Despre vrajitorie

Despre vrajitorie Mareste imaginea.


Dumnezeu porunceste in Deuteronom sa nu se afle cineva intre evrei care sa foloseasca prevestirile sau jocurile de preziceri, sau sa cer­ceteze sunetele ori zborurile pasarilor, nici sa treaca peste foc pe copiii lui, crezand astfel ca ii purifica prin foc, sau sa faca altele de felul aces­ta: "Sa nu se gaseasca la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator, nici des­cantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici de cei ce graiesc cu mortii" (Deuteronom 18, 10-11). Iar in Levitic porunceste acestea si adauga nu numai sa nu faca cineva vrajitorii de acest fel, dar nici sa nu mearga la cei care le fac, ca sa nu se pangareasca de la ei: "sa nu vrajiti, nici sa ghi­citi" (Levitic 19, 26), si iarasi: "nu veti urma pe ventriloci si dupa descantatori nu va veti duce, sa nu va intinati prin ei. Eu sunt Domnul Dum­nezeul vostru" (Levitic 19, 31). Din ce cauza impiedica acestea:

 

1)  Deoarece sunt distrugatoare si necurate inaintea lui Dumnezeu, si acestea, si aceia care le folosesc; si de aceea vrea Dumnezeu sa-i piarda de pe fata pamantului. Prin urmare, spune in­susi Dumnezeu: "Caci uraciune este inaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru aceas­ta uraciune ii izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta" (Deuteronom 18,12).

 

2)  Deoarece toate aceste feluri de vrajitorii produc, atat sufletului aceluia care le foloseste, cat si sufletului celui care merge sa le ceara de la vrajitori, cel mai mare si ucigator pacat, precum marturiseste profetul Samuel, mustrand pe Saul, zicand: "caci pacat este vrajitoria" (I Regi 15,23).

 

3) Deoarece nici cei care fac vrajitorii si farme­ce si observari ale pasarilor nu ar putea sa ofere vreun folos celor vrajiti si fermecati, si nici fer­mecatorii si cei care fac alte vrajitorii nu primesc vreun castig, ci in zadar cele doua parti se oste­nesc, precum spune profetul Iezechiel: "Vedeniile ce le-ati vazut nu sunt ele, oare, desarte si prevestirile ce le-ati rostit nu sunt ele, oare, min­cinoase ?" (Iezechiel 13, 7). Si inteleptul Sirah: "Ghicitul, talcuirea semnelor si visele desarte sunt." (Sirah 34,5).

 

4) Deoarece vrajitoriile ii duc atat pe cei care le folosesc, cat si pe cei care le cauta la cinstirea si inchinarea la idoli si la demoni.

 

De aceea, public, toti Sfintii Apostoli, urmand Vechiului Testament, dau ca porunca si legiuire tuturor crestinilor sa nu se foloseasca de vraji­torii, sau de farmece, sau de ghicitul dupa zbo­rul pasarilor, ori de alte asemenea lucruri; ei zic: "nu vei face vraji, nu vei face farmece" (Porunci biblice, 7, cap. 3); si iarasi: "sa nu devii ghicitor in maruntaiele pasarilor, pentru ca aceasta con­duce la idolatrie.; nu vei descanta sau curati prin foc pe fiul tau; nu vei face jocuri de prezice­re; nu vei practica ghicitul dupa zborul pasari­lor, nici ghicitul dupa maruntaiele pasarilor si nici nu vei cauta sa afli invataturi viclene; caci toate acestea si legea le-a dezaprobat" (Ibidem, cap. 6). Si din nou: "Fugiti. de procesiunile eli­ne, de descantece, de jocurile de prezicere, de prevestiri, de purificari, de prezicerile dupa zbo­rul pasarilor, de ghicitul dupa maruntaiele pasa­rilor, de necromantii (ghicitul prin intermediul mortilor), de invocatii" (Ibidem, 2, cap. 62).

 

Dar de ce mentionez eu pe Dumnezeu, si pe profeti, si pe Apostoli, care opresc prezicerile, si nu spun un alt lucru spre mai marea rusine a crestinilor ? Crestinilor, prezicerile sunt oprite nu de Dumnezeu, nu de Profet, nu de Apostol, ci de un pagan si de un om necredincios, si de un simplu, nu om, ci mai mult, si vrajitor, si ghi­citor dupa zborul pasarilor ! Cine este acesta ? Prezicatorul acela, Balaam, fiul lui Beor, deoa­rece acesta, chemat fiind de Balac, regele moabitilor, ca sa blesteme si sa faca oarecare prevestire impotriva poporului israelitean, a spus acestea: "nu este vrajitorie in Iacob, nici farmece in Isra­el" (Num. 23, 23). O, ce lucruri ciudate! Pre­zicatorul zice ca nu trebuie sa se faca preziceri; ghicitorul dupa zborul pasarilor spune cu tarie ca nu trebuie facute prevestirile dupa zborul pasarilor; si asta la cine ? La Neamul lui Iacob, la poporul lui Israel cel incepator, cel nedesavarsit, cel cu minte de copil; "nu este ghicit dupa zbo­rul pasarilor in Iacob, nici prezicere in Israel". O, ce mare rusine ! O, nesuferita rusine a crestinilor de astazi!

 

Unde sunteti, asadar, acum voi, crestini, care va folositi de nerusinatele vrajitorii si farmece ? Unde sunteti voi care, atunci cand sunteti bol­navi sau aveti vreo alta lipsa sau alta nevoie, alergati la evrei, si la arabi, si la egipteni, si la otomani, si la cei de alte credinte si cereti de la acestia sa va faca farmece si sa va dea talis-mane ? Fugiti, ascundeti-va si acoperiti-va fata de rusine si fiecare dintre voi, daca are bun simt, sa spuna acel cuvant al lui David: "rusinea fetei mele m-a acoperit" (Ps. 43,17). De ce ? Deoarece va jigneste si va vorbeste de rau un prezicator, un pagan, un necuviincios Balaam "din glasul care jigneste si vorbeste de rau" (Ibidem).

 

Deci temeti-va de Dumnezeu, Care prin ata­tea porunci va opreste sa nu va folositi de vraji­torii si de farmece si printr-o atat de mare ame­nintare, pe care v-o face, ca va va da pierzarii da­ca nu va opriti de la acestea! Temeti-va de dumnezeiestii profeti, care, de asemenea, si ei va opresc de la aceste pacatoase si desarte lucrari! Temeti-va de dumnezeiestii si sfintii Apostoli, care, toti, va poruncesc public sa nu faceti jocuri de prezicere si prevestiri, nici sa nu observati sunetele si zborurile pasarilor; dar daca nu va temeti de Dumnezeu, nici de profetii Lui si nici de Apostoli, macar rusinati-va si jenati-va de pa­ganul si cel de alta credinta, de Balaam, care va opreste sa lucrati vrajitoriile si sa credeti in ele. Deoarece, precum ninivitenii, care s-au supus predicii lui Iona si s-au pocait, au sa judece pe pacatosii nepocaiti, care aud in fiecare zi pe Hristos si nu se pocaiesc; si precum Sabba, regi­na, care a venit din Arabia ca sa asculte intelep­ciunea lui Solomon, are sa judece pe aceia care dispretuiesc si nu vor sa asculte intelepciunea cereasca pe care ne-a predat-o Fiul lui Dumne­zeu, cum a spus Domnul: "Barbatii din Ninive se vor scula la judecata impreuna cu neamul acesta si-l vor osandi pe el, caci ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata aici este mai mult decat Iona ! Regina de la Miazazi se va ridica la judecata impreuna cu neamul acesta si-l va osandi pe el, pentru ca ea a venit de la marginile pamantului ca sa asculte intelepciunea lui Solo­mon; si iata aici este mai mult decat Solomon" (Matei 12,41-42).

 

Precum spun, ninivitenii si Sabba, la fel si prezicatorul acesta Balaam urmeaza sa se scoale in ziua judecatii ca sa-i osandeasca pe crestinii care folosesc vrajitoriile; la ei acestea nu au nici un loc si nici o putere dupa ce a venit Fiul lui Dumnezeu si S-a facut om, si dupa ce acestia au crezut in El; "nu exista ghicit dupa zborul pa­sarilor in Iacob, nici prezicere in Israel"; din ce cauza ? deoarece spune ca Domnul Dumnezeul lui este cu el (Num. 23, 21).

 

Ganditi-va, frati crestini, ca, atunci cand ati primit Sfantul Botez, v-a intrebat mai intai preo­tul si, mai mult, prin preot, v-a intrebat Hristos si v-a spus de va lepadati cumva de satana si de toate lucrurile lui, si de slujirea, si de trufia lui.

 

Si, precum oamenii cand doresc sa cumpere vreun rob, il intreaba mai intai daca vrea sa-i slujeasca si apoi il cumpara, tot astfel si Hristos v-a intrebat pe voi, crestinii, inainte sa fiti bote­zati, daca il respingeti pe acel crud si neomenos tiran, satana, si toate lucrurile lui, si slujirea lui. "Te lepezi de satana, si de toate lucrurile lui, si de toata slujirea lui, si de toata trufia lui ?" Si fie­care dintre voi a raspuns prin mijlocirea nasului sau, si a spus ca se leapada si ca uraste si respin­ge nu numai pe satana, ci si toate lucrurile si slu­jirea, si trufia lui. "Ma lepad."

 

Asadar, acest cuvant si raspunsul pe care l-ati dat cand ati fost botezati purtau acel "ma lepad de satana, si de toate lucrarile lui, si de orice slu­jire a lui, si de orice trufie a lui", acest cuvant, spun, reprezinta o fagaduinta si un acord pe care le-ati dat, fratilor, ca sa respingeti pe satana si lu­crarile, si slujirea, si trufia lui, ca sa iubiti pe Hris­tos si sa-L slujiti pe El, precum spune dumne­zeiescul Ioan Gura de Aur: "glasul acesta este un legamant fata de Stapan; si asa cum noi, cumpa­rand robi, pe acestia, care sunt vanduti, mai intai ii intrebam daca vor sa ne slujeasca, tot astfel face si Hristos; deoarece urmeaza ca tu sa fii primit spre slujire, mai intai te intreaba daca vrei sa-l pa­rasesti pe acel tiran, neindurator si necuviincios; si accepta legamintele din partea ta; caci domnia Lui este nesiluitoare" (Despre statui, 21).

 

Crestinii trebuie sa-si aminteasca totdeauna de fagaduintele pe care I le-au facut lui Hristos la botez.

 

Asadar, deoarece un asemenea acord si o ast­fel de promisiune I-ati dat lui Hristos, ca-l respingeti pe satana si slujirea lui, cum oare incal­cati fagaduinta aceasta si acordul vostru ? Cum de il parasiti acum pe Hristos, Caruia ati decis sa-I slujiti si cu tot sufletul vostru sa-L venerati, si mergeti la vrajitori si vrajitoare ? Sau, ca sa spun si astfel, mergeti la diavol si-l adorati prin diferite prevestiri si farmece ? Nu ati inteles, ne­fericitilor, ca aceasta fagaduinta pe care ati dat-o vi se va cere in chip de datorie in ziua Judecatii ? Nu ati inteles ca acest acord trebuie sa-l paziti ca pe lumina ochilor, ca sa-l dati ca pe o mostenire neatinsa infricosatului Judecator ? Nu ati cerce­tat ca acest cuvant prin care atunci l-ati dat ca raspuns, adica "ma lepad de tine, satana, si de toata slujirea ta, si de toata trufia ta", trebuie sa-l invatati si sa-l aveti totdeauna pe buze ca sa nu-l uitati ? De aceea astfel va porunceste Ioan Gura de Aur: "Aceasta deci sa spunem: ma lepad de tine, satana, ca acolo urmeaza, in ziua aceea, sa ni se cerce acest cuvant; si sa-l pazim, ca atunci aceasta mostenire s-o inapoiem intreaga" (De­spre statui, 21).

 

De aceea, daca totdeauna invatati cuvantul acesta si-l aveti in amintire si pe buzele voastre; acest cuvant va deveni un capastru si o piedica mare, care sa va opreasca sa folositi vreun fel de vrajitorie.

 

Intreaga pricina pentru care crestinii au cazut astazi in toate relele lucrari ale diavolului si mai ales in diferitele vrajitorii se datoreaza faptului ca nu cerceteaza cu grija acele prime fagaduinte si invoieli pe care le-au dat lui Hristos cand au fost botezati si ca le-au uitat si cu desavarsire le-au sters din amintirea si inima lor. Pentru ei au urmat acele infricosatoare cu­vinte pe care le-a spus Domnul: anume ca, ori de cate ori necuratul demon iese din om, merge in locuri secetoase, cautand odihna si nu gaseste; apoi se intoarce iarasi la omul din care a iesit si deoarece gaseste inima lui neocupata, curatita si pregatita, ia impreuna cu el inca alti sapte demoni mai vicleni si intra acolo inauntru, si locu­ieste, si devin cele de dupa aceea ale omului ace­luia mai rele decat cele dintai; "Si, cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind o gaseste golita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si intrand salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele de­cat cele dintai" (Matei 12,43-45).

 

Aceasta cugetare din Evanghelie o talcuieste Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul in cuvan­tul "Despre Botez" si spune ca este limpede pen­tru cei botezati crestini, care alunga demonul din inima lor prin mijlocirea Sfantului Botez si prin fagaduintele pe care le-au dat. Iar daca lasa casa inimii si a sufletului neocupata si goala, fara harul lui Hristos si fara cercetarea si aminti­rea promisiunilor pe care le-au facut, intra iarasi in ei demonul pe care l-au alungat, cu o mai ma­re si mai puternica pregatire decat la inceput, si astfel devin cele de pe urma ale lor mai rele de­cat cele dintai: "a iesit din tine duhul necurat si iubitor de materie, alungat de Botez; nu sufera insa sa fie alungat, nu primeste sa fie fara casa si ratacitor. iarasi se intoarce in casa de unde a plecat; este nerusinat; este certaret; navaleste din nou; incearca iarasi; daca gaseste pe Hristos lo­cuind inauntru si umpland locul pe care el l-a lasat gol, din nou a fost respins, iar daca gaseste in tine locul maturat si impodobit, gol si neocupat si pregatit de asemenea de primire, dupa ce a ca­utat sa apuce pe aici, sau pe dincolo, a sarit ina­untru, s-a salasluit inauntru, cu mai multa pre­gatire "si devin cele de pe urma mai rele decat cele dintai".

 

Demonii nu pot sa vindece, ci omoara

 

Dar ce pretexteaza unii crestini ? "Noi re­curgem la vrajitori si la demoni:

a) deoarece gasim vindecare la bolile de care suferim;

b) deoarece ne dezvaluie comori ascunse si ceea ce avem sa suferim si

c) deoarece ne temem de demoni ca de raufa­catori si dusmani ai omului si de aceea ii adoram prin vrajitorie, ca sa le imblanzim rautatea".

 

La acestea vom raspunde pentru fiecare in parte. Si la a) raspundem spunand: "Ce faci, crestinule neghiob, ori cine esti tu care recurgi la vrajitori si farmazoni ca sa fii vindecat ? Si crezi, in sfarsit, ca diavolul are sa vindece boala ta ? Daca acesta este ucigator de oameni de la ince­put si a omorat tot neamul oamenilor, cum are sa fie acum doctorul tau ? "Caci acela de la ince­put a fost ucigator de oameni" (Ioan 8, 44). Dumnezeu ii spune anthropoktanos - ucigator de oameni, si tu alergi la el ca la un doctor ? Si pe cine vei avea sa spuna un cuvant ca sa te ape­re ?", acestea sunt cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur (Cuvantul V, impotriva iudeilor). Nu vezi cum intr-o singura clipa a omorat doua mii de porci in mare, si cum are sa te vindece pe tine ? Si daca demonii n-au avut mila de porci, cum or sa aiba mila de tine ? "Caci daca pe porci nu i-au crutat, cu atat mai mult nu s-ar impiedica de noi" (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvantul V, impotriva iudeilor).

 

Nu vezi ca demonii nu au putut sa vindece pe insisi vrajitorii si farmazonii, care erau robii lor, de bubele si ranile pe care Moise le-a dat Egiptului, si pe tine au sa te vindece ? "Caci nu puteau farma­zonii sa stea impotriva lui Moise din cauza ranilor; caci erau rani pe farmazoni" (Iesirea 9,11).

 

Si daca demonii nu au mila de sufletul tau, cum vor avea mila de trupul tau ? Daca demonii Se straduiesc sa te alunge din imparatia lui Dumnezeu, cum or sa te elibereze de boala ? Batjocura sunt acestea si povesti. Deoarece, dupa dumnezeiescul Ioan Gura de Aur, demonii stiu sa unelteasca si sa vatame, nu sa insanato­seasca; "batjocura sunt acestea si povesti; demo­nii stiu sa unelteasca si sa vatame, nu sa vindece; daca nu cruta sufletul, spune-mi, vor cruta tru­purile ? Incearca sa alunge din imparatia (Ceru­lui) si vor intelege sa scape de boli ?" (Ioan Gura de Aur, impotriva iudaizantilor). Si asta deoarece, dupa Sfantul Vasile cel Mare, alt lucru mai pla­cut nu este pentru diavol ca acela de a intrista si de a tiraniza pe om, in felurite moduri si prin fe­lurite invataturi: "nimic nu este mai placut pen­tru dusmanul omului, ca intristarea si pedep­sirea omului in diverse chipuri".

 

Asadar, sa nu te inseli, crestinule, ci afla ca nici lupul nu se face vreodata oaie, dupa proverb, nici diavolul nu se face vreodata doctor; si ca mai usor poate sa inghete focul si sa se incalzeasca zapada, decat sa vindece intr-adevar diavolul; fi­indca acesta, chiar daca ar vrea sa te vindece, nu poate, deoarece este cu totul neputincios, iar da­ca presupunem ca poate sa te vindece, totusi nu vrea, deoarece sanatatea omului este un bun, iar diavolul uraste totdeauna cele bune si de aceea este numit dusmanul binelui.

 

Dar si daca acceptam ca vrea sa te vindece, to­tusi nu cauta (s-o faca), deoarece, precum spune Sfantul Dionisie Areopagitul (Despre numele dumnezeiesti, cap. 4), i-a fost intunecata lumina cu­noasterii ingeresti, pe care o avea. Spune si Sfan­tul Vasile cel Mare ca, de cand diavolul s-a pra­busit, a fost stinsa fericita inzestrare a cunoasterii pe care o avea, s-a aprins in el toata potrivnicia, adica nestiinta si rautatea. "Dupa ce diavolul a cazut din unitate si a parasit vrednicia ingereasca - de la purtarea lui a fost numit diavol - intaia si fericita lui inzestrare a fost stinsa definitiv, dar, din aceasta cauza, s-a aprins in el forta potriv­nica" (Sf. Vasile cel Mare, Epistola apologetica catre cesareeni).

 

Dar chiar daca admitem, prin presupunere, ca si poate, si vrea, si cauta sa te insanatoseasca, to­tusi, daca Dumnezeu nu-i ingaduie, acela nu poate sa faca nimic de la sine (adica prin putere proprie).

 

Astfel, crede frate, ca nu­mai Dumnezeu este adevaratul doctor al sufle­telor si al trupurilor, iar vrajitorii si demonii nu vindeca cu adevarat, ci in inchipuire.

 

Iar, daca chiar presupunem ca insanatosesc trupul, cu ingaduinta lui Dumnezeu, totusi afla ca il insanatosesc cu scopul de a omori sufletul. Cum ? Despartindu-te de credinta lui Hristos si tarandu-te spre faptul de a-i crede si de a-i adora pe ei. De aceea, ce folos ai sa primesti, frate, chiar presupunand ca trupul iti este insanatosit, traind astazi si murind maine, daca, in schimb, iti este omorat sufletul nemuritor ? Ce castig ai sa dobandesti daca aici vei gusta putina sana­tate, iar dincolo vei fi pedepsit vesnic ? Duca-se asemenea sanatate ! Duca-se o astfel de viata ! Mai buna este moartea de mii de ori decat asa o viata si sanatate, precum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: ". caci nu vindeca cu adevarat, de n-ar mai fi! Iar eu chiar de ar fi sa spun, um­fland lucrurile, ca, si daca tamaduiesc cu adeva­rat, este mai bine sa mori decat sa alergi la dus­manii lui Dumnezeu si sa fii tamaduit in acest chip. Caci ce folos sa fii vindecat la trup, daca sufletul este pierdut ? Ce castig are cineva sa dobandeasca mangaieri aici, urmand sa fie arun­cat in focul nepieritor dincolo ?" (Ioan Gura de Aur, Cuvantul V, impotriva iudeilor). Si iarasi spu­ne: "chiar daca un demon va vindeca, mai mult a vatamat decat a fost de folos; caci a fost de fo­los trupului, care, totusi, putin mai tarziu mort, urmeaza sa putrezeasca, insa a vatamat sufletul nemuritor" (Ioan Gura de Aur, Cuvant catre iudaizanti). Deoarece diavolul, fratilor, este un pescar foarte viclean si pierde o mica momeala ca sa prinda un peste mare, adica se multumeste sa va dea putina sanatate, numai sa va lipseasca de rai;  sa va lungeasca putin viata, ca sa va pedepseasca vesnic. Nu vezi (iti spune Sfantul Ioan Gura de Aur) ca slabanogul era de treizeci si opt de ani in pat si, privit cu ura, isi rabda cu vitejie boala, asteptand ajutorul lui Dumnezeu, fara sa ceara sa-l farmece, sau sa-i dea talismane ? "Si nu a alergat astfel la prezicatori, nu a mers la des­cantatori; nu si-a legat amulete, ci a asteptat aju­torul de la Dumnezeu" (Sf. Ioan Gura de Aur).

 

Si tu, crestine, fiindca ai zacut bolnav putine zile, de aceea esti atat de nerabdator si alergi la vrajitori si vrajitoare ? Nu vezi ca Lazar a zacut inaintea portii bogatului, tot timpul vietii lui, atat de greu ranit, incat, din cauza unei atat de mari neputinte, nu putea sa alunge nici cainii, care-i lingeau ranile, si cu toate acestea a prefe­rat sa moara intr-o asemenea suferinta decat sa ceara amulete si farmece ? "Dar nu a cerut des­cantator, nu si-a legat amulete. nu a chemat la el vrajitori" (spune in acelasi loc - impotriva iu­deilor, Cuvantul V - Sfantul Ioan Gura de Aur). Nu vezi pe acel viteaz Iov, care, dupa ce a pier­dut si copiii, si bunurile, a fost ranit atat de tare, incat peste tot misunau viermii din toate madu­lare lui, si paine nu putea sa manance din cauza duhorii ? Si, desi putea sa scape de toate aceste infioratoare lucruri prin hula si sa moara, asa cum ii spunea femeia lui: "spune orice cuvant impotriva Domnului si mori" (Iov 2, 9), totusi a rabdat cu barbatie si nici un cuvant marunt de hula nu a scos din gura lui; iar tu de ce ai o atat de mare nerabdare si pentru o foarte mica rana dispretuiesti si pe Dumnezeu, si pe Hristos, si credinta, si pe sfinti, si alergi la dusmanii lui Dumnezeu, la vrajitori si demoni, ca sa fii tama­duit ? Si ce scuza poti sa primesti pentru aceasta, precum iti spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Asadar ce scuza vom avea noi, daca cei care su­ferim si rabdam asemenea lucruri, sau din cauza febrei, ori din cauza ranilor, alergam la vrajitori si fermecatori, ii chemam si la case­le noastre" (Ioan Gura de Aur, impotriva iudeilor, Cuvantul V).

 

Sfantul Nicodim Aghioritul

 

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 12918

Voteaza:

Despre vrajitorie 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE