Ortodoxia in America

Ortodoxia in America Mareste imaginea.

In sec. 18, marea opera misionara ortodoxa inceputa odata cu Pogorarea Sfantului Duh la Ierusalim, dupa multe secole, va trece din continentul Europa in Asia, iar mai apoi in America de Nord. Primii misionari au calatorit impreuna cu exploratorii Vitus Bering si Alexei Chirikov, care, in 1741 au ajuns in Alaska si Insulele Aleutine.

Pentru urmatorii cincizeci de ani, impreuna cu explorarea si dezvoltarea economica a acestui nou tinut al Imperiului Rus, au fost facute primele incercari de propovadui credinta ortodoxa in mijlocul populatiilor bastinase.

Prima misiune crestin ortodoxa oficiala s-a desfasurat in America incepand cu 24 septembrie 1794, in Kodiak. Aceasta misiune a propovaduit sutelor de locitori ai insulei Kodiak lucrurile elementare ale credintei ortodoxe, fiind apoi botezati de catre clerici.

Grigorie Shelikov, unul din intemeietorii a ceea ce avea sa devina mai tarziu Comapania Ruso-Americana , a primit botezul impreuna cu doua sute de aleuti in Insula Kodiak.
Misiunea Americana, condusa de catre Arhimandritul Ioasaf, a inceput imediat lucrarea de a stabilii Biserica in Kodiak si in alte insule, iar mai tarziu, in Alaska.

In ciuda multelor dificultati intampinate, misiunea a reprezentat un succes notabil, deoarece in vreme de trei ani toti locuitorii nativi ai insulei Kodiak au fost botezati. In aceasta perioada, unul din misionari, Ieromonahul Iuvenalie, a primit martiriul la Lacul Iliamna, fiind ucis de catre locuitorii tinutului.

Primii martiri si primul sfant canonizat oficial pe teritoriul american

In 1975 acesta a parasit Kodiak pentru Nucek , unde a botezat mai mult de sapte sute de locuitori, apoi va trece catre Kenai Bay, botezand si aici oe toti bastinasii. In anul 1976 a trecut in Alaska inspre Lakul Iliamna, unde activitatea sa apostolica avea sa se incheie , impreuna cu propria viata. A fost ucis de catre nativi, motivul mortii, tinand in parte de faptul ca dupa ce au primit botezul, Iuvenalie le-a poruncit sa paraseasca poligamia.

Intr-o scrisoare catere parintele Damaschin din Valaam, datata pe 22 Noiembrie 1865, Simeon I. Yanovsky, cel care a condus Coloniile Rusesti din 1818 pana in 1820, scria: ”Odata am relatat parintelui Herman (Sfantul Herman din Alaska)” cum spaniolii au luat in California paisprezece prizonieri din randul aleutilor, si despre cum iezuitii i-a torturat pe unii dintre ei, incercand sa-i convinga sa imbratiseza credinta catolica. Aleutii insa s-au opus spunand: "Suntem crestini, am primit deja Botezul”, aratandu-le crucile pe care le purtau. Insa iezuitii au obiectat, spunand "Nu, sunteti eretici si schismatici; daca nu veti primi credinta catolica va vom tortura”.  In cursul noptii, un aleut cu numele Petru a primit moarte muceniceasca, ceilalti treisprezece ramanad in viata. Acestia au fost trimisi ulterior in Monterey.

In 1798, Arhimandritul Ioasaf s-a intors in Irkutsk in Siberia fiind hirotonit pe 10 aprilie 1899, Episcop de Kodiak, primul Epicop al Americii, insa el si cei ce il insoteau, Ieromonahul Macarie si Ierodiaconul Stefan, s-au stabilit undeva intre Unalaska and Insula Kodiak.

Misiunea ortodoxa a continuat. Notabila este activitatea misionara a monahilor Herman si Ioasaf. Ei nu i-au invatat pe localnici doar invatatura de credinta ortodoxa, ci, mai mult, i-a instruit si in discipline lumesti precum matematica, agricultura etc.

In 1824, cu sosire preotului misionar Ioan Veniaminov in Unalaska, un nou avant a cuprins lucrarea misionara de pe aceste meleaguri. Misionarii initiali au fost inlocuiti cu altii, astfel incat odata cu venire parintelui Ioan, numai monahul Herman, acum retras in Insula Spruce, a mai ramas din Misiunea Americana initiala. Acesta s-a mutat la Domnul pe 13 decembrie 1837. Pe 9 august 1970, a fost canonziat ca primul sfant al Bisericii Ortodoxe din America.

Alte comunitati ortodoxe in America

In timp ce Biserica din Alaska se dezvolta, imigrantii populau restul Americii de Nord. In 1860 a fost fondata o parohie la San Francisco de catre rusi, sarbi si greci. Au fost infiintate parohii in intreg teritoriul Statelor Unite. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, sediul Episcopiei Nord Americane a fost mutat la San Francisco si apoi la New York. In aceasta perioada au sosit valuri uriase de imigranti din Europa Centrala, Rasariteana si de Sud si din Orientul Mijlociu. Dar, indiferent de nationalitatea acestora, toti erau cuprinsi intr-o singura episcopie sau jurisdictie, aflata sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

In 1917, revolutia bolsevica a taiat aproape complet legaturile dintre bisericile din America de Nord si Rusia. La inceputul anilor 20, Patriarhul Tihon al Moscovei a cerut tuturor Bisericilor Ortodoxe ruse din afara tarii sa se guverneze autonom pana cand vor putea fi restabilite comunicatiile obisnuite. (El a murit in 1925 si a fost sanctificat de catre Biserica Ortodoxa a Rusiei in 1989). La scurt timp dupa aceasta, un sinod al tuturor ierarhilor, preotilor si delegatilor parohiilor a decis ca Biserica din America de Nord nu mai poate mentine subordonarea administrativa fata de Biserica Rusiei, in special deoarece Patriarhul Tihon fusese arestat. In plus, pierderea sustinerii financiare a Imperiului destramat a contribuit si ea la agravarea situatiei eparhiei.

In timpul acesta, unele parohii care fusesera membre ale unei singure eparhii multietnice Nord-Americane s-au organizat in eparhii separate si s-au plasat sub tutela Bisericilor mama, consolidand situatia de pe teren a existentei unor jurisdictii nord-americane multiple, construite pe baze etnice si teritorial suprapuse. Cu toate ca revolutia din Rusia a contribuit la accelerarea acestui proces, el era deja o realitate în 1917, sute de parohii ortodoxe din Statele Unite fiind formate fara nici o legatura cu prezenta rusa, a carei autoritate nu era unanim recunoscuta.

Din acel moment si pana la reluarea legaturilor cu Moscova in anii '60, Mitropolia a format de doua ori o uniune cu Biserica Ortodoxa Rusa din afara Rusiei, pana la urma despartindu-se definitiv in 1946. In afara de acestea, episcopii Mitropoliei au incercat sa creeze o Biserica autocefala cunoscuta sub numele de Biserica Ortodoxa Catolica Americana, dar care s-a destramat dupa sase ani.

La inceputul anilor '60, Mitropolia (asa cum era ea cunoscuta atunci) a reluat comunicarea cu Patriarhia Moscovei, si in 1970 a fost restabilita comuniunea deplina. In acea perioada, Patriarhul Moscovei a acordat oficial autocefalia OCA (statutul de auto-administrare). Autocefalia OCA nu este recunoscuta de toate Bisericile Ortodoxe autocefale, intre care amintim Patriarhia Ecumenica. Bisericile care au recunoscut autocefalia acesteia sunt cu precadere cele din tarile comuniste (dintre care multe s-au aflat sub dominatia Bisericii Ruse), incluzand aici Biserica Ortodoxa Rusa, Biserica Ortodoxa Bulgara, Biserica Ortodoxa a Poloniei, Biserica Ortodoxa a Georgiei si Biserica Ortodoxa a Cehiei si Slovaciei. In opinia apologetilor autocefaliei, este un fapt obisnuit ca recunoasterea autocefaliei sa vina mai tarziu; insa oponentii autocefaliei OCA afirma ca acordarea acesteia nu intra in prerogativele Patriarhiei Moscovei.

Comunitatea ortodoxa romana din America

Prima biserica romaneasca in Statele Unite a fost organizata pe 15 august 1904, in Cleveland, Ohio. De altfel, alte doua biserici romanesti fusesera organizate in Canada in 1901. Pana la Primul Razboi Mondial, toti preotii au venit din Romania, insa din cauza intreruperii imigratiei in timpul razboilui, cativa preoti romani au fost hirotoniti de catre Episcopii Rusi de aici. La sfarsitul razboiului, Mitropolitul de Sibiu in Transilvania a inceput sa trimita preoti in America. Pe 24 februarie 1918 un sinod romanesc tinut in Youngstown, Ohio, a votat instituirea unei Episcopii Romane care insa nu a fost activata in acel timp. Din 1924, romanii din America se aflau sub trei jurisdictii: cei hirotoniti in Romania, recunoasteau autoritatea spirituala a Mitropolitului Transilvaniei, cei hirotoniti de catre episcopii rusi, recunoasteau autoritatea spirituala a Episcopului Rus Adam, iar cei din Canada, recunosteau in general autoritatea spirituala a Mitropolitului Moldovei.

In aprilie 1929, un sinod tinut in Detroit, o noua Episcopie Romana a fost organizata pe 24 martie 1935, dupa multe cereri pentru un ierarh, Episcopul Policar Morusca a fost numit pentru Dioceza Americana. Dupa activitatea de organizare, Episcopul Policarp s-a intors in Romania in august 1939 pentru o intrunire a Sfantului Sinod, insa odata cu izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, nu s-a mai putut intoarce in Statele Unite. Odata cu instalarea comunismului in Romania, situatia in America a devenit confuza astfel incat, pe 2 iulie 1951 a avut loc o ruptura in Episcopia Romana, cand un grup a ramas loial Patriarhiei Romane, iar altul  a restabilit Dioceza autonoma, pentru care teologul Viorel D. Trifa, a fost ales Episcop (Valerian).

Cei care au ramas sub jurisdictia Patriarhiei Romane au adoptat titulatura Episcopia Misionara Romana iar grupul condus de Episcopul Valerian se numeau Episcopatul Ortodox Roman din America. In 1960 grupul condus de catre Episcopul Valerian s-a alaturat Bisericii Ortodoxe din America (OCA), celalat ramanand sub jurisdictia spirituala a Patriarhiei Romane.

In sedinta sa de lucru din 12 Decembrie 1974, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a stabilit ridicarea Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane in America la rangul de Arhiepiscopie. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din cele doua Americi este o eparhie a Bisericii Ortodoxe Romane, cu care isi pastreaza unitatea de credinta apostolica la nivel dogmatic, canonic si liturgic, fiind pastorita de catre Inalt Prea Sfintia Sa Arhiepiscop Nicolae Condrea.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

13 August 2010

Vizualizari: 2314

Voteaza:

Ortodoxia in America 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE