Exista in om doua vointe, una contrara celeilalte. Vointa superioara - rationala, care este actionata prin puterea mintii si vointa irationala sau vointa poftelor, a pasiunii corporale care este actionata de instinctele trupului. Cu vointa rationala, dorim multe lucruri si numai bune pe cand cu vointa irationala dorim numai lucruri rele. Deci cand dorim ceve numai simturile atata timp cat nu consimtim la aceasta cu vointa rationala, nu stim daca este adevarat ceea ce dorim, fiindca vointa rationala care-i intre vointa lui Dumnezeu si vointa simturilor, se lupta fie cu una, fie cu alta.

Fiecare dintre acestea cauta s-o castige si s-o supuna. Vointa irationala, care este supusa instinctelor, pacatelor si diavolilor, cauta sa traga si vointa rationala a omului spre pacate, iar vointa Dumnezeiasca, cauta s-o ridice spre cele duhovnicesti. Sfantul APOSTOL PAVEL, numeste aceste vointe legi: ”Caci stim ca legea legea este duhovniceasca; dar eu sunt trupesc, vandut sub pacat. Pentru ca ceea ce fac nu stiu;caci nu savarsesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urasc. Iar daca fac ceea ce nu voiesc, recunosc ca legea este buna. Dar acum nu eu fac acestea, ci pacatul care locuieste in mine; Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc.”

Gasesc deci in mine, care voiesc sa fac bine, legea ca raul este legat de mine. Ca dupa omul launtric, ma bucur de legea lui DUMNEZEU; Sunt oameni care slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu dar cu trupul, legii pacatului. Toate faptele ?i intreprinderile noastre zilnice sunt prilejuri pentru intarirea vointei, dar si prilejuri pentru slabirea si faramitarea energiei. Totul atarna de modul cum ducem la capat ceea ce ne-am pus in gand.

Se spune adesea ca munca este in slujba lui Dumnezeu, dar numai acea munca este in slujba lui Dumnezeu care dezvaluie ceea ce este dumnezeiesc in natura noastra, care inseamna o biruinta a vointei sufletesti; foarte multa munca este ” in slujba diavolului” deoarece o indeplinim astfel incat prinde radacini in caracterul nostru obiceiul tradator al jumatatilor de masura. Sufletul nostru se formeaza sau se deformeaza dupa cum ne indeplinim munca.

Munca fara credinta este o injosire si-o indrumare spre tot felul de slabiciuni de vointa. Cine descopera in sine o samanta de slabiciune a vointei, cine recunoaste in faptele sale o pornire spre nepasare si usurinta, dar simte o vie dorinta de vindecare si intarire, indeobste savarseste greseala ca incerca o indreptare a punctelor celor mai slabe.

Fireste ca prin cateva infrangeri repetate e impins spre descurajare. Aceste porniri sunt totdeauna semne de inviorare. Sileste-te ca dintr-o simpla pornire, sa faci un talent maestru. Fii asa de grijuliu si de cedincios incat la urma staruinta si exactitatea sa ajunga un obicei, ba chiar pasiune. Deprinderea de-a rezista la impulsurile dinauntru si din afara, asadar de-a renunta si a te infrana, este un alt mod de intarire a vointei. Noi oamenii de astazi am uitat cu totul tehnica vointei.

Lumea este atat de incatusata de patimi, incat nu poate intelege nimic din fericirea fiilor lui Dumnezeu. Se cade sa cercam si sa astamparam dorintele inimilor noastre. O supunere deplina vointei Dumnezeiesti produce pacea inimii, inabusind zadarnicile dorinti... Nu e decat o vointa care sa aiba dreptul adevarat si absolut de a fi ascultata: - VOINTA VESNICIEI - care a creat toate si care pastreaza toate. ”Invata-ma, Doamne, sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu !”

Florentina