cicerone Ionitoiu, "Morminte fara cruce")
"Baraganul romanesc a fost populat cu deportati, cu precadere "chiaburi", "dusmani ai poporului", "banditi", "criminali". Au fost concentrate forte masive de munca sub cerul absolut liber, surghiunitilor rezervandu-li-se drepturile de a suferi si de a tacea pentru a supravietui in marele lagar socialist." (Grigore Caraza, "Aiud insengerat")
Abia in anul 1956, multi dintre deportatii banateni s-au putut intoarce la casele lor. Intoarcerea a fost aproape la fel de dureroasa ca si deportarea. In anul 1990, la Timisoara a fost infiintata "Asociatia Fostilor Deportati in Baragan". In anul 1996, membrii acestei asociatii au ridicat "Monumentul Deportarii", amplasat in Parcul Justitiei, din Timisoara. In incinta "Muzeului Satului Banatean", aceiasi membri vor amenaja o casa de pamant batut, acoperita cu paie, asemanatoare cu cele in care au fost obligati sa locuiasca deportatii.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.