Templul lui Zorobabel

Templul lui Zorobabel Mareste imaginea.

Templul lui Zorobabel este numele sub care este cunoscut cel de-al doilea Templu din Ierusalim. Templul lui Solomon a fost, potrivit relatarilor din Vechiul Testament, primul templu al evreilor, a carui constructie a durat din anul al patrulea si pana in anul al unsprezecelea al domniei regelui Solomon.

Prin aducerea chivotului Legii in Ierusalim, Imparatul David a facut din acest oras centrul religios al lui Israel. In acest scop el si-a propus sa zideasca "casa Domnului", intrucat chivotul se afla intr-un cort modest, dar Dumnezeu a rezervat aceasta realizare a construirii Templului, fiului si urmasului sau la domnie, Solomon.

Templul lui Solomon a fost jefuit si distrus pana pana in temelie, de catre Nabucodonosor, in anul 586 i.Hr. Toate vasele sfinte si toate podoabele din aur, argint si arama au fost transportate in Babilon. Urmatorul templu din Ierusalim, cunoscut sub numele de "Al doilea Templu" sau "Templul lui Zorobabel" a fost reconstruit mai apoi, fiind sfintit in anul 515 i.Hr.

Templul lui Zorobabel - al Doilea Templu din Ierusalim

In anul 538 i.Hr, regele Cirus al persilor a permis atat reintoarcerea evreilor in Ierusalim, cat si rezidirea Templului, cu ajutoare financiare din trezoreria regala. Cu aceasta ocazie au fost aduse inapoi si obiectele sfinte ale Templului, confiscate initial de Nabucodonosor.

Templul lui Zorobabel - al Doilea Templu din Ierusalim

Primii evrei intorsi din exil au inaltat un jertfelnic improvizat, in curtea Templului, in acest timp straduindu-se sa curete ruinele vechilor cladiri sfinte. "Si s-a sculat Iosua, fiul lui Iotadac, si fratii lui, preotii si Zorobabel, fiul lui Salatiel, si fratii lui si au facut jertfelnic Dumnezeului lui Israel, ca sa aduca pe el arderi de tot, cum se scrie in legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Si au aşezat jertfelnicul pe temeliile lui, desi se temeau de popoarele straine, si au inceput sa aduca pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot dimineata si seara. (...) Iar temelia templului Domnului nu se pusese inca" (Exdra 3, 2-6).

Datorita nemultumirii samaritenilor, al caror ajutor nu era primit la Templu, din pricina amestecarii lor cu neamurile idolatre, lucrarile de reconstruire a Templului aveau sa fie insa intrerupte. "Auzind vrajmasii lui Iuda si ai lui Veniamin ca cei ce s-au intors din robie zidesc templu Domnului Dumnezeului lui Israel, au venit la Zorobabel si au zis catre el: "Sa zidim si noi cu voi, pentru ca si noi, ca si voi, cautam pe Dumnezeul vostru si Lui Ii aducem jertfe inca din zilele lui Asarhadon, regele Asiriei, care ne-a adus aici." Iar Zorobabel, Iosua si celelalte capetenii ale semintiilor lui Israel le-au zis: "Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi templu Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi templu Domnului Dumnezeului lui Israel, precum ne-a poruncit Cirus, regele persilor." Atunci poporul tarii aceleia a inceput sa descurajeze poporul lui Iuda si sa-l impiedice de la zidire, cumparand contra lor pe sfetnicii regelui, ca sa zadarniceasca planul lor in toate zilele lui Cirus, regele persilor, pana in zilele lui Darie, regale persilor" (Exdra 4, 1-5).

De asemenea, lucrarile de reconstruire aveau sa fie intarziate si de lipsa de unitate si hotarare a poporului evreu intors din exil. Astfel, unii incepusera sa-si zideasca mai intai casele lor, amanand pe mai tarziu zidirea Casei Domnului. "Asa zice Domnul Savaot: Poporul acesta graieste: "N-a venit inca vremea ca sa zidim templu Domnului." Atunci a fost cuvantul Domnului catre proorocul Agheu, zicand: "Este oare, timpul, ca voi sa locuiti in casele voastre cu peretii lucrati in tablii, cand templul acesta este in ruina?" (Agheu 1, 2-4)

Lucrarile la Templu aveau sa fie reincepute abia in anul 520 i.Hr, in al doilea al domniei lui Darius, regele persilor, la initiativa lui Zorobabel si a arhiereului Iosua. Un rol de seama in rezidirea Templului l-au avut si profetii Agheu si Zaharia, care au invatat poporul. "Atunci s-au oprit lucrarile la templul lui Dumnezeu cel din Ierusalim si oprirea aceasta a tinut pana in anul al doilea al domniei lui Darie, regele persilor. Dar proorocul Agheu si proorocul Zaharia, fiul lui Ido, au grait iudeilor celor din Ierusalim si din Iuda cuvinte proorocesti in numele Dumnezeului lui Israel. Atunci s-au sculat Zorobabel, fiul lui Salatiel, si Iosua, fiul lui Iotadac, si au inceput a zidi templul lui Dumnezeu cel din Ierusalim, fiind cu ei proorocii lui Dumnezeu, care ii intareau" (Ezdra 4, 24; 5, 1-2)

Regele Darius al persilor a avut un rol semnificativ in ridicarea noului Templu, dupa cum citim in cartea lui Ezdra. "In anul intai al regelui Cirus, regele Cirus a dat aceasta porunca pentru templul lui Dumnezeu cel din Ierusalim: Sa se zideasca templul pe locul acela unde se aduc jertfele si sa i se puna temelii sanatoase! Inaltimea lui sa fie de saizeci de coti si largimea lui tot de saizeci de coti. Sa se puna trei randuri de pietre si un rand de lemn, iar cheltuielile sa se dea din casa regelui. Chiar si vasele de aur si de argint ale templului lui Dumnezeu, pe care Nabucodonosor le-a luat din templul din Ierusalim si le-a dus la Babilon sa se inapoieze si sa se ducă in templul din Ierusalim si sa se puna fiecare la locul lui, in templul lui Dumnezeu" (Ezdra 6, 3-5).

Templul lui Zorobabel - al Doilea Templu din Ierusalim

Noul templu din Ierusalim, numit "Templul lui Zorobabel", a fost sfintit in anul 515 i.Hr. Se crede ca noul Templu a fost zidit conform aceluiasi plan al vechiului Templu, totodata ridicandu-se si cladirile anexe, necesare cultului iudaic.

Cu toate ca decretul regal afirma sustinerea cheltuielilor de ridicare a Templului de catre trezoreria regala, acest lucru nu a fost intocmai precum s-a dorit, drept pentru care rezultatul final nu a fost pe masura Tempului initial, ridicat de Solomon. "In vremea aceasta multi din preoti si din leviti, din capii de familie si din batranii care vazusera vechiul Templu, vazand punerea temeliei acestui Templu, plangeau cu hohote, multi insa cantau tare de bucurie" (Ezdra 3, 12).

Desi, din toate punctele de vedere, noul Templu era inferior celui dintai, acesta din urma avea sa fie cinstit de Dumnezeu mai mult decat cel dintai, precum spunea poporului profetul Agheu. "Fost-a cuvantul Domnului, prin gura lui Agheu proorocul, zicand: Spune-i lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, carmuitorul lui Iuda, si lui Iosua, marele preot, fiul lui Iosedec, si restului poporului astfel: Cine a mai ramas dintre voi in viata si a vazut Templul acesta in stralucirea sa cea dintai, si cum este acum? Oare nu este fara nici un pret in ochii vostri? Si acum, Zorobabel, intareste-te, zice Domnul; intareste-te Iosua, mare preot, fiul lui Iosedec; intreg popor al tarii, fii plin de curaj, zice Domnul, caci Eu sunt cu voi, zice Domnul Savaot. (...) Peste putina vreme, Eu voi cutremura cerul si pamantul, marea si uscatul; voi zgudui toate popoarele si toate neamurile vor veni cu lucruri de pret si voi umple de slava Templul acesta, zice Domnul Savaot. (...) Si slava acestui Templu de pe urma va fi mai mare decat a celui dintai, zice Domnul Savaot, si in locul acesta voi salaslui pacea" (Agheu 2, 1-9).

Cale mai mari lipsuri ale Templului nu erau insa cele de ordin arhitectural, ci cele de ordin cultic. Astfel, din acest Templu lipseau urmatoarele lucruri sfinte: chivotul Legii; Focul sfant; Norul slavei dumnezeiesti; Uleiul sfant; sortii Urim si Tumim; Cortul sfant, care era pastrat in Sfanta Sfintelor.
In partea numita Sfanta se afla o masa a punerii-inainte, un altar al tamaierii si un candelabru cu sapte brate (menora), in vreme ce in curtea Templului se afla un altar pentru arderea-de-tot, sapat in piatra, si un spalator. De jur-imprejurul lui, Templul avea doua curti: curtea interioara, pentru preoti, si curtea exterioara, pentru evreii de rand. Mai tarziu, ambele curti au fost inconjurate cu un zid fortificat.

In anul 169 i.Hr, regele asirian Antioh al IV-lea Epifanes a pradat Templul lui Zorobabel, luand altarul tamaierii (din aur), candelabrul cu sapte brate, masa punerii-inainte, perdelele scumpe si vasele sfinte. Peste alti doi ani (167 i.Hr) acelasi rege asirian va interzice cultul iudaic si va introduce cultul lui Zeus, a carui statuie va fi asezata in Templu.

In anul 164 i.Hr, cultul lui Zeus va lua sfarsit in Ierusalim, Iuda Macabeul recucerind orasul si reparand Templul. Cu aceasta ocazie, toate obiectele sfinte au fost asezate la locul lor, potrivit nevoilor cultice. Incepand de acum, sarbatoarea sfintirii Templului avea sa fie tinuta anual. "Si au randuit Iuda si fratii lui si toata adunarea lui Israel, ca sa se tina zilele innoirii jertfelnicului in vremurile sale din an in an in, opt zile, cu veselie si cu bucurie" (I Macabei 4, 59).

Templul lui Zorobabel

In anul 63 i.Hr, generalul roman Pompei va cuceri Ierusalimul. Cu aceasta ocazie, desi generalul va trece prin sabie nenumarati evrei, in curtea preoteasca, el nu va jefui Templul lui Zorobabel. Jefuirea acestuia va avea loc in anul 56 i.Hr, prin mana lui Crassus, guvernatorul Siriei.

In cele din urma, in anul 37 i.Hr., Irod cel Mare va ocupa si el Templul lui Zorobabel, in urma luptelor, mai multe parti din Templu fiind incendiate. Spre a se pune bine cu poporul, Irod a hotarat o ampla restaurarea a Templului.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

19 Iulie 2012

Vizualizari: 8642

Voteaza:

Templul lui Zorobabel 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE