Doliul nu este numai o expresia a suferintei cauzate de pierderea unei persoane dragi: cei care au trecut macar odata prin aceasta situatie nefericita stiu ca doliul este un proces de vindecare dupa o despartire si ca dupa doliu trebuie sa urmeze, fara indoiala, o renastere.
Cei care nu au credinta fac deseori greseala de a confunda doliul cu o traditie fara inteles, fara scop si care nu face decat sa ii scoata din rutina obisnuita. Uneori, cei aflati in suferinta dupa pierderea unei persoane dragi se manie atunci cand li se spune ca trebuie sa poarte doliu. Se aud astfel de vorbe deseori, la cei care au pierdut pe cineva drag: "Ce imi ajuta mie sa port haine negre, nu e de ajuns ca sufletul meu este negru?" sau "Ce rost are toata ruga, toate slujbele, daca cel drag mie nu se mai intoarce pe aceasta lume?".
Chiar daca pierderea unei persoane dragi este o perioada foarte dificila, trebuie sa ne pastram speranta si sa nu cedam depresiei si disperarii: in primul rand, pentru ca avem langa noi sprijinul familiei si al prietenilor, dar si sprijinul lui Dumnezeu. Trebuie sa nu uitam niciodata ca moartea nu este capatul catre care ne indreptam, ci abia inceputul unei noi vieti intru Dumnezeu, si ca persoanele dragi raman mereu in amintirea familiei.
Doliul in sine nu trebuie privit ca pe o perioada de deznadejde, disperare sau depresie: desi, intr-adevar, o mare pierdere poate duce la depresie si la retragerea unei persoane din fata lumi, din activitati sociale sau profesionale o perioada, acesta nu trebuie sa ne distruga sufleteste. Dimpotriva, doliul este o perioada de vindecare, de impacare cu sine si cu lumea, o perioada in care trebuie sa invatam sa acceptam pierderea suferita. Este un proces de exprimare a suferintei, de acceptare a ei si de revenire din perioada neagra.
In timpul perioadei de doliu, trebuie sa ne reamintim ca moartea nu este decat un inceput, si ca singurul motiv pentru care avem o purtare speciala o perioada, dupa ce am suferit o astfel de pierdere, este pentru a ne proteja de o si mai mare suferinta si pentru a grabi procesul de vindecare. Imaginati-va un om care sufera si care se poarta la fel ca toti ceilalti, zambeste, isi vede de viata si de cariera ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat: nu ar fi o prefacatorie cu mult prea dura? Nu ar ceda, intr-un final, aceasta persoana?
Doliul este o perioada dedicata formarii unor amintiri clare si pozitive despre persoana care a trecut in nefiinta. Trebuie sa pastram o imagine reala asupra relatiei noastre cu aceasta si sa nu cadem in extreme: este vorba despre furia declansata de evenimentele trecute, dar si de idolatrizarea unei persoane care a decedat, pentru ca ambele ne sunt nefaste.
Daca au existat conflicte cu persoana respectiva, trebuie sa gasim macar acum prilejul pentru a ierta si pentru a ne impaca cu sufletul celui decedat: acum, vinovatiile sunt zadarnice. Daca am iubit persoana respectiva foarte mult, nu este cazul sa cadem in depresie, pentru ca nu ne va mai fi aproape. Pastrarea amintirilor, dar si a capacitatii noastre de a ne bucura de viata, dupa decesul celui drag, este esential, si cu siguranta ca este si ceea ce si-ar fi dorit acesta pentru noi, sa fim in continuare fericiti.
Livia Popescu
Livia Popescu
-
Doliu pentru Hristos
Publicat in : Editoriale -
Moarte si doliu
Publicat in : Inmormantare
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.