Asistam, din pacate, mai ales in randul tinerilor, la o relativizare a Tainei Casatoriei. Opinia potrivit careia dragostea nu se intemeiaza pe un document (casatoria civila) si nici pe primirea binecuvantarii lui Dumnezeu (casatoria religioasa) este tot mai des intalnita. Concubinajul insa, nu face decat sa exprime pe de-o parte, relativizarea relatiei de dragoste, iar pe de alta, neasumarea responsabilitatilor vietii de familie.
“Iubeste si fa ce vrei!”
Concubinajul ar putea fi inteles – in mod gresit insa - ca rezultat al unei cunoscute maxime a Fericitului Augustin: “Iubeste si fa ce vrei!”. In realitate, Fericitul Augustin cand a rostit aceste cuvinte, cu siguranta nu a indemnat la neoranduiala sau dezmat. Nu intamplator, a pus inainte de toate cuvantul “iubeste”. Acel “fa ce vrei” este conditionat, asadar, de iubire. Iar iubirea la care face referire Fericitul Augustin este cea in Hristos, acea iubire desavarsita si, desigur, reponsabila, pe care o aflam in Biserica. Numai iubirea in Hristos ne reda adevarata libertate, aceea de a voi si savarsi numai binele.
Hristos, Mirele Bisericii
Omul nu poate iubi in chip desavarsit cu de la sine putere. Din acest motiv, este intrucatva absurd sa vorbesti de iubire la nivel uman, fara a te raporta la Dumnezeu, care ni S-a facut cunoscut ca Iubire, sau, mai exact la Sfanta Treime, “structura supremei iubiri”. In Persoana lui Hristos intrupat am ajuns la cunostinta faptului ca si omul poate iubi dumnezeieste.
Sfantul Ioan Gura de Aur aseamana unirea Fiului lui Dumnezeu cu firea umana cu cea a unirii unui sot cu o desfranata. Sfantul spune: "Care sot si-ar lua pentru el o desfranata?!” Si, in continuare, arata cum Fiul lui Dumnezeu nu se scarbeste de firea umana cazuta in toate pacatele si murdarita pana peste cap, in a o lua drept sotie, in a deveni una cu ea. Hristos a restaurat firea, a "ridicat-o la slava cea dintai”, devenind astfel Mire al Bisericii.
Provocarea in casatorie, pentru fiecare dintre soti, consta tocmai in faptul ca acestia isi asuma in mod liber vocatia de a exprima in cadrul familiei intemeiate de ei, relatia de taina dintre Hristos si Biserica Sa. De aici, ar trebui sa constientizam ce chemare inalta reprezinta Sfanta Taina a Casatoriei, in timp ce concubinajul, nu numai ca exprima o stare nefireasca, ci si una decazuta din punct de vedere moral.
Concubinajul nu este o alternativa la Taina Nuntii
Este gresit sa vedem in concubinaj o alternativa, chiar si de compromis, la Taina Nuntii. Singurele alternative raman monahismul si celibatul. Tocmai din acest motiv concubinajul se afla sub incidenta canoanelor bisericesti. Potrivit acestora, “cel ce traieste in concubinaj nu poate fi primit, la Sfintele Taine, nu i se poate primi darurile la biserica. De asemenea, concubinii nu pot fi nasi la cununie si botez” (Pravila bisericeasca - V. Casat. a III).
Exista o diferenta extrem de nuantata intre viata de cuplu si viata de familie. Cuplul ramane o monada inchisa, refuzand binecuvantarea lui Dumnezeu. Membrii cuplului isi sunt suficienti lorusi. Familia se intemeiaza tocmai pe deschiderea fata de relatia cu Dumnezeu. Familia, in Biserica, este rod al comuniunii membrilor ei cu Dumnezeu.
Acest fapt se observa cu usurinta din cuprinsul rugaciunilor pe care preotul le rosteste in cadrul Logodnei si al Tainei Cununiei. Inca din timpul Logodnei preotul se roaga lui Dumnezeu sa-i uneasca “ pe ei cu sfanta unire … Intareste logodna lor in credinta, intelegere, in adevar si in dragoste”.
Preotul se roaga lui Dumnezeu apoi, in Taina Nuntii, sa-i binecuvinteze pe miri precum pe Avraam si pe Sara, pe Isaac si pe Rebeca, pe Iacov si pe toti patriarhii, pe Iosif si Asineta, pe Moise si pe Semfora, pe Ioachim si Ana, pe Zaharia si Elisabeta. Iata cum numele mirilor se alatura acestor nume sfinte ale Vechiului Testament. Motivul pentru care se face aceasta asociere il aflam tot dintr-o rugaciune din timpul Cununiei: “precum acolo, si aici, fiind de fata cu ajutorul Tau cel nevazut, binecuvinteaza nunta aceasta.”
Concubinajul, neasumarea voturilor casatoriei
Casatoria si monahismul sunt cele doua cai de aleasa vietuire, binecuvantate de Dumnezeu. Pentru fiecare din ele exista o vocatie anume. Atunci cand luam decizia de a pasi pe una din ele urmam, asadar, unei chemari interioare. Trebuie sa recunoastem ca niciuna din cai nu este lipsita de renuntari, angajamente, responsabilitati. Totodata, nu trebuie sa dam inapoi de la a urma uneia, din cauza acestor obstacole firesti pe care urmeaza sa le intalnim.
Suntem insa obisnuiti sa vorbim in mod curent mai mult despre voturile monahale. Prin depunerea acestora, calugarul se incredinteaza unei vieti traite in ascultare, feciorie si saracie. Astfel, el se face pe sine, pentru intreaga-i viata, dar lui Dumnezeu. Insa, nici Taina Casatoriei nu este lipsita de voturi.
Daca monahul fagaduieste o viata petrecuta in ascultare, mirilor in Taina Nuntii, li se spune :"Supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos. Femeile sa se supuna barbatului lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.” Efes. (5; 20-23)
Daca monahul fagaduieste o viata petrecuta in feciorie, mirilor li se fagaduieste nasterea de prunci: "Da-le lor roada pantecelui, prunci buni si buna intelegere sufleteasca si trupeasca.”
Daca monahul fagaduieste o viata petrecuta in saracie, mirilor li se fagaduiesc "roadele pamantului, ca, toata indestularea avand, sa sporeasca spre tot lucrul bun si bineplacut Tie”[...] "Si le da lor din roua cerului de sus si din belsugul pamantului. Umple casele lor de grau, de vin, de untdelemn si de toata bunatatea, ca sa dea si celor lipsiti.”
Monahul renunta la lume prin randuiala intrarii in monahism, pentru ca mirii sa o primeasca pe aceasta prin Taina Cununiei. Toti insa o fac pentru, si in numele lui Dumnezeu. Acest fapt al raportului dintre monahism si casatorie este exprimat intr-un mod evident si in cuvintele Sfantului Apostol Pavel in Epistola catre Romani: “Daca traim, pentru Domnul traim (mirenii), si daca murim, pentru Domnul murim (monahii). Deci si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem.” (Romani 14, 7-8) In timp ce monahii mor lumii iar mirii "traiesc lumii”, pentru a trai lui Dumnezeu, cei ce vietuiesc in concubinaj, raman pe dinafara. Nu traiesc, nici nu mor, lumii, pentru a trai lui Dumnezeu.
Biserica a stiut dintr-nceput ca aceasta cale a vietii de familie nu este una usoara. Tocmai de aceea in Taina Casatoriei se cere de la Dumnezeu sprijin si ajutor in toate incercarile pe care mirii le vor intampina pe parcurs. Intr-una din rugaciuni se rosteste astfel: "Pazeste-i pe dansii, Doamne, Dumnezeul nostru, precum ai pazit pe Noe in corabie. Pazeste-i pe dansii, Doamne, Dumnezeul nostru, precum ai pazit pe Iona in pantecele chitului. Pazeste-i pe dansii, Doamne, precum ai pazit de foc pe sfintii trei tineri, trimitandu-le lor roua din cer. Si sa vina peste dansii bucuria aceea pe care a avut-o fericita Elena, cand a aflat cinstita Cruce.”
Cei ce traiesc in concubinaj, nu numai ca nu cauta Crucea lui Hristos, dar si fug de ea. In acest fel, ei insisi se lipsesc de aceasta bucurie a dragostei jertfelnice. De aceea, concubinajul este un mod de viata nedeplin, cu o bucurie limitata la cele lumesti.
Concubinajul se intemeiaza pe neasumarea voturilor casatoriei, despre care aflam dintr-una din ultimele rugaciuni rostite in cadrul Tainei Cununiei: “Iata fiilor duhovnicesti, prin punerea mainilor pe Sfanta Evanghelie si pe Sfanta Cruce, ati savarsit juramant inaintea sfantului altar ca veti pazi legatura dragostei si a unirii intre voi pana la mormant, curata, neintrerupta, dreapta si cinstita, si ca nu va veti abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmand ce este placut lui Dumnezeu si oamenilor." Asa se face ca cei ce traiesc in concubinaj, sfarsesc insa regretabil, prin a urma ceea ce este neplacut lui Dumnezeu si oamenilor.
Biserica Ortodoxa nu este retrograda atunci cand nu accepta concubinajul. Menirea ei este sa cheme omul la desavarsire. In Taina Cununiei, cuplul este chemat sa devina familie, adica dintr-un element inchis, sa devina eveniment de comuniune. Pentru acest lucru avem insa nevoie de credinta ca Hristos poate si astazi, ca si la nunta din Cana Galileii, sa transforme apa in vin, adica dragostea noastra slaba si nestatornica, in dragoste tare si neclintita.
Radu Alexandru
Aboneaza-te la newsletter Retete de post
-
Alexandra GheghiPostat la 2011-08-11 16:14
sunt aceeasi persoana care a scris comentariul legat de parinti si copii de bani gata. Adresa mea de mail este runaway7bride@gmail.com. As vrea sa mi se spuna daca in casatoria religioasa femeia poate intra fara bani, daca biserica are vreo parere despre barbatul care intra in casatorie fara bani,sau despre miri sustinuti de familii care fac prunci dar care nu au nici un ban al lor personal. Multumesc anticipat.
-
Alexandra GheghiPostat la 2011-08-11 16:03
Eu nu vreau sa vb. despre pofta trupeasca samd. Ma intereseaza ca parere au altii despre familiile care isi dezmostenesc odraselele sau le dau afara din casa daca nu le plac partenerii acestora. Sunt acele familii crestine? Se intampla ca tineri de conditie buna sociala sa se indragosteasca de femei de conditie mai putin buna. Si, cateodata si invers. Bisericeste si laic nu ar fi nici o problema, doar ca cateodata familiile impun restrictii, dandu-i de inteles tanarului "avut din familie" ca : trebuie sa aleaga dintre ban si iubire sau ca trebuie sa joace pe cont propriu( sa ia cu tanara o locuinta in chirie, sa se angajeze, sa nu mai stea pe banii parintilor). Deci ce sfatuiti pe parintii copiilor de bani gata: sa isi traga sotii copiilor in avutia parintilor sau sa isi puna copilul la treaba? E crestineasca casatoria dintre doua persoane intretinute de parinti ?
-
Tudor StefanPostat la 2010-08-29 16:40
Referitor la "...fata intreaba ceva si voi o dati de-a dura prin padure?", aşteptam şi eu un sfat concret. Şi nu l-am găsit. Poate aţi putea fi mai explicit, domnule Ion Vasile. Cu drag, Tudor STEFAN.
-
Tudor StefanPostat la 2010-08-29 14:02
Dragă Vasile Ion, am devenit mult mai atent referitor la ceea ce ai scris după primele rânduri în care spui "fata intreaba ceva si voi o dati de-a dura prin padure?" Deci, aşteptam din partea ta un răspuns concret, care, din păcate, nu a fost dat. Într-adevăr relaţiile intime dintre soţi sunt problema lor căci altminteri nu ar mai fi intime. Dar de aici şi până a spune "CAND DOI SOTI FAC DRAGOSTE, DUMNEZEU ISI PUNE MANA LA OCHI" e cale lungă. Şi de ce cred că nu ai dreptate? Pentru că, fără ştirea lui Dumnezeu nici un fir de păr nu se clinteşte din capul nostru. Am întâlnit preoţi de mir care condamnă felaţia şi cunilingusul ca fiind păcate împotiva firii. Ovidiu Dragoş Argeşeanu, într-una din cărţi trimite chiar la psihoterapeut pe femeia care practică felaţia. Poate că aceste lucruri e bine să le cunoaştem mai de tineri, nu să ajungem a ne înţelepţii după ce am făcut din neştiinţă astfel de lucruri. Aici văd eu rolul benefic al unui astfel de forum care permite celor interesaţi să facă schimb de experienţă din care să profite cei tineri, bineînţeles. Îţi dai seama că până îşi găseşte un duhovnic, până îşi învinge ruşinea mărturisirii unor practici intime, s-ar putea să nu mai ajungă a se lămuri cu privire la aceste aspecte. Sigur, eu îmi cer smerit iertare celor pe care prin abordarea acestui subiect le-am creat cel mai mic disconfort, dar, vă rog să mă înţelegeţi că nu pentru voi scriu aceste lucruri ci pentru cei pe care aceste informaţii i-ar putea ajuta. Ori , din moment ce doamna Oana Trif ridică o astfel de problemă, am da dovadă de nesinceritate invocând o anumită pudoare cu care ar trebui tratat un astfel de subiect. Dacă suntem evazivi, nu reuşim a transmite corect şi clar ceea ce avem de spus, iar, pe de altă patre, cel care a pus întrebarea devine mai nelămurit şi chiar ajunge a se crede neînţeles. Desigur, va căuta să se lămurească în altă parte şi asta doar pentru că noi, deşi i-am dat răspunsul căutat, am fost prea pudici în exprimare. Cer din nou smerită iertare celor pe care i-am agresat prin limbaj.
-
Vasile IonPostat la 2010-08-27 01:09
Cum spunea cineva: Doamne, ca mare e gradina Ta! :))
Pai bine, mai, utilizatori - ca si eu ma numar printre voi, fata intreaba ceva si voi o dati de-a dura prin padure?
M-a deranjat intotdeauna cel ce nu stie sa se coboare la nivelul celui ce pune intrebarea - gen profu' de facultate care mediteaza elevul de liceu pentru admitere la facultate... normal, elevul pica examenul. De ce? Nu intelege nivelul de predare al profesorului din facultate... El este inca la liceu !!!
Din cate stiu eu, duhovnicul este singurul in masura sa-ti raspunda, Oana, dupa cum singura ai intuit.
Iar din alte surse...
1. IN DORMITOR NICI DUHOVNICUL NU ARE DREPTUL SA INTRE... dar e duhovnic si iti va raspunde si daca ai o nelamurire in domeniul acesta.
2. CAND DOI SOTI FAC DRAGOSTE, DUMNEZEU ISI PUNE MANA LA OCHI - adica e ceva intim ce tine DOAR de cei doi soti dupa parerea mea... si a altora daca am gasit aceasta expresie pe undeva pe drumul vietii (si ma refer la sot si sotie, nu la alte ciudatenii).
3. Cauta si Citeste orice gasesti despre ARSENIE BOCA. Iti va lamuri si intrebarea asta si multe altele. A scris vreo 2 carti (inca nu le-am terminat) si mai are si o a 3-a carticica, PRAVILA ALBA (parca se numeste - am terminat-o) scrisa expres pentru sot-sotie-cununie, etc. Dar la fel, intreaba-l si pe duhovnic daca e bine s-o citesti (Eu as intreba duhovnicul dupa ce as citi-o :)) Pe scurt, Arsenie Boca spune ca o femeie ar trebui sa faca 4-5 copii in decursul vietii... indiferent care e treaba cu chinezii... si apoi TU unde traiesti? In China? Eu cred ca in Romania. Unde populatia emigreaza, batranii raman... deci e nevoie de COPII, tineret, viitor, nu de avorturi. Am auzit o statistica medicala... nu stiu cat e de adevarata, dar spune ca din 1989 pana cam in 2009 adica in 20 de ani, avorturile inregistrate in Romania depasesc 22.000.000 :(( DA, 22 de milioane de avorturi. Si ne miram ca o ducem greu? Daca e adevarata statistica, avem cam multe CRIME de platit... Si ca tot veni vorba, se mai zice ca Ceausescu a fost iertat de Dumnezeu pentru crimele comise numai pentru legea antiavorturi ...
4. CITESTE, JUDECA si RETINE doar ce e bun. Nu intra in polemica pe teme gen esti ortodoxa sau nu... De ce? Pentru ca intamplator am mai citit un e-mail (si cu raspunsuri) si m-am decis sa raspund... Dar asta mi se intampla cam o data pe luna sau chiar la 2-3 luni. Viata reala nu e aici, pe net. Deci s-ar putea sa nu mai vad raspunsul tau sau al celorlalti, daca il vei da...
Scuze celor ce se simt jigniti de mesajul meu (continut sau lungime
). Imi pastrez parerile (pana la proba contrarie sau daca aflu altele mai bune) si va cer scuze daca fara sa vreau v-am jugnit. Un sfarsit de saptamana placut alaturi de cei dragi.
Doamne Ajuta !
-
florin muntean Postat la 2010-08-25 23:02
Pentru Oana Trif
In primul rand mi-as permite cateva specificatii la cele scrise de tine. Da, intr-adevar, “pamantul s-a umplut”, mai ales cand ne referim la chinezi, dar este el oare umplut uniform? Putem spune cu mana pe inima ca nu mai este loc pe pamant, ca nu mai putem face copii, doar pentru ca nu ar mai avea unde locui? Sa ne amintim cat de disproportionata este distributia oamenilor pe planeta noastra. In plus, in ceea ce priveste tara noastra insasi, studiile spun ca asistam la un declin demografic, datorat partial emigratiilor dar si a sporului negativ tocmai din cauza ca tinerii de azi nu mai vor sa aiba copii. Rolul si scopul unei familii sunt in final copiii, care pot fi deci o binecuvantare la orice varsta, si numai Dumnezeu singur stie cand vrea sa-ti trimita un copil, nu noi, care de multe ori ne alegem momente in functie de cariera, locuinta, implinire materiala, etc. Cu toate ca scopul sunt copiii, cei doi soti isi datoreaza intr-adevar atat sprijin moral, cat si multa iubire, avand deci o relatie a lor proprie, independenta de copii. In aceasta relatie intra si viata sexuala, care are un rol foarte important si poate sustine un echilibru intern al familiei adulte. O familie echilibrata, cu adulti “normali” isi imprima comportamentul si asupra copiilor care vor creste intr-un mediu normal, crestin, ferit de implicatiile (si complicatiile) cablului TV, ale internetului, si ale altor influente externe. Dupa cum spui si tu, omul nu trebuie sa-si foloseasca trupul, templu al duhului sfant, ca pe o sfidare, nu trebuie sa faca bataie de joc din acest trup, folosindu-l in scop pacatos (si aceste pacate au fost enumerate foarte exact de un domn pe acest forum), la acest lucru se refera pasajul pe care il expui. Nu cred ca trebuie sa te simti vinovata atunci cand te simti bine cu sotul, daca nu ar fi fost placere in aceste relatii intre soti, Dumnezeu nu ar fi ingaduit sa existe placerea. De altfel Biblia spune foarte clar, ca dupa caderea in pacat a protoparintilor, omul are in fire acest lucru, si care e fructificat cu nasterea de fii. Spune ca barbatul si sotia sa se desparta doar pentru rugaciune in comun (adica in Posturi, in zilele de post din timpul saptamanii), apoi sa fie din nou impreuna, spre a se feri de pacate. Caci, daca va refuzati unul pe celalalt, se intampla exact ce spunea un alt domn aici, pe forum, iti impingi sotul la unul din celalalte pacate. De ce nu e bun avortul - ? Pentru ca e o crima cu premeditare. De ce nu e buna contraceptia? Pentru ca, fara a fi o crima neaparat in prima instanta, devine totusi un segment care nu utilizeaza decat placerea dintr-un lucru pe care Dumnezeu l-a gandit ca un intreg, si care se impleteste cu nasterea de copii. Nu mai vorbim de efectele in timp ale oricarei forme de contraceptie. Din punct de vedere medical, sunt toate un imens fiasco. Contraceptia nu lasa lui Dumnezeu sansa sa procreeze, prin intermediul vostru, al sotilor, un prototip genetic pe care El l-a gandit cu un anumit scop, aici, pe pamant. Deci, vorba parintelui Arsenie Boca, “nu mai vrei copii?- Atunci abtine-te!” Dar sigur ca la o varsta tanara acest lucru e mai usor de spus decat de facut. Atunci ce ramane de facut? In principiu, toti clericii sunt de acord ca abstinenta nu poate fi un pacat. Daca te impreunezi cu sotul atunci cand nu esti in perioada fertila, ( si nu e numai o saptamana pe luna), nu cred ca se poate chema ca faci contraceptie, caci Domnul stie mai bine cand vrea sa iti daruiasca un copil. Dar sigur ca toate astea trebuiesc secondate de rugaciune. Lumea de azi se fereste de copii, dar de multe ori, ei sunt solutia. Unii barbati se “trezesc” din apatia unei anumite varste, atunci cand un bebe le murmura in brate, unele femei scapa de fibromul uterin sau fibromastoza chistica a sanului, atunci cand alapteaza normal, 9-10 luni un copilas, poate chiar de viitorul cancer de ovar, pe care l-ar fi facut, in lipsa unei nasteri...Citeste cartile parintelui Arsenie Boca, sa vezi ce frumos explica el acolo legile astea, si chiar necesitatea actului sexual intre soti, nu doar pentru facerea de prunci, dar pentru un schimb chimic-hormonal de neinlocuit intre soti. Cu toatea astea, unii parinti spun ca idealul ar fi ca sotii, dupa ce isi savarsesc rolul de nastere de fii, sa se dedice cu totul educatiei si cresterii acestora, iar ei sa traiasca in totala curatie, ca fratii.
Iti doresc multa dragoste si har de la Dumnezeu, si sa ai vedere curata in toate!
-
Tudor StefanPostat la 2010-08-25 12:32
Concubinajul sau dragostea neasumată? Avem de-a face cu diferite aspecte ale vieţii de cuplu. Sigur, ştim că există taina nunţii.
„Cele şapte Taine din sfânta Biserică ortodoxă sunt: 1. Botezul, 2. Mirul, 3. Pocăinţa, 4. Cuminecătura, 5. Preoţia, 6. Nunta, 7. Maslul.”
Citatul de mai sus este dintr-o carte de rugăciuni.
Cu toate acestea, aşa cum ne-am cam obişnuit, întâlnim mult mai multe taine în ortodoxie. Astfel, avem şi taina cununiei şi taina căsătoriei, dar hai să le considerăm ca fiind toate aceste taine una singură, şi anume taina nunţii. În afara căsătoriei avem curvia, preacurvia şi desfrânarea. În cazul celor căsătoriţi avem adulterul. Desigur există şi combinaţii ale celor de mai sus care pot îmbrăca forma prostituţiei sau a proxenetismului. Deci iată că există păcate cu denumiri diferite şi deci, cu efecte negative diferite. Şi acum putem deja vorbi despre păcatul mai mic. Ortodoxia este un sistem moral care jalonează "calea cea strâmtă" spre mântuirea sufletului, cale pe care puţini pot merge şi chiar şi pe aceştia îi paşte păcatul slavei deşarte care le poate anula toată nevoinţa şi toată străduinţa. Şi atunci cum răspundem la întrebări legitime şi pertinente ca de exemplu: Ce fac când soţul vrea să ne unim trupeşte în zi de post (luni - pentru sănătatea familiei - miercuri - pentru judecarea Mântuitorului - şi vineri - pentru crucuficarea Mântuitorului dar şi în perioadele de post de peste an) ştiut fiind că omul, cu natura lui, aşa păcătoasă cum i-a fost dată de către Dumnezeu, nu are perioade din an în care ar fi "în călduri" precum anumite animale, acesta fiind dispus tot timpul pentru "a face sex" char şi în perioadele de necurăţenie ale femeii. Sigur, este o problemă personală. Toţi ne confruntăm cu ea şi nu vreau să trimit pe nimeni la aprofundarea credinţei pentru a rezolva aceasă problemă ci am să expun, foarte pe scurt, din experianţa proprie în acest caz. Am auzit preoţi de mir care "dau dezlegare" pentru astfel de situaţii apărute între oameni căsătoriţi, dar şi preoţi care nu acceptă acest lucru chiar dacă relaţiile familiale au de suferit, pe principiul conform căruia e mai bine să faci ascultare de cerinţe ale bisericii decât să armonizezi viaţa de familie!? Deci dacă refuzăm soţul, acesta poate urma trei căi: 1. Abstinenţa 2. Curvia sau preacurvia 3. Mansturbarea. Acum să vedem dintre ultimile două care ar fi "păcatul mai mic". În cazul adulterului dovedit, biserica acceptă divorţul. În cazul păcatului făcut de Onan, pedeapsa dată de Dumnezeu este oprirea perpetuării speciei pe această linie (nu vei avea copii tăi ci pe ai altora dacă şi soţia te înşeală, iar dacă ai deja copii, aceştia nu vor putea avea copii). Despre păcatul de a avea relaţii sexuale cu soţia în timpul postului ştim că dacă se procrează în aceste situaţii, copilul are de suferit fiind afectat de acest păcat. Nu ştiu să spun ce se întâmplă dacă nu ai copil în urma unei astfel de relaţii. Şi cred că întotdeauna este de preferat "păcatul mai mic". Am auzit un preot de mir condamnând numărul mare de avorturi acum, când sunt disponibile numeroase metode contraceptive, păcate mai mici după părerea sa.
Sigur, această problemă este legată de profunzimea credinţei. Noi ştim că respectând întrutotul morala creştină putem să ne mântuim sufletul. Problema e că noi, păcătoşii, nu putem a ne comporta astfel de-a lungul întregii vieţi şi, ca atare, când conştientizăm "păcatele tinereţii" adică păcatele făcute fie din neştiinţă fie chiar conştienţi fiind dar neputându-ne înfrâna, aplelăm la taina spovedaniei pentru iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului.
Sigur, analizaţi şi alegeţi. Noi avem liberul arbitru! Şi să nu nităm, dar nici să abuzăm de iubirea şi iertarea lui Dumnezeu.
Poate că, în aceste situaţii, femeia ar trebui să răspundă cerinţei soţului şi să se roage pentru acesta lui Dumnezeu să-i dea putera de a se înfrâna.
Revenind la concubinaj sau la "căcătorii de probă" sigur că ele nu sunt de dorit. La fel, nu sunt de dorit nici căsătorii care sfârşesc în divorţ. Şi atunci, care ar fi păcatul mai mic? Din nou, trebuie să ne răspundem singuri la acestă întrebare având atât liberul arbitru cât şi deplina responsabilitate.
-
Ian IanisPostat la 2010-08-25 10:28
Draga oana trif, nu cred ca sunteti sectanta, ba dimpotriva cred ca aveti credinta ortodoxa (majoritara in estul european). Eu va inteleg pe dumneavoastra, dar dumneavoastra se pare ca ati inteles mai putin din ceea ce am scris mai jos.
Referitor la articole, va recomand ca in loc de o gramada de articole sa cititi o gramada de carti (si cele din domenii adiacente religios) si nu in ultimul rand Biblia, fara interpretarile unora sau altora ci asa cum este ea tiparita.
-
oana trifPostat la 2010-08-25 09:00
pt domnul IAN IANIS:"sa studiezi mai bine credinta la care ai aderat sau in care te-ai nascut"
stimate domn, nu am aderat niciunei credinte (dumneavoastra credeti ca sunt sectanta)si m-am nascut in credinta ortodoxa, am crescut in aceasta credinta si tot in acesta credinta am sa si mor. eu am pus aceasta intrebare, deoarece citesc o gramada de articole (chiar pe acest site, crestinortodox si ortodoxia.md)cu diverse teme si momentan sunt extrem de bulversata in ceea ce priveste acest aspect al casatoriei, ce este bine si ce este pacat in cadrul ei. oricum,am sa merg la duhovnicul meu sa cer sfaturi fiindca aici sunt inteleasa gresit.
-
daniel badulescuPostat la 2010-08-25 08:15
Tot ceea ce spune Pr Gheorghe este foarte adevarat. Se pierde credinta.Si se pierde in primul rand din cauza acelora care ar trebui sa-o propovaduiasca. Si asa cum spune Parintele , acesti oameni sunt vinovati de ratacire multora , de smintirea lor.
Uitati-va la tarile mai dezvoltate. Cu cat este mai dezvoltata o tara , cu atat mai putin cred oamenii in Dumnezeu.
Doamne ajuta!
-
daniel badulescuPostat la 2010-08-25 08:08
Uite cum este draga , Oana. In privinta chinezilor se aplica urmatorul lucru. Ei nu sunt crestini , deci nu au nici o treaba cu ceea ce scrie in sfintele noastre legi. Si cu facutul dragostei pai sa stii ca se spune ca mai rarut este mai dragut. Eu am trecut prin toate nenorocirile desfranarii si iti spun ca tot incercand experiente noi , incet , incet te duci la fund si nu mai te poti opri. Casatoria este foarte importanta. Cine prefera doar sa traiasca in concubinaj da dovada de lasitate. Ii este frica de casatorie si se imbata cu apa rece zicand ca se traieste la fel in concubinaj ca in casatorie. Pai si de ce nu te casatoresti? Si ca sa explici din punct de vedere religios , de ce este atat de importanta casatoria , trebuie sa intelegi credinta noastra ortodoxa. Numai cand ai incredere in tot ce spune Biblia poti sa iti dai cu parerea despre ceva crestin. Deci nu se poate pune la indoiala nici o lege crestina. Gandeste-te ca este facuta si respectata de 2000 de ani si totul a functionat bine.
Uite , tu zici ,, in ce mai consta casatoria? ,, Pai tu crezi ca doar in sex? Casatoria bazata numai in asa ceva nu poate dura. Si apoi , la aceste calitati se ajunge cu rabdare, incet , incet. Crede-ma pt ca eu am trecut prin toate si am analizat tot ce am facut si ceea ce fac acum.
Iarta-ma daca te-am obosit. Doamne ajuta.
-
Ian IanisPostat la 2010-08-24 16:46
Draga oana trif,
dat fiind ca nu ti-a raspuns nimeni pana acum imi permit sa iti raspund eu, subiectiv, asa cum sunt si m-am format.
Din moment ai un sistem de credinta si ai ajuns la cel putin un conflict interior inseamna ca nu l-ai inteles destul de bine. Ai putea incerca sa il intelegi mai bine sau ai putea continua sa traiesti cum iti dicteaza altii. Toti suntem diferiti adica nu avem aceleasi nevoi. Opinia mea este ca problema ta nu este in tine, cu tine sau din cauza ta si recomand sa studiezi mai bine credinta la care ai aderat sau in care te-ai nascut. Mi-am permis sa spun asta pentru ca in orice directie te vei indrepta vei primi sfaturi de genul cum sa(nu) fii, ce sa(nu) faci, ce sa(nu) crezi si prea putine raspunsuri la intrebari de genul de ce?
Atunci cand iti vei dori sa afli raspunsurile prin efortul tau personal atunci adevaratul Dumnezeu te va ajuta si te va lumina.
-
oana trifPostat la 2010-08-24 14:26
nu stiu unde ar trebui sa postez o intrebare pt a primi un raspuns dar fiindca are legatura cu articolul am sa o postez aici. este adevarat ca dumnezeu a lasat casatoria pt a aduce copii pe lume (cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul). acum vine intrebarea mea: dat fiind faptul ca pamantul s-a cam umplut (pe chinezi nu-i mai lasa statul sa faca copii de multi ce sunt)si dat fiind faptul ca este pacat sa faci dragoste cu sotul in scopul placerii ( deoarece am citit ca este pacat sa folosesti trupul, care de fapt este templul duhului sfant, in scop de placere, si este pacat sa folosesti metode contraceptive si ca nu este pacat numai daca faci dragoste cu sotul in acea perioada a femeii cand nu poate face copii ceea ce ar insemna sa te impreunezi cu barbatul maxim o saptamana pe luna )in ce mai consta casatoria? fiindca tot ii pacat si daca esti casatorit sa o faci cu sotul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.