Sclavia este o treapta prin care a trecut intreaga omenire, in drumul ei spre civilizatie. Perioada vechi-testamentara, dar mai ales cea a patriarhilor, a fost o perioada in care prezenta sclavilor (a slugilor) in comunitate era o realitate sociala. Spre deosebire insa de toate celelalte culturi ale vremii, legea mozaica impunea fata de sclavi un tratament uman si cu mult superior.

Patriarhul Avraam avea slujitori (sclavi), celui mai in varsta dintre acestia incredintandu-i misiunea, deosebit de importanta, de a ii cauta sotie fiului sau, Isaac. Sluga, ajungand in Mesopotamia, va fi indrumat de Dumnezeu spre fata lui Batuel, anume Rebeca. O asemenea misiune nu putea fi incredintata decat unui slugi care se bucura de mare cinste inaintea stapanului sau.

"Atunci a zis Avraam catre sluga cea mai batrana din casa sa, care carmuia toate cate avea: "Pune mana ta sub coapsa mea si jura-mi pe Domnul Dumnezeul cerului si pe Dumnezeul pamantului ca fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, in mijlocul carora locuiesc eu, ci vei merge in tara mea, unde m-am nascut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu" (Facere 24, 2-4).

Odata cu robia egipteana, poporul evreu va cunoaste o alta raportare la sclavi, caci statul egiptean, fiind unul sclavagist, obisnuia sa faca abuz masiv de oamenii ajunsi sclavi. Acest mod de convietuire sociala este consemnat si de legea mozaica, asezandu-l insa cu mult deasupra celui intalnit in Egipt.

La evrei, sclavul era tratat intr-un mod uman, el nefiind considerat un animal de povara, de catre stapanul sau, precum se obisnuia la egipteni si la restul popoarelor vremii. Stapanul evreu nu avea drepturi absolute asupra sclavilor sai. Dupa legea mozaica, stapanul nu avea dreptul sa ia viata supusilor sai, ceea ce inseamna ca recunostea acestora o oarecare inrudire cu el, inaintea lui Dumnezeu.

Originea divina a dreptului de a avea slujitori, precum se obisnuia in acea vreme si in poporul evreu, o confirma deosebirea radicala a acestuia fata de legile vechilor popoare, care acordau stapanului dreptul de viata si de moarte asupra supusilor lor.

La evrei, sclavii erau ocrotiti de Lege

Potrivit legii mozaice, in general, israelitilor li se interzicea sa-si inmulteasca numarul sclavilor, ei neavand voie sa rapeasca sclavi sau sa practice comertul cu sclavi, precum faceau alte popoare, precum fenicienii si filistenii.

Erau cazuri insa, cand sclavii se puteau vinde, pretul unuia fiind de 30 de sicli de argint. "Iar de va impunge boul rob sau roaba, sa se plateasca stapanului acestora treizeci de sicli de argint, iar boul sa fie ucis cu pietre" (Iesire 21, 32). Mantuitorul Iisus Hristos a fost pretuit de Iuda, impreuna cu fariseii, la valoarea unui sclav. "Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei, a zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti" (Matei 26, 14-15).

Cu toate ca sclavii straini nu-si mai puteau recupera libertatea niciodata, legea mozaica insa prevedea fata de acestia o serie de drepturi foarte umane. Libertatea putea fi acordata decat intr-un singur mod: daca, in urma unei batai, din partea stapanului, sclavul isi pierdea integritatea corporala, acesta trebuia sa fie eliberat de stapanul sau. "Iar de va lovi cineva pe robul sau in ochi iar pe slujnica sa o va lovi in ochi si ea il va pierde, sa-l lase liber ca despagubire pentru ochi. Si de va pricinui caderea unui dinte al robului sau sau al roabei sale, sa le dea drumul, pentru acel dinte" (Iesire 20, 26-27).

Daca stapanul il batea pe un sclav, iar in urma bataii sclavul murea, se prevedea uciderea stapanului, conform legii talionului - "De va lovi cineva pe un om si acela va muri, sa fie dat mortii" (Iesire 21, 12) - si poruncii din Decalog: "Sa nu ucizi!" (Iesire 20, 13). Daca sluga murea insa peste cateva zile, dupa bataie, uciderea stapanului era inlocuita de plata unei sume de bani. "Iar de va lovi cineva pe robul sau sau pe slujnica sa cu toiagul, si ei vor muri sub mana lui, aceia trebuie sa fie razbunati; iar de vor mai trai o zi sau doua, ei nu trebuie razbunati, ca sunt platiti cu argintul stapanului lor" (Iesire 20, 20-21).

Daca un sclav fugea de la stapanul sau, el avea libertatea sa-si aleaga alt stapan. Chiar daca era prins, el nu putea fi obligat sa se intoarca de unde a fugit. "Sa nu dai pe rob in mainile stapanului sau, cand acela va fugi de la Stapanul sau la tine; lasa-l sa traiasca la tine, lasa-l sa locuiasca in mijlocul vostru, in locul ce-si va alege, in una din cetatile tale unde-i va place; dar sa nu-l stramtorezi" (Deuteronom 23, 15-16).

Daca cineva lua de sotie o sclava dintre prizonierii de razboi, aceasta sa fie lasata sa-si planga parintii vreme de o luna de zile. "Cand vei iesi la razboi impotriva vrajmasilor tai si Domnul Dumnezeul tau ti-i va da in mainile tale si-i vei lua in robie, si vei vedea printre robi femeie frumoasa la chip si o vei iubi si vei vrea s-o iei de sotie, s-o aduci in casa ta, sa-si tunda capul sau, sa-si taie unghiile, sa-si dezbrace de pe ea haina sa de robie, sa locuiasca in casa ta si sa-si planga pe tatal sau si pe mama sa timp de o luna; iar dupa aceea vei intra la ea, ca sa fii barbatul ei si ea sa-ti fie femeie. Iar daca ea, in urma, nu-ti va mai placea, sa-i dai drumul sa se duca unde va vrea, dar sa n-o vinzi pe argint si sa n-o prefaci in roaba, pentru ca ai umilit-o" (Deuteronom 21, 10-14).

Sclavii erau impartiti in doua categorii: straini si evrei.

Prescriptiile legii mozaice fac distinctia intre sclavii proveniti dintre straini si sclavii proveniti dintre israeliti. Intre sclavii de neam strain se numarau cei care, potrivit dreptului antic, erau luati prizonieri de razboi si nu se ucideau, cei cumparati de la popoarele vecine, indeosebi de la ismaeliti si de la madianiti, cei saraci asezati in tara, cat si cei care se nasteau in familii de sclavi.

Nu erau luati si primiti ca sclavi cei din neamul canaaneilor, datorita faptului ca acestia erau idolatri si corupti. Dintre acestia faceau exceptie locuitorii cetatilor Ghibeon, Beerot, Chiriat Iearim si Chefira, care erau apropiati iudeilor. "Caci fiii lui Israel, plecand la drum, a treia zi au ajuns la cetatile lor; iar cetatile lor erau Ghibeonul, Chefira, Beerot si Chiriat-Iearim" (Iosua 9, 17).

In toate locurile din Sfanta Scriptura, sclavii apar ca membri ai familiei, astfel ei trebuiau circumcisi, asemenea tuturor evreilor. Odata circumcisi, sclavii se puteau bucura de odihna zilei de Sabat, luand parte la ospetele religioase si la sarbatori. Sclavii din familiile preotesti puteau consuma din carnea destinata preotilor.

Sclavilor proveniti dintre straini li se dadea dreptul la casatorie, de catre stapanul lor, ei putand lua de sotie chiar pe fiica stapanului, spre a-i deveni mostenitor. "Sesan a dat pe o fata sa lui Iarha, robul sau, de femeie si ea a nascut pe Atai" (I Paralipomena 2, 35). Sclavii puteau fi pusi in functia de administratori ai averilor stapanilor, devenind chiar oamenii cei mai de incredere ai lor, precum am vazut in cazul dreptului Avraam.

Dintre evrei, unii puteau ajunge sclavi, fie din saracie, din cauza ca nu mai aveau mijloacele necesare intretinerii, ei vanzandu-se pe ei, impreuna cu familiile lor, fie din pricina ca nu-si puteau plati valoarea lucrurilor furate. "Daca furul va fi prins spargand si va fi lovit incat sa moara, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. Iar de se va face aceasta dupa ce a rasarit soarele, va fi vinovat si, pentru ucidere, va fi ucis. Cel ce a furat va trebui sa plateasca tot si de nu are cu ce, sa fie vandut el pentru plata celor furate" (Iesire 22, 2-3).

Puteau ajunge sclavi si evreii care nu mai puteau inapoia un imprumut. "In vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga catre Elisei, zicand: Robul tau, barbatul meu a murit si tu stii ca robul tau era om cu temere de Domnul. Acum insa iata ca au venit datornicii sa ia robi pe amandoi fiii mei!" (IV Regi 4, 1). Puteau ajunge sclavi si evreii nascuti din concubinaj, numiti in popor "cei nascuti ai casei".

Situatia femeilor sclave, la evrei

Sclavele vietuiau potrivit unor legi suplimentare. Intre acestea se puteau numara si fetele vandute de tatal lor unui israelit. Daca o sclava cumparata nu era pe placul stapanului ei, ea se putea rascumpara, acela neavand voie sa o vanda unei familii straine. Daca o sclava era luata de sotie de stapanul ei sau de fiul acestuia, ea se bucura de toate drepturile unei sotii legitime. Ea se bucura de locuinta, de hrana si de imbracaminte, nerespectarea acestor conditii ducand la eliberarea acesteia, fara rascumparare.

"Daca cineva isi va vinde fiica roaba, ea nu va iesi cum ies roabele. Daca ea nu va placea stapanului sau, care si-a ales-o, sa-i ingaduie a se rascumpara, dar el nu va avea voie s-o vanda la familie straina, dupa ce i-a fost necredincios. Daca a logodit-o cu fiul sau, atunci sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor. Iar daca va mai lua si pe alta, atunci ea sa nu fie lipsita de hrana, de imbracaminte si de traiul cu barbatul sau. Iar daca el nu-i va face aceste trei lucruri, sa iasa de la dansul in dar, fara rascumparare" (Iesire 21, 7-11).

Vaduvele si femeile divortate se puteau vinde singure ca sclave, din cauza situatiei materiale precare, avand insa dreptul sa fie eliberate, ca si barbatii sclavi, in anul al saptelea si in Anul Jubileu.

Sclavia evreiasca, o treapta spre desfiintarea sclaviei

Deoarece sclavia era extrem de inradacinata in mentalitatea popoarelor vremii, Moise nu a putut sa o desfiinteze deodata. Pentru aceasta, potrivit indrumarii lui Dumnezeu, Moise s-a ingrijit de sclavii evreilor, ridicandu-i pe acestia mai sus decat in oricare popor vecin. Potrivit legilor mozaice privitoare la sclavi, in intregime binevoitoare, acestia erau vazuti ca niste oameni normali, angajati insa la munca, sub ascultarea stapanilor lor.

Sclavului evreu i se dadea chiar si posibilitatea de a se rascumpara, stapanul fiind obligat sa-i redea libertatea. "Dupa vanzare, se va putea rascumpara; careva din fratii lui va putea sa-l rascumpere. Sau unchiul lui, sau fiul unchiului va putea sa-l rascumpere, sau careva din neamul lui, din semintia lui sa-l rascumpere; sau de va avea indestulare, sa se rascumpere singur" (Levitic 25, 49).

Un sclav evreu era obligat sa munceasca numai sase ani, in cel de-al saptelea an stapanul fiind obligat sa-l elibereze, dandu-i si o seama de daruri. "De vei cumpara rob evreu, el sa-ti lucreze sase ani, iar in anul al saptelea sa iasa slobod, in dar. Daca acela a venit in casa ta singur, singur sa iasa, iar de a venit cu femeie, sa iasa cu el si femeia lui" (Iesire 21, 2-3). Daca insa sotia sclavului era primita de la stapan, aceasta, impreuna cu cei nascuti din ea, ramaneau in casa stapanului.

"Iar cand ii vei da drumul ca sa fie slobod, sa nu-i dai drumul cu mainile goale; ci inzestreaza-l din turmele tale, din aria ta, de la teascul tau; da-i si lui din cele cu care te-a binecuvantat Domnul Dumnezeul tau. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a izbavit Domnul Dumnezeul tau. Iata pentru ce iti poruncesc acestea astazi. Iar daca acela iti va zice: Nu ma duc de la tine, pentru ca te iubesc pe tine si casa ta, si deci ii este bine la tine, sa iei sula si sa-i gauresti urechea lui de usor, si iti va fi rob pe vecie. Tot asa sa faci si cu roaba ta. Sa nu socotesti o greutate pentru tine cand va trebui sa-i dai drumul de la tine ca sa fie slobod, caci in sase ani ti-a muncit de doua ori cat plata unui strain si te va binecuvanta Domnul Dumnezeul tau in toate cate vei face" (Deuteronom 15, 13-18).

Toti sclavii evrei, inclusiv cei care nu isi implinisera inca cei sase ani, erau eliberati in Anul Jubiliar, adica in fiecare al 50-lea an, numit pentru aceasta si Anul Libertatii. "Sa fie el la tine ca simbrias sau strain, si sa-ti lucreze pana la anul jubileu; iar atunci sa se duca de la tine, si el si copiii lui impreuna cu el, sa se intoarca in neamul sau si sa intre iarasi in stapanirea parintilor sai" (Levitic 25, 40-41).

Mentalitatea si situatia politica din acea vreme era de asa natura, incat evreii nu au renuntat complet la nedreptatile sociale pe care le impunea sclavia. Cu toate acestea, spre deosebire de toate celelalte popoare, ei au imbunatatit considerabil drepturile sclavilor.

Teodor Danalache

• Copiii, la poporul evreu
  Publicat in : Iudaism
• Depre farmece, vrajitorie, astrologie si magie
  Publicat in : Interviuri
• Familia in Vechiul si Noul Testament
  Publicat in : Morala
• Inmormantarea la evrei
  Publicat in : Iudaism