Icoana Botezului Domnului

Icoana Botezului Domnului

Botezul lui Hristos, care se praznuieste pe 6 ianuarie, sub numele de Teofanie ("Epifanie"), este descris de iconografia traditionala astfel: In stanga si in dreapta, dealuri reprezentate schematic prin stanci inalte, sub forma de trepte.  Intre ele curge raul Iordan cu revarsare mare. In mijlocul Iordanului sta Hristos, fie cu totul dezbracat, fie doar cu o panza alba in dreptul soldurilor. Binecuvanteaza apele cu mana dreapta sau cu amandoua mainile. Chipul Sau are o expresie de sobrietate si de concentrare.

Icoana Botezului Domnului

In unele icoane, apa in care a intrat ii acopera tot trupul, pana la umeri, ca in mozaicurile din Hosios Lukas, Daphni si Nea Moni. In alte icoane - murale sau pe lemn - apa curgatoare a raului apare de o parte si de alta a inaltimii trupului Sau si sub picioare, fara a-L acoperi. Acest din urma mod de reprezentare pare sa fie utilizat pentru a nu strica linia clara a trupului, claritatea fiind unul dintre principiile folosite de iconarii bizantini. Insa primul mod, mai vechi, de reprezentare a apei, in fata si pe ambele laturi ale trupului, este mai potrivit, pentru ca are in vedere o claritate superioara a formei trupului. Arata ca Botezul lui Hristos s-a facut prin scufundare totala in apele Iordanului, dupa cum ne spun Evangheliile Sfintilor Matei (3,16) si Marcu (1,10).

Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului sta drept pe malul Iordanului - aproape intotdeauna in partea dreapta a lui Hristos, cu un picior asezat ferm in urma celuilalt. Nu este pe jumatate dezbracat, ca in pictura Botezului lui El Greco, ci poarta tunica si himation, care ii acopera tot trupul, cu exceptia antebratelor si a talpilor. Cu o expresie de cutremurare, intinde mana dreapta si atinge capul lui Hristos. Nu este infatisat, ca in picturile religioase apusene, stropind cu apa capul Domnului, pentru ca Botezul Sau nu s-a facut prin stropire, ei prin scufundare. Cu mana stanga, Sfantul Ioan face un gest spre inaltime.

In fata Botezatorului, de cealalta parte a raului, stau doi sau trei ingeri, in gest de rugaciune, plecati, cu aripile lasate. Fiecare tine, cu amandoua mainile, cate un stergar.

In unele icoane ale Botezului se pot observa langa picioarele lui  Hristos - la dimensiuni foarte mici, pentru a nu iesi in evidenta - o femeie si un batran, fiecare calarind cate un peste mare. Femeia simbolizeaza marea; barbatul este simbolul raului. Femeia apare adesea cu o coroana pe cap si cu un sceptru in mana, in timp ce barbatul tine in maini un vas din care se revarsa apa. Amandoi stau cu spatele la Hristos, iar fetele lor au o expresie de mare uimire. Aceste doua figuri apar aici potrivit versetului al treilea din Psalmul 113: "Marea a vazut si a fugit. Iordanul s-a intors inapoi". Acest verset se rosteste intr-una din rugaciunile pe care preotul le citeste in timpul slujbei Botezului Domnului, cand se sarbatoreste Teofania. Se mai rosteste si la strana, ca introducere la unele cantari din timpul slujbei.

In icoanele executate cu nepricepere, aceste doua simboluri capata uneori proportii prea mari, fiind astfel scoase in evidenta, lucru nepotrivit, care distrage atentia. Trebuie remarcat ca figura femeii, reprezentand marea, si a barbatului, reprezentand raul, au fost preluate din arta antica greaca. Aceste simboluri sunt utilizate, cu adaptarea de rigoare, in descrierea Botezului pentru a da expresie plastica versetului din psalm, deoarece, in Biserica Ortodoxa, iconografia si imnografia sunt arte complementare, exprimand aceeasi esenta interioara.

Uneori Hristos este infatisat stand in picioare pe doua dale de piatra ce formeaza o cruce sub care se afla serpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, versetul 14, care spune: "Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apa". Balaurii il simbolizeaza pe diavol si pe ingerii lui. Aceasta idee se regaseste in imnografia Bisericii, asa cum se intampla cu toate elementele Botezului pe care le-am descris. In icoanele bine executate, serpii nu au dimensiuni mari, nici culori aprinse - ei nu ies in evidenta. Ar fi mai bine chiar sa se renunte la acest element, pentru ca produce o distragere inutila de la componentele esentiale ale scenei. Marii maestri care au lucrat mozaicurile din Hosios Lukas, Nea Moni si Daphni nu l-au folosit.

Uneori, in jurul lui Hristos inoata pesti mici. In fresca Bisericii Peribleptos din Mystra, nu numai pesti, ci si copii inoata pe langa El. Acest element, iarasi, nu este de dorit. Introducerea in scena a elementelor irelevante, care distrag atentia, contravin principiului simplitatii.

O componenta esentiala, extrem de importanta, este reprezentarea boltii ceresti si a razei de lumina care coboara deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentata in mijlocul laturii de sus a compozitiei, exact deasupra lui Hristos. In interiorul razei apare figura unui porumbel, manifestare simbolica a Duhului Sfant. In mozaicul de la Hosios Lukas si in cel de la Daphni, in partea de sus a razei de lumina, iesind din bolta cerului, o mana binecuvanteaza. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu-Tatal, al carui glas de sus, conform relatarii evanghelice, s-a auzit spunand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit".

Compozitia care infatiseaza Botezul lui Hristos are o inscriptie simpla in centru, aproape de bolta cereasca: "Botezul". In elementele ei principale, descrierea este extrasa din Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17. Aici citim: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?" Si raspunzand, Iisus a zis catre el: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea". Atunci L-a lasat. Iar bote-zandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit"."

Descrierea Botezului din Evanghelia dupa Marcu este scurta, in numai trei versete si inca si mai scurta este cea din Evanghelia dupa Luca. Sfantul Marcu spune: "Si in zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de catre Ioan. Si indata, iesind din apa, a vazut corurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-se peste El. Si glas s-a facut din ceruri: "Tu esti Fiul Meu Cel iubit, intru care am binevoit"" (Mc. 1,9-11).

In Evanghelia dupa Luca regasim urmatoarele doua versete: "Si dupa ce s-a botezat tot poporul, botezandu-Se si Iisus si rugandu-Se, s-a deschis cerul, si S-a coborat Duhul Sfant peste El, in chip trupesc, ca un porumbel, si s-a facut glas din cer: "Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit"" (Lc. 3,21-22). Aceste doua relatari concorda cu cea oferita de Evanghelia dupa Matei si nu-i adauga nimic. Fragmentul din Evanghelia dupa loan, cam tot atat de lung ca si cel din Matei, este urmatorul:

"A doua zi a vazut Ioan pe Iisus venind catre el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era, si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa". Si a marturisit Ioan zicand: "Am vazut Duhul coborandu-Se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El. Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu"" (In. 1,29-34).

Acest fragment arata si subliniaza faptul ca insusi Sfantul Ioan Botezatorul a vazut pe Duhul Sfant pogorandu-Se asupra lui Hristos sub forma de porumbel - lucru nementionat in celelalte Evanghelii, o adaugare semnificativa la istoria Botezului. Este un detaliu care explica de ce, in unele descrieri ale Botezului, Sfantul Ioan este infatisat privind in sus, cu mana stanga ridicata, aratand spre inaltime - ca in mozaicul Bisericii Nea Moni (mijlocul secolului al XIV-Iea) si in icoana pictata de Teofan Cretanul de pe iconostasul bisericii mari (katholicon) a manastirii Stavronikita (1546) din Muntele Athos.

Imnografia Bisericii Ortodoxe are multe cantari frumoase care descriu sau se refera la Botezul lui Hristos. O descriere completa a acestuia apare in Troparul Sfintei Epifanii, care zice:

"In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii S-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea Cuvantului; Cel ce Te-ai aratat, Hristoase, Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire Tie".

Sarbatoarea inchinata Botezului lui Hristos se numeste Teofanie pentru ca la Botez S-a aratat Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Acest lucru este scos in evidenta in Tropar. "Teofania" (din grecescul Theos, "Dumnezeu", si phaino, "a releva, a descoperi") reprezinta manifestarea lui Dumnezeu perceptibila prin simturi. Trebuie observat ca, desi icoana Botezului indica aparitia sfintilor ingeri la locul si in vremea Botezului lui Hristos, nici Evangheliile, nici Troparul tocmai citat, care rezuma principalele momente ale evenimentului, nu pomenesc nimic despre aparitia ingerilor. Un motiv - cel mai important - pentru care iconarii au infatisat, inca din vechime, sfinti ingeri cu stergare in icoana Botezului pare sa fie acela de a sublinia, cu mijloace simbolice, faptul ca Botezul ortodox se face prin scufundare completa, lucru care necesita stergerea de apa a trupului dupa scufundare.

Alte motive erau probabil realizarea simetriei compozitiei - unul dintre principiile ce caracterizeaza iconografia bizantina - si utilizarea principiului perspectivei psihologice. Stand in picioare pe unul din malurile Iordanului, ingerii realizeaza un echilibru cu Sfantul Ioan Botezatorul, care sta pe celalalt mal, in timp ce Hristos se afla in centru. Prezenta ingerilor este totodata in consonanta cu functia ce li se atribuie intr-un fragment urmator relatarii Botezului: slujirea lui Hristos. Aici ni se spune ca, dupa Botez, "Iisus a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavol" si ca atunci cand diavolul L-a lasat, "Iata ingerii, venind la El, il slujeau" (Mt. 4,1,11; cf. Mc. 1,12-13).

Ideea includerii ingerilor cu stergare in icoana Botezului apare cel putin dupa secolul al VI-lea. Ei sunt astfel intalniti pe capacul unui relicvar de lemn din secolul al VI-lea, de la Vatican, pe care sunt infatisate Nasterea, Botezul, Rastignirea, Invierea si Inaltarea Domnului.

In bisericile din Hosios Lukas si Daphni, Botezul este scos in evidenta prin zugravirea sa pe una din trompele de colt ale turlei naosului. In bisericile bizantine de mai tarziu, unde s-au utilizat pandantivii in locul trompelor de colt pentru sustinerea cupolei, si pentru zugravirea celor patru Evanghelisti, Botezul este reprezentat intr-una dintre absidele naosului. De obicei s-a reprezentat aceasta scena fie in absida sudica, fie in cea nordica.

Constantinos Cavarnos

05 Ianuarie 2015

Vizualizari: 10947

Voteaza:

Icoana Botezului Domnului 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei PanaitPostat la 2015-01-05 16:10

    "Inovaţii apusene ale reprezentării Botezului Domnului "- Scena este populată de numeroase personaje, îngeri şi oameni, care nu mai stau în registre separate ca in iconografia răsăriteană, exprimând cele două trepte existenţiale – lumea angelică şi umanitatea (reprezentată doar prin persoana Sfântului Ioan Botezătorul) -, ci se află deopotrivă într-o convieţuire paşnică, prilejuită de evenimentul Botezului. - În unele compoziţii, personajele sunt antrenate în diverse activităţi colaterale, străine de evenimentul central, unele chiar independente de el, fapt care face ca importanţa Botezului Domnului să fie mult diminuată, ba chiar anulată prin banalizare. - În acelaşi timp, toate personajele par a fi martore ale Teofaniei, în timp ce Sfânta Scriptură vorbeşte doar de Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind cel ce s-a facut vrednic de această descoperire, el dând mărturie apoi şi celorlalţi. - Teofania în sine, este interpretată într-o manieră extrem de naturalistă prin atmosfera teatrală a cerurilor deschise, din mijlocul cărora putem zări alături de mulţimile de îngeri – prunci figura unui bătrân ce se vrea a fi expresia văzută a celui cu neputinţă de reprezentat – Dumnezeu – Tatăl . - Raza şi porumbelul au, şi ele, o consistenţa materială având ca scop impresionarea simţurilor şi rămânând prin aceasta doar la nivelul unei experienţe sensibile, straină totuşi de Revelaţia Dumnezeiască. - Hristos este reprezentat stând cu capul plecat, într-o atitudine de umilinţă mult prea umană, străină de smerenia dumnezeiască a Celui care S-a făcut om „chip de rob luând”, dar a rămas în acelaşi timp Dumnezeu, Stăpânul cerului şi al pământului. - El nu mai binecuvântează apele, ci stă cu mâinile adunate spre piept, închis în sine, într-o rugăciune care nu mai cuprinde întreaga lume ci doar propria persoană. În unele cazuri, însuşi gestul rugăcinii se transformă într-o contemplare ruptă de comuniunea cu Dumnezeu, privirea nemaifiind îndreptată către cer ci către pământ, devenind expresie, fie a adorării de sine, fie a deznădejdii. Din acest motiv, în icoana ortodoxă, Hristos – Dumnezeu şi Sfinţii Săi nu vor avea niciodată privirile plecate, nici chiar în clipele pătimirilor sau ale martiriului. - Râul Iordan are mai degrabă înfăţişarea unui pârâiaş ce îl acoperă pe Iisus doar până la glezne, cel mult până la genunchi. - Ioan Botezătorul este reprezentat pe jumătate dezbrăcat, având o statură atletică (la fel ca toate personajele ce populează compoziţia), trupul său nemaiavând nimic din expresia unei vieţuiri ascetice. - El îl stropeşte pe Hristos cu apă dintr-o scoică sau dintr-un vas, ceea ce contravine adevărului istoric potrivit căruia botezul s-a făcut prin scufundare totală, nu doar prin stropire. Odată cu deformarea adevărului istoric, se diluează şi mesajul simbolic al botezului, acesta fiind o prefigurare a morţii, a Îngropării de trei zile şi a Învierii Domnului. - Întreaga compoziţie se desfăşoară într-un registru orizontal, accentul căzând pe elementul terestru, semn al unei abordări (înţelegeri) de factură sensibilă, supusă simţurilor şi, prin aceasta, marcată de subiectivism şi coruptibilitate, spre deosebire de reprezentarea ortodoxă în care domină axa verticală, expresie a înălţării spirituale şi a cunoaşterii inteligibile, care dă mărturie, totodată, de măreţia şi importanţa universală a Botezului Domnului". Arhim. Mihail Stanciu

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE