Sapte binecuvantari ale lui Dumnezeu

Sapte binecuvantari ale lui Dumnezeu Mareste imaginea.

Dumnezeu doreşte ca tot omul să ajungă să-L cunoască, să I se supună în mod conştient şi liber, să I se închine în duh şi adevăr, să respecte poruncile, să facă voia Lui. Creştinul ortodox care renunţă la voia proprie şi se predă voii lui Dumnezeu, primeşte drept răsplată din partea lui Dumnezeu Şapte Binecuvântări.

1. Cunoaşterea de sine. Smerenie şi pocăinţă

Cunoaşterea de sine înseamnă aflarea neputinţei proprii şi aşteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune şi smerenie; de asemenea, înseamnă cunoaşterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conştientizat starea în care se află, stare căzută şi depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii şi a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acelaşi timp, va cere cu insistenţă ajutor, pentru că îşi dă seama de slăbiciunea forţelor proprii.

Omul care are smerenie şi pocăcăinţă, care îşi plânge păcatele în fiecare zi, care moare şi înviază zilnic, care ştie să se bucure de lucrurile cele mici şi fără importanţă, care se consideră sub toată zidirea lui Dumnezeu, care are o măsură în toate lucrurile, unul ca acesta se cunoaşte pe sine şi a ajuns la maturitatea duhovnicească deplină. Practic, în sens duhovnicesc, aceasta înseamnă să te cunoşti pe tine însuţi.

2. Credinţă puternică. Închinare în duh şi în adevăr

Creştinul care are credinţă puternică nu se îngrijorează, nu se teme şi nu se tulbură de nicio situaţie neprevăzută, pentru simplu fapt că el s-a încredinţat Domnului.

Închinarea în duh se referă la curăţia sufletului şi a minţii, presupunând o permanentă mişcare lăuntrică a inimii şi a gândului. Dumnezeu fiind duh, adică netrupesc, înseamnă că şi închinarea trebuie să fie netrupească, adică fără patimi, fără păcate. Prin excelenţă, credinţa creştină ortodoxă este una duhovnicească centrată pe duh. Există chiar şi o cultură a duhului.

Închinarea în adevăr se referă la răstignirea patimilor trupeşti, adică să lepezi şi să sacrifici poftele cele iraţionale, să te răstigneşti pe tine însuţi. Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur referitor la aceasta: „ Dacă cele mai înainte erau tip (prefigurare), tăierea împrejur, arderile de tot, sacrificiile, acum nu va mai fiaşa, ci totulş va fi în adevăr. Căci nu trupul trebuie tăiat împrejur, ci gândurile cele rele ...”. Inchinarea în duh şi adevăr este un dar al lui Dumnezeu care i se dă celui care face voia Sa.

3. Nejudecarea

Creştinul ortodox care îşi taie voia sa şi face voia lui Dumnezeu, nu judecă pe nimeni şi nimic. El vede întotdeauna partea plină a paharului, partea bună a lucrurilor. Există şi o vorbă: „În orice lucru rău este şi un bine”. El vede acest bine şi nimic rău. De pildă, mergi la o văduvă şi vezi casa în dezordine, nu te aprinzi şi spui: „Vai, vai, ce dezordine, cum de stai aici femeie?”. Ci, cumpătat, cu blândeţe îţi spui în sinea ta: „Doamne, ce femeie rugătoare, tot timpul îl dedică rugăciunii!”. Sau te supără un vecin, nu sari imediat la gâtul lui, ci, cumpătat, calm, îţi spui următorul lucru: „Iată, Dumnezeu îl iubeşte aşa cum este!”. Nejudecarea este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru cel care face voia Sa.

4. Mustrarea de sine

Creştinul trăitor al credinţei ortodoxe se mustră pe sine, nu aşteaptă pedeapsa lui Dumnezeu pentru un păcat sau altul. Mare lucru este ca omul să se mustre pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaştem nimicnicia, slăbiciunile, neputinţele şi neiscusinţele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de dragostea lui Dumnezeu, de familia pe care o avem, de slujba pe care o avem, de prietenii pe care îi avem etc. Un om care aleargă toată viaţa după funcţii, grade, titluri, ranguri nu se cunoaşte pe sine şi, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce face voia Tatălui, nu ia aminte la greşelile şi păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă şi se mustră pe sine.

5. Har, pricepere şi înţelepciune

Creştinul autentic se deosebeşte de ceilalţi prin atitudine, gesturi, comportament, dar şi prin modul cum îşi îndeplineşte misiunea sa zilnică, fie că este la locul de muncă, în familie sau societate. Prin vorbele sale dă dovadă de înţelepciune, prin faptele sale, prin lucrurile de calitate pe care le face la locul de muncă, prin harul care-l răspândeşte în jurul său, el face dovada faptului că tot ce face şi spune este îmbrăcat în haina înţelepciunii, pentru că toate le dedică lui Dumnezeu. Omul priceput la toate este omul lui Dumnezeu.

6. O inimă plină de pace, lumină şi bucurie

Creştinul ortodox care este cumpătat, care are măsura lucrurilor şi care se predă în mâinile Domnului Iisus Hristos, primeşte o inimă plină de pace, bucurie şi multă lumină dumnezeiască. El nu se întristează, nu este invidios pe alţii, nu are mânie, ci mulţumeşte tot timpul lui Dumnezeu pentru ce are şi pentru ce nu are. Un astfel de om este bine primit oriunde şi oricând, ceilalţi oameni bucurându-se de prezenţa lui. El poate face ca lumea să fie mai bună, tocmai datorită faptului că face parte din ea. Este o mare binecuvântare să ai un astfel de prieten.

7. Un suflet plin de iubire şi de milă

Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi şi a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferinţă pentru cel pe care îl iubeşti. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit şi plin de răbdare. Acolo unde este iubire domneşte pacea şi înţelegerea. Dacă dragoste nu este nimic nu e, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt. Iată de ce momentele vieţii în care trăieşti cu adevărat sunt acelea în care faci lucrurile în spiritul iubirii. Numai acel om care este capabil de iubire este doritor de fapte bune, de fapte eroice până la sacrificiu suprem. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt. Putinţa de a trăi noi înşine în sufletul altuia este singura şi adevărata valoare omenească.

Cea mai mare binecuvântare pentru un om, în această viaţă este aceea ca o altă persoană să-l poarte în gând, în suflet, în rugăciune toată viaţa şi dincolo, în veşnicie.

Creştinul trăitor al credinţei ortodoxe, care face voia lui Dumnezeu, care are măsura tuturor lucrurilor, care are cumpătare în toate, care aduce închinare lui Dumnezeu în duh şi adevăr, are drept masă îmbelşugată contemplarea lucrurilor, drept băutură paharul înţelepciunii, iar ca odihnă pe Domnul Iisus Hristos. Amin!

Ştefan Popa

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
301 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

07 Iunie 2016

Vizualizari: 681

Voteaza:

Sapte binecuvantari ale lui Dumnezeu 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

binecuvantarea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE