Dacă v-ar fi spus cineva astăzi, înainte de a veni la Sfântul Maslu, că aici, în biserica aceasta, vă puteţi întâlni cu Domnul Hristos, cu Sfântul Apostol Pavel şi cu Sfântul Apostol Iacov, ce aţi fi zis? Cred că aţi fi zis că nu se poate, iar la unii v-ar fi venit în minte cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis: „Deci, de vă voi zice vouă: Iată, este în pustie, să nu ieşiţi; iată, este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până Ia apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24,
26-27).

Şi totuşi, să ştiţi că ar fi avut dreptate acela care v-ar fi spus că aici, în această biserică, ne putem întâlni cu Domnul Hristos, cu Sfântul Apostol Iacov şi cu Sfântul Apostol Pavel. Am venit cu toţii aici şi întrebarea este: Oare ne-am întâlnit cu Domnul Hristos, cu Sfântul Apostol Iacov şi cu Sfântul Apostol Pavel? Sigur, fiecare ar putea avea la această întrebare răspunsul lui. Eu vă spun că ne-am întâlnit, nu i-am văzut, dar i-am auzit.

L-am auzit pe Domnul nostru Iisus Hristos şi am aflat că El, cândva, demult, a stat de vorbă cu un învăţător de lege, căruia i-a spus pilda cu samarineanul milostiv. Aceasta a fost o realitate pentru oamenii din vremea Sa, numai că Evanghelia este „Hristos în mijlocul nostru” şi a rânduit Bunul Dumnezeu ca ceea ce a scris Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa să ajungă până la noi, să auzim şi noi pilda cu samarineanul milostiv, să auzim şi noi cuvântul Domnului Hristos: „Mergi şi fă şi tu asemenea” (Luca 10, 37) şi să avem posibilitate să stăm în faţa Domnului Hristos, prin Evanghelie, şi El să stea în faţa noastră, prin învăţătura Sa.

Am mai aflat ceva din vremea cea de demult, cum Domnul Hristos a intrat în casa unui mai mare al vameşilor, un om bogat, şi că acel om, pe nume Zaheu, stând în faţa Domnului Hristos a zis: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Atunci Domnul Hristos a zis: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.

Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 8-10). Acestea au fost de demult şi acestea sunt şi acum. Ne-am întâlnit cu Domnul Hristos Care a schimbat sufletul lui Zaheu spre bine şi care a ajuns să spună că jumătate din averea lui o dă săracilor, ceea ce înseamnă că a avut foarte mare avere; a avut şi
ce să dea şi a avut şi ce să-i rămână. Aceasta s-a întâmplat de demult şi se poate întâmpla în orice clipă, acolo unde Domnul Hristos este de faţă. Ştiţi de ce? Pentru că unde este Domnul Hristos de faţă, acolo este tot binele.

Mie îmi place să mă gândesc, şi mă gândesc adeseori, la nişte cuvinte din Sfânta Evanghelie de la Ioan, scrise în capitolul 11, anume că Marta, una dintre surorile lui Lazăr, cel a patra zi înviat, s-a întâlnit cu Domnul Hristos, înainte de a-l învia pe fratele său, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Domnul Hristos a zis: „Fratele tău va învia”. Marta a răspuns: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi”. Şi Domnul Hristos a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?”. Şi Marta a zis: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume” (Ioan 11, 21-27).

Cuvintele acestea spuse demult, demult, a rânduit Dumnezeu să fie scrise şi să ajungă până la noi. Evanghelia, m-aş bucura să ţineţi minte, este Hristos în mijlocul nostru, deci acum a fost Domnul Hristos în mijlocul nostru, prin învăţătura Lui. Numai că noi nu ne prea gândim la aşa ceva, ne gândim la altceva - poate ne gândim la altceva şi când auzim cuvintele Evangheliei - şi, în orice caz, nu ne gândim că ne vorbeşte chiar Domnul Hristos.

Şi a zis Marta: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit” - unde este Domnul Hristos de faţă nu se întâmplă niciun lucru rău. In Ardeal, mai demult, când erau saşi prin părţile acestea, puteai vedea în casele lor o tabletă, cusută cu aţă, pe care scria aşa: „Unde-i credinţă, acolo-i iubire; unde-i iubire, acolo-i pace; unde-i pace, acolo-i binecuvântare; unde-i binecuvântare, e Dumnezeu; unde-i Dumnezeu, nu-i niciun lucru rău”. De aceea a avut dreptate Marta să-I spună Domnului Hristos: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Şi noi putem spune acelaşi lucru şi-l putem gândi, mai ales, în viaţa noastră de toate zilele.

Un duhovnic le-a spus unor tineri, un băiat şi o fată, care erau apropiaţi sufleteşte, care s-ar fi apropiat mult şi trupeşte, următoarele: „Când staţi undeva pe o bancă să lăsaţi între voi şi un loc gol, un loc pentru Domnul Hristos”. Foarte frumos! Lăsaţi între voi loc pentru Domnul Hristos. Aşa trebuie să facem şi noi toţi, să lăsăm totdeauna un loc între noi pentru Domnul Hristos, şi dacă facem aşa înseamnă că Domnul Hristos este cu noi şi unde este El nu e niciun lucru rău, este numai binecuvântare, linişte sufletească, pace, nădejde, nu ne mai neliniştim pentru ziua ce urmează, pentru viitor, nu ne neliniştim pentru fericirea din veşnicie, nu ne neliniştim de nimic, pentru că „...unde-i Dumnezeu, nu-i niciun lucru rău”.

Ne-am întâlnit aici, astăzi, cu Domnul Hristos, Făcătorul de minuni, Care a vindecat pe soacra lui Petru, Care ne poate vindeca şi pe noi; ne-am întâlnit cu Domnul Hristos, Care l-a chemat pe Zaheu vameşul şi a stat împreună cu vameşii şi păcătoşii; ne-am întâlnit cu Domnul Hristos prin Sfânta Evanghelie, cu Cel Care a spus pilda cu zece fecioare. Ne-am întâlnit cu Domnul Hristos, Care a vindecat pe fiica femeii cananeence, ne-am întâlnit cu El şi n-am ştiut, nu ne-am gândit deloc la aceasta, pentru că nu ne gândim că Evanghelia este Hristos în mijlocul nostru.

Ne-am întâlnit cu Domnul Hristos şi azi dimineaţă şi ne-a vorbit despre bucuria cea din cer, despre faptul că pe toţi ne cheamă să ne binecuvânteze, să ne îndestuleze, să ne ajute, să ne întărească, să ne dea bucurie şi... am uitat ce ne-a spus Domnul Hristos! De ce? Pentru că nu ţinem seamă de cuvântul Domnului Hristos, pentru că nu ţinem seamă de cuvântul din Sfânta Evanghelie, pentru că nu avem încredinţarea că Hristos este în mijlocul nostru.

Am venit, iată, aici şi ne-am întâlnit cu Sfântul Apostol Iacov, cu învăţătura din Epistola scrisă de el, care ne-a spus să nu ne jurăm nici pe cer, nici pe pământ, să ne mărturisim păcatele, să chemăm pe preoţii Bisericii să se roage pentru noi. Ne-a spus Sfântul Apostol Iacov ceea ce ne-a spus şi la alte slujbe ale Sfântului Maslu şi
nici atunci, şi nici acum, nu am băgat de seamă ceea ce ne-a spus şi ceea ce spune veşnic.

L-am întâlnit şi pe Sfântul Apostol Pavel şi ne-a vorbit şi el, aşa cum le-a vorbit creştinilor din Roma, şi ne-a spus să nu facem plăcerea noastră, ci fiecare să facem spre plăcerea aproapelui nostru, întru ceea ce e bine spre zidirea lui. Sfântul Apostol Pavel ne-a mai spus cât de mare este virtutea iubirii, că-i mai mare iubirea decât darul facerii de minuni, că-i mai mare iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de om decât gândul de a fi învăţător altora. Ne-a mai spus Sfântul Apostol Pavel să ne purtăm sarcinile unii altora, ca să împlinim legea lui Hristos, ne-a mai spus astăzi şi de atâtea ori când s-a făcut Sfântul Maslu şi o să ne spună în continuare: „Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi” (I Tesaloniceni 5,16-18).

Iată că ne-am întâlnit astăzi, şi nu numai astăzi, ci ori de câte ori s-a făcut Sfântul Maslu, cu Domnul Hristos, învăţătorul, cu Sfântul Apostol Iacov, îndrumătorul, cu Sfântul Apostol Pavel, care ne-a îndrumat şi pe noi; cu toate acestea nu ţinem seama nici de Domnul Hristos, nici de Sfântul Apostol Iacov, nici de Sfântul Apostol Pavel. De ce? Pentru că nu credem că ne-am întâlnit cu Domnul Hristos, pentru că nu credem că ne-am întâlnit, prin epistolele lor, rânduite să se citească la Sfântul Maslu, cu Sfântul Apostol Iacov şi cu Sfântul Apostol Pavel.

Totuşi, ne-am întâlnit, dar, ca şi în vremea când propovăduia Domnul Hristos pe pământ, mulţi nu L-au luat în seamă, mulţi nu s-au interesat de cuvântul Lui. Nu mulţi au fost ca Marta, care să spună: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit” (Ioan n, 21), nu mulţi au fost ca Maria, care şi ea a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici,
fratele meu n-ar fi murit” (Ioan 11,32). Nu mulţi au fost ca femeia samarineancă, care i-a chemat pe oameni şi le-a spus: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul?” (Ioan 4, 29). Au fost şi pe vremea Mântuitorului mulţi împotrivitori, mulţi care L-au ocolit, mulţi care L-au judecat.

Au ajuns oamenii să-L socotească pe Domnul Hristos între tâlhari şi să-L răstignească, pentru că n-au crezut în El.

Aşa ceva se întâmplă şi cu noi, nu ţinem minte cuvintele Domnului Hristos, deşi El a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21, 33), deşi Domnul Hristos a spus, în faţa lui Pilat: „Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18, 37).

Domnul Hristos a spus în faţa Tatălui ceresc, în rugăciune: „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17, 17), iar Sfântul Apostol Petru, răspunzând la întrebarea Domnului Hristos: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi?”, a zis: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6, 67-68).

Noi am venit aici şi am ascultat cuvinte sfinte, cuvinte aduse din cer pe pământ, cuvinte luminate, împodobitoare de minte şi nu ne-am gândit că ne-a vorbit Domnul Hristos, nu ne-am gândit că ne-au vorbit Sfântul Apostol Iacov şi Sfântul Apostol Pavel. De ce nu ne-am gândit? Pentru că am crezut şi credem că au fost spuse celor de demult. Da, au fost spuse celor de demult, dar ne-au fost spuse şi nouă, care am avut prilejul de a-L asculta pe Domnul Hristos, Care ne-a spus şi nouă, cum I-a spus învăţătorului de lege: „Mergi şi fă şi tu asemenea” - fă şi tu ca samarineanul milostiv.

Şi nouă ar vrea Domnul Hristos să ne spună: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia...” (Luca 19, 9); şi nouă ne spune Domnul Hristos: „Drept aceea, privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25,13); şi nouă ne spune Domnul Hristos, dacă avem credinţă: „...credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace” (Luca 9, 48); şi nouă ne spune Domnul Hristos cuvinte de învăţătură ca să ne rămână.

De acum încolo, de câte ori auziţi citindu-se din cele patru Evanghelii să vă gândiţi că ne vorbeşte Domnul Hristos prin cuvântul Evangheliei şi ne face cinstea de a vorbi cu noi, de a ne spune cuvântul Său cel dumnezeiesc.

* Cuvânt rostit la Sfântul Maslu, 14 decembrie 2008.

PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN

Fragmnet din cartea "SĂ BIRUIM SUFERINŢA PRIN CREDINŢĂ", Editura Andreiana

Cumpara cartea "SĂ BIRUIM SUFERINŢA PRIN CREDINŢĂ"

• Despre dificultatea oamenilor de a auzi Cuvantul lui Hristos
  Publicat in : Dogma
• Soborul Sfintilor 70 de Apostoli; Cuviosul Teoctist
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfantul Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi
  Publicat in : Calendar ortodox
• Cuvant cu putere multa
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: