Sincere multumiri si aleasa recunostinta, Preacucernice Parinte Profesor Nicolae Bordasiu ,

Acum, la un momemnt al bilantului pastoral – misionar, duhovnicesc si apologetic, va scriu aceste randuri, Preacucernice Parinte Nicolae, pentru a va multumi, cu sincera recunostinta si calda afectiune pentru tot ce ati facut bine atator oameni si fii duhovnicesti, carora le-ati conturat si marcat viata ori personalitatea in sens pozitiv si luminos. Va asiguram ca in sufletele si in inimile noastre nu veti fi niciodata tratat sau abordat ca un pensionar ci ca un pururea harnicul, dinamicul si deosebitul Parinte Spiritual Nicolae Bordasiu. In aceste clipe, cuprins fiind de emotie, respect, recunostinta si veneratie m-am tot gandit, pret de mai multe zile cum sa-mi pot exprima, cat mai bine, in cateva randuri, aceste stari si sentimente fata de Sfintia Voastra, acum la momentul retragerii si pensionarii din viata plia, activa si dinamica a Parohiei „Sfantul Silvestru” din Bucuresti.

Constat, cu oarecare strangere de inima, ca nu este usor sa faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care va cunosc de, relativ, putina vreme adica doar cativa noua, aici – la biserica ce-l are de ocrotitor spiritual si pe Sfantul Domnitor Roman Neagoe Basarab si care a a avut, printre altii, un veritabil slujitor sacerdotal, pastoral si catehetic in persoana Parintelui Constantin Galeriu.

Caci Parintele Nicolae se contureaza si se identifica, cel putin in mintea si in inima mea, prin cateva trasaturi si calitati distincte: - in primul rand caracterul, onoarea si demnitatea parintelui apoi vocea sa inconfundabila – calda si mangaietoare; dupa aceea cultura teologica si nu numai cu care este inzestrat datorita muncii si tenacitatii preacucerniciei sale – care este un autodidact innascut si foarte perseverent; luciditatea si spiritul sau critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma spiritul de disciplina, in primul rand cu el insusi, de rigoare doctrinara, liturgica si canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte coerent si elevat in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul sau de a fi si de a se raporta la semenii sai, la fiecare in parte intr-un mod deosebit si unic fiind foarte respectuos, accesibil si deschis toate acestea descoperind, in persoana sa, o generozitate si o etica a bunului simt pe care le-a cultivat de-a lungul intregii sale vieti si care astazi le intalnesti tot mai rar!.

Asa incat, citindu-i datele sale biografice ma uit, cu multa admiratie, ca s-a nascut la 22 mai anul 1924 in satul Sabolciu din judetul Bihor. Tatal, Gheorghe, a fost invatator si din anul 1929 si preot, iar mama, Maria- nepoata de var Mitropolitului Vasile Mangra - a fost casnica. Inceputul scolii primare l-a facut in satul natal, apoi la Oradea unde a si studiat cinci clase la liceul Emanoil Gojdu. Cand a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost silita sa se refugieze si s-au stabilit intr-un sat sarac, dar cu oameni bogati sufleteste - Poiana Motilor.
A terminat liceul in orasul Beius, un oras mic dar cu bogat trecut istoric. Dupa cedarea Ardealului aici erau doua Episcopii, Prefectura de Judet si apareau trei ziare. In timpul liceului a fost pedagog la internatul ortodox de baieti.

In acest oras a avut prilejul sa-l cunoasca si sa fie aproape de Episcopul Martir Dr. Nicolae Popovici, un intelept ierarh si mare patriot. Dupa Bacalaureat a urmat cursurile Facultatilor de Teologie si Farmacie din Bucuresti. A avut ca profesori la Teologie pe marii dascali si preoti Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Nae Popescu, Roventa, Gala Galaction precum si pe Teodor M. Popescu si Ioan G. Savin. In acelasi timp avea colegi de facultate pe mitropolitii Nicolae Corneanu, Valeriu Anania, Antonie Plamadeala, Episcopii Roman Stanciu si Gherasim Cristea, Arhimandritul Roman Braga, sau pe Costel Barbulescu, Teodor Damsa si Eliade Buciuc. A facut parte din grupul de tineri de la „Rugul Aprins” de la manastirea Antim, unde impreuna cu alti 11 colegi si prieteni, intre care Nae Nicolau, Roman Braga, Valeriu Streinu, Andrei Scrima, au primit binecuvantarea rugaciunii de la Parintele Ioan Kulaghin sau cel Strein. A fost secretar si apoi presedintele Asociatiei Studentilor de Teologie. Pentru a contracara activitatea utecista in randul studentilor, cu binecuvantarea Parintelui Arhimandrit Benedict Ghius, impreuna cu Roman Braga si Gheorghe Domasneanu au infiintat Asociatia Tineretului Ortodox Studentesc (ATOS) fapt care a facut sa fie arestati multi din ei in anul 1948.

Parintele Nicolae Bordasiu a stat ascuns ani indelungati (anii 1948-1955) prin satele bihorene, fiind cautat de securitate pentru o condamnare in lipsa la 20 de ani inchisoare. Descoperit si arestat in anul 1955, au urmat ani grei de inchisoare prin Timisoara, Jilava, Oradea si Aiud, fiind detinut politic intre anii 1955-1964.

Dupa eliberare a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul Ioan Cantacuzino, unde a facut parte dintr-un colectiv care a preparat pentru intaia oara in Romania gama globulina din sange retro-placentar.

Intalnirea cu Parintele Patriarh Justinian Marina in anul 1968 a schimbat drumul vietii. Patriarhul Justinian si ministrul Mircea Malita din august anul 1968 pana in februarie anul 1969 au staruit la autoritati ca sa obtina numirea sa ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti. Parintele Patriarh Justinian l-a hirotonit diacon si apoi preot, de sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei, in 30 noiembrie anul 1969. In acest timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, avind ca indrumator pe Parintele Profesor Dumitru Staniloae. In anul 1973 a plecat la studii la Paris, unde a frecventat prelegerile profesorilor Jean Mrie Le Guillou O.P., Charles Kannengisser, Alain Besancon, Henri Bouillard si unde a obtinut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle” (nr. 367/ 01.10.1974). In timpul studiilor la Paris, prin Ion Cusa, i-a cunoscut pe Ion Mamaliga, Eugen Ionescu (caruia i-a procurat Filocalia). Datorita Parintelui Dumitru Staniloae, l-a Intalnit pe Emil Cioran. L-a cunoscut pe Preotul Virgil Gheorghiu si nu in ultimul rand pe Parintele Arsenie Boca. De asemenea, printre foarte multi altii, a fost apropiat sau este in continuare, al Parintelui Ioan Iovan de la Manastirea Recea – Mures, al Mitropolitului Ardealului de vesnica amintire si pretuire Dr. Antonie Plamadeala – Mitropolitul Ardealul, a Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, a Parintelui Arhimandrit Nicodim Dimulescu – Staretul Manastirii Crasna – Prahova.

Dar cea mai importanta relatie a fost cu teologii de la Institutul Ortodox Saint-Serge din Paris: Olivier Clement si Michel Evdokimov. Revenit in tara a fost din nou profesor la seminar (1975) pana in octombrie anul 1981, cand este transferat la Biserica Sfantul Silvestru, unde este si acum. Aici a avut meritul de a fi intre cei dintai care au inceput predarea religiei in scoala, imediat dupa decembrie anul 1989. Tot aici a ajutat tineretul sa cunoasca invatatura de credinta si in colaborare cu „Comunitatea Taize” din Franta, incepand cu anul 1990, a organizat participarea tinerilor la intalnirile de tineret crestin din Europa. Iar pana la urma, a fost prefesor si director la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, perioada in care l-a cunoscut (si) pe Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – pe care l-a si ajutat, cand a fost nevoie.

A publicat studii ("Frumusetea si insemnatatea preotiei dupa Sfantul Grigorie Teologul") si predici. A acordat foarte multe interviuri diferitelor trusturi de presa ori posturi de radio si televiziune.

Impreuna cu Parintele Constantin Galeriu au intrat in legatura cu biserica San Silvestro din Roma pentru a obtine, pentru biserica de aici, Sfintele Moaste ale Sfantul Silvestru, pe care le-a adus de la Roma P.F.Parinte Patriarh Teoctist Arapasu, depunandu-le in Biserica Sfantul Silvestru din Bucuresti, la 3 noiembrie anul 2002.

A facut parte, in mai multe legislatii, din Adunarea Eparhiala si Permanenta Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucurestiului. A fost distins cu rangul de Iconom Stavrofor de catre P.F. Parinte Patriarh Justinian si apoi si de catre P.F. Parinte Patriarh Teoctist – amandoi, de vesnica amintire si pie memorie!…

Dupa trecerea in vesnicie a Parintelui Constantin Galeriu (august anul 2003) Parintele Bordasiu este numit Paroh al Bisericii Sfantul Silvestru.

Cu alte cuvinte, in mintea si in inima mea personalitatea preacucerniciei sale se contureaza si se identifica prin cateva trasaturi si calitati distincte, si anume: in primul rand prin maturitatea si bogata experienta sau intelepciune pastorala si duhovniceasca, prin atasamentul sau fata de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sau de a fi foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; dupa aceea prin tenacitatea si perseverenta lui, prin dispozitia pe care o are spre intensificarea eforturilor in vederea rezolvarii unei probleme, atunci cand situatia o cere; prin cultura teologica si nu numai cu care este inzestrat datorita muncii si tenacitatii sfintiei sale – deoarece este un autodidact innascut si foarte consecvent cu el de-a lungul intregii vieti; prin luciditatea si spiritul critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma prin spiritul sau de disciplina, in primul rand cu propria lui persoana, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte concis, coerent dar si consistent in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii!. De asemenea, mai are si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun care iti inspira foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile eterne ale spiritualitatii noastre romanesti si ortodoxe!.

A ajuns la o varsta, venerabila, la care probabil, se gandeste mai mult la ce a fost in urma, facandu-si tot felul de bilanturi desi, eu personal ii sugerez sa nu renunte, definitiv, la toate aspectele activitatii sale care este foarte folositoare multor oameni – slujitori ai altarelor sau credinciosi ai Bisericii noastre dreptmaritoare!.

Cugetand la activitatea si la personalitatea preacucerniciei sale, care este foarte bine conturata si cat se poate de autentica si de fireasca, ma gandesc la darul omului providential cu care l-a inzestrat Creatorul si Stapanul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – pe care sfintia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia!.

De aceea, m-as bucura sa stiu ca atat contemporanii cat si posteritatea ii vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce a facut, pentru ceea ce este si inseamna (sau ar trebui sa insemne) in constiinta si in memoria noastra colectiva, care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare infrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefacatorii si inaintasii nostri dar incerc, totusi, sa–mi fac un act de incurajare si de optimism si sa cred ca ori de cate ori va fi pomenit numele sau va fi pronuntat cu veneratie si respect, pentru tot binele pe care l-a facut atator oameni si care fapte sunt consemnate de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic in Imparatia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aiba parte; rugaciuni carora ma alatur si eu, dorindu-i sa ne traiasca in continuare intru multi, folositori si roditori ani!.

Stiind asadar, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Nicolae este un prilej de mare inaltare sufleteasca si de sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruiere, ma (mai) gandesc ce repede ii uitam noi pe acesti oameni, pe acesti slujitori ai vietii noastre bisericesti si ai spiritualitatii noastre duhovnicesti, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua, neaducandu-ne, astfel, aminte „de mai marii nostri”!. Dar, „noi locului ne tinem, cum am fost, asa ramanem”!.

In incheiere, eu personal, ma simt foarte onorat pentru faptul ca am avut fericitul prilej si marea sansa de a-l intalni si (de) a-l cunoaste pe Parintele Nicolae Bordasiu – mare personalitate a spiritualitatii noastre romanesti contemporane si, nu in ultimul rand de a avea posibilitatea sa-mi exprim, in scris, recunostinta si omagiul meu la acest ceas aniversar cand ii doresc sa aiba parte, in continuare, de multa sanatate, de mult spor si de multe impliniri duhovnicesti!.

Totodata, un gand sincer si profund, de aleasa afectiune, consideratie si admiratie fata de Maica Preoteasa – Doamna Rodica Gabriela Bordasiu – stalp, reazam, prieten sincer, de neasemuita nadejde, al Parintelui Nicolae – pe parcursul intregii sale vieti, plina de incercari, obstacole, piedici, suferinte dar si cu momente de bucurie, inaltare spirituala si optimism crestinesc!.

Cu aleasa pretuire si deosebita recunostinta,
Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei

.