Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustie ca sa fie ispitit de diavol (Matei 4, 1). Mantuitorul n-a plecat din proprie initiativa, Duhul Sfant l-a condus in in pustiu unde Il astepta o incercare extrem de intensa in fata ispitirii. Avea nevoie de o experienta speciala, care sa-i dea o confirmare divina pentru misiunea Sa importanta in lume. Mantuitorul nu-si luase mancare. Lipsa resurselor curente ii oferea ocazia unei cosacrari prin post si rugaciune. Au trecut astfel 40 de zile...  "la urma a flamanzit " (Matei 4, 2). Initial iIsus a rezistat fiind inconjurat de slava Tatalui, comuniunea cu Dumnezeu l-a ajutat sa reziste atat. Se gasea deasupra slabiciunilor omenesti.

La un moment dat slava s-a indepartat si Iisus a trebuit sa lupte singur cu ispita. Sfarsit de puteri, slabit, obosit, plin de ganduri, Iisus s-a trezit plin de ispite de toate felurile. A fost lasat singur, practic parasit. Diavolul L-a urmarit pe Iisus cu perseverenta. A observat ca Duhul Sfant se departase, ca ramasese singur si slabit si s-a gandit ca acum este momentul sa-L atace. Stand pe o piatra, cu trupul zdrobit de foame, deodata observa sus in munti o lumina puternica, crede ca este Tatal care ii raspunde. Un inger luminos si frumos care era  Diavolul, ii spune: "Ajunge, consacrarea Ta a fost primita de Tatal", chinul Tau inceteaza. Acum trebuie sa te porti ca un adevarat invingator si fiu al lui Dumnezeu. Demonstreaza-ti puterea, transforma aceste pietre in paini.

La inceput Iisus s-a bucurat, dar numai pentru o clipa caci si-a dat repede seama  ca era Diavolul specialist in regii mincinoase, Iisus a inteles ca nici un tata nu ofera fiului cauia ii este foama pietre. De asemenea ispita il indemna sa preia initiativa, iar aceasta insemna independenta fata de Dumnezeu. Drept raspuns Iisus i-a spus: "Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4). Daca ar fi actionat altfel El iesea dintre oamenii de rand, daca ar fi actionat ca un Dumnezeu, nu ar mai putut fi un model pentru omul obisnuit. De asemenea s-ar fi compromis si ideea de mantuire.

Atunci, Diavolul L-a dus in cetate, L-a pus pe marginea Templului si i-a spus: "Daca esti fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos." Diavolul ii spune ca acum are ocazia sa-si demonstreze increderea in Dumnezeu. Asa cum calculase Diavolul aruncarea ar fi corespuns cu dorinta lui Iisus de a scapa de el in acest moment de slabiciune fizica maxima. Din aceast  excelent scenariu pus la cale de Diavol lipsea insa elementul supunerii filiale, a predarii unui fiu bun fata de voia Tatalui. Cu un efort de vointa  Iisus ii raspunse: "De asemenea este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul Tau" (Matei 4, 7).

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si I-a zis: "Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca  la pamant si Te vei inchina mie" (Matei 4, 8-11). Cu alte cuvinte nu ai nimic, iar eu iti ofer lumea la picioare. Amarnic s-a inselat Diavolul caci Fiul nu a venit sa ia pentru Sine nimic, totul este al Tatalui.

Oferta Diavolului voia sa desfaca legatura dintre Tata si Fiu si sa nu mai fie Iisus Mantuitorul, Mesia.  "Pleaca Satano", i-a raspuns Iisus. Caci este scris: "Domului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-i slujesti." Atunci Diavolul l-a lasat" (Matei 4, 11). Aceasta lupta a lui Iisus, din care a iesit biruitor, trebuie sa fie pentru noi un model de tarie morala in fata ispitelor de zi cu zi pe care le avem cu totii.

Vizireanu Fulvia (Felicis)