Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii Mareste imaginea.

Vorbim in fiecare zi, adeseori prea mult si fara rost, fara a cugeta indeajuns, ii ascultam pe ceilalti si plecam de multe ori urechea la tot felul de vesti, zvonuri si barfe sau ne astupam urechile exasperati de poluarea sonora in care traim fara sa stim sa pretuim cu adevarat si sa folosim asa cum trebuie darurile minunate pe care le avem de la Dumnezeu, prin glas si prin auz, si fara sa ne gandim ca printre noi, poate foarte aproape de noi, poate chiar in vecini, unii oameni nu pot percepe lumea ca noi, scufundati fiind in lumea tacerii. In Romania numarul persoanelor cu deficiente auditive este estimat la 30.000. Ca peste tot in lume acesti semeni ai nostri traiesc printre cei ce aud, desi nu au cu acestia foarte multe contacte care sa depaseasca cadrul cotidian obisnuit. Lipsiti de comunicarea verbala, izolati de multe ori de societate, surzii isi duc povara intr-o lume a lor, tacuta, constituindu-se intr-o comunitate destul de inchegata cu simtul propriei identitati. Pentru aceasta minoritate lingvistica si culturala modalitatea de comunicare o constituie limbajul mimico-gestual, limbajul semnelor.

 

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Slujitorii Bisericii Ortodoxe Romane n-au ramas indiferenti fata de credinciosii cu deficiente auditive. In urma cu 11 ani preotul Constantin Onu din Pitesti a initiat misiunea ortodoxa pentru surzi. Prima comunitate ortodoxa de surzi din Romania a luat nastere in 1997 la Pitesti prin hirotonirea lui Constantin Toma (neauzitor) ca prim preot pentru credinciosii cu deficiente de auz din acest oras. In 1999 Sfantul Sinod al BOR a aprobat programul de asistenta religioasa pentru credinciosii cu deficiente de auz. Au luat apoi fiinta sectiile speciale pentru surzi de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Pitesti, de la Seminarul Teologic din Curtea de Arges si de la Fundatia de misiune crestina "Sf. Grigore Palama". In Romania exista acum comunitati ortodoxe pentru persoanele cu deficiente de auz si in Timisoara, Cluj-Napoca, Iasi, Constanta, Ramnicu Valcea, Craiova, Galati, Alba Iulia, si in alte localitati. Dar Comunitatea Surzilor Ortodocsi nu acopera in intregime membrii filialelor Asociatiei Nationale a Surzilor.

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

In Bucuresti activitatea misionara a inceput in anul 2000, cu binecuvantarea PF Parinte Patriarh Teoctist, avand ca principali protagonisti pe tinerii Victor Preoteasa si Cosmin Costache, pe atunci studenti ai Facultatii de Teologie din Bucuresti, respectiv Pitesti.

Acum persoanele cu deficiente auditive au parte de propriul spatiu liturgic si slujbe in exclusivitate pentru ei in paraclisul Manastirii "Radu Voda" si au propriul lor preot, pe parintele Victor Preoteasa. Am fost recent in mijlocul acestor oameni minunati, cu prilejul unei foarte frumoase sarbatori. Comunitatea Ortodoxa a Surzilor din Capitala si-a sarbatorit in 12 februarie ocrotitorul, pe Sfantul Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari. Am participat alaturi de ei, la Sfanta Liturghie transpusa in limbaj mimico-gestual de catre preotul Victor Preoteasa si diaconul Florea Barbu, carora li s-au alaturat cativa preoti din tara, veniti impreuna cu grupuri de credinciosi. Am petrecut peste doua ore in lumea semnelor, in lumea tacerii intrerupte totusi de franturi de glasuri care articulau "Doamne miluieste!" si "Amin", intre oameni adevarati cu chipuri luminoase, prietenosi si primitori. Am "ascultat" privind cantarile stranei interpretate tot prin semne, am simtit si am vazut solidaritatea acestor oameni, trairea lor adanca, marea lor dorinta de comunicare precum si legatura extraordinara dintre credinciosi si preotii lor.

 

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

La finalul Sfintei Liturghii l-am rugat pe parintele Victor Preoteasa sa ne vorbeasca despre comunitatea persoanelor cu deficiente de auz pe care o pastoreste.

- Parinte, cand ati inceput aceasta activitate misionara?

- Eu personal am inceput prin 2000-2001, am inceput aici la Manastirea "Radu Voda", initial eram traducator. Eram student la Facultatea de Teologie, eu interpretam slujba prin semne, slujba ce era oficiata de catre un ieromonah desemnat de catre PS Varsanufie, cu binecuvantarea PF Patriarh. La inceput am fost aici in paraclisul manastirii iar dupa o vreme, cand paraclisul a intrat in renovare, am fost gazduiti in biserica mare. Dupa ce am fost hirotonit de catre PS Varsanufie Parhoveanul ne-am mutat din nou cu totii in paraclis si chiar din 2003 de la "Pogorarea Duhului Sfant", cand am fost eu hirotonit, si pana in momentul de fata, am oficiat in fiecare duminica si in sarbatori Sfanta Liturghie. Sarbatorile importante, praznicele, pomenile mortilor, Deniile, Sfintele Pasti toate le-am facut aici, prin semne, special pentru ei.

- Cati credinciosi aveti in grija?

- Teoretic am toti credinciosii surdo-muti din Bucuresti, ceea ce inseamna adultii in numar de aproximativ 2500, inregistrati la filiala din Bucuresti a Asociatiei Nationale a Surzilor, plus copiii, este vorba de patru scoli, adica trei scoli generale si un grup scolar care cuprinde un liceu si o scoala profesionala postliceala.

 

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

- Va intalniti cu elevii de la aceste scoli?

- Ma intalnesc cu elevii in fiecare post, in general in Postul Mare trec pe la fiecare scoala si ma straduiesc sa-i spovedesc, sa-i sfatuiesc si stabilesc impreuna cu profesorii de religie modalitatea de a fi impartasiti pentru ca unele din aceste scoli sunt foarte indepartate de biserica, elevii nu au de multe ori posibilitatea sa vina sa se impartaseasca aici la noi dar se impartasesc la bisericile apropiate de scoli insa pentru ca nu se pot spovedi la orice preot din cauza deficientei de auz eu ii spovedesc si in felul acesta ei au posibilitatea de a avea o spovedanie ca orice om obisnuit.

- Astazi este o zi deosebita, persoanele cu deficiente de auz isi sarbatoresc ocrotitorul. De ce este considerat Sfantul Meletie ocrotitorul lor?

- Sfantul Meletie este un sfant care ne-a invatat sa facem semne teologice. Sfantul Meletie a fost nevoit sa vorbeasca prin semne despre Sfanta Treime conform credintei de la Niceea (Sinodul I), in biserica din Antiohia, pentru ca un arhidiacon, amagit cu eresul lui Arie, ii astupase gura cu mana. Si pentru ca Sfantul trebuia sa marturiseasca in continuare credinta in Sfanta Treime, asa cum propovaduieste Biserica, el nu s-a lasat intimidat de gestul arhidiaconului si a facut semne si anume: a aratat trei degete pentru fiecare dintre cele trei Persoane, inchipuind cele trei Persoane si apoi, impreunandu-le, a aratat un deget inchipuind o singura Fiinta. Si de la acest exemplu noi am facut semnul Sfanta Treime, adica aratam trei degete si dupa aceea unul, iar din punctul nostru de vedere faptul ca acest eveniment s-a produs intr-o biserica, intr-o predica si ca semnele le-a facut un patriarh, nu orice slujitor bisericesc, ne da noua o motivatie, ne da un indemn si un argument ca este bine si ca trebuie sa facem slujba pentru surzi, cu semne, pentru ca surzii acest limbaj il inteleg, la acest gen de comunicare reactioneaza si numai asa putem sa credem ca mesajul Evangheliei, mesajul Sfintei Liturghii ajunge la ei. In felul acesta, ei sunt cooptati in acea comuniune de care vorbeste Biserica in jurul Sfantului Potir si al Sfintei Impartasanii.

          Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii            

- Cuvantul de invatatura pe care l-ati rostit azi a fost transpus in limbaj mimico-gestual, fara cuvinte rostite. Ce le-ati "spus" credinciosilor care va urmareau cu atata atentie si ale caror fete exprimau bucurie si pace?

- Exact acelasi lucru pe care vi l-am spus si dvs. putin mai devreme. Le-am vorbit despre faptul ca, la inceput, oamenii care nu au deficiente de auz au fost circumspecti afland ca se face slujba cu semne si trebuiau gasite argumente iar Sfantul Meletie este unul dintre argumentele vii, ca sa spunem asa, pentru ca el a facut semne. Un alt argument pentru slujirea cu semne il reprezinta Sfintele Icoane. Semnele sunt o modalitate de comunicare vizuala, icoanele, la fel, sunt o modalitate de comunicare vizuala. De asemenea observam ca in icoana, in scenele care reprezinta viata Mantuitorului, exista anumite gesturi si le copiem. De exemplu in Icoana Botezului, scena este constituita pe verticala din Sfanta Treime: Dumnezeu Tatal, imediat dedesubt este Sfantul Duh inchipuit de porumbel si apoi vine Fiul. Ne-am gandit ca semnul pentru Dumnezeu trebuie facut pe axa mediana a corpului omenesc, in fata, pentru ca in felul acesta ma transpun in imaginea din icoana. Icoanele sunt o modalitate de inspiratie pentru semne. Le-am mai spus credinciosilor despre faptul ca parintele Onu este cel care a initiat si a reusit sa obtina recunoasterea slujirii gestuale si ca noi il urmam si ne straduim sa facem comunicarea liturgica cat mai accesibila lor. Le-am marturisit ca eu invat continuu de la ei sa ma exprim, sa ma perfectionez in exprimarea prin semne. Mie imi plac foarte mult semnele, imi place sa comunic prin semne si intotdeauna cand observ modalitati inedite de exprimare intre ei sau cand ei vorbesc cu mine, caut sa le inteleg mai bine in asa fel incat sa le asimilez in vocabularul meu de cunostinte gestuale si dupa aceea sa le fructific cumva, fie in comunicarea personala cu ei, fie in cea liturgica.

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

- Tineti legatura si cu alti preoti din tara care pastoresc la randul lor persoane cu deficiente de auz?

- O dovada este insusi faptul ca astazi au venit la Bucuresti sa ni se alature la aceasta sarbatoare parintele Adrian Petrescu de la Cluj- Napoca, parintele Petru Hasegan de la Alba Iulia, parintele Vladut Marian de la Sibiu, parintele Ilie Dragsan de la Alexandria, impreuna cu grupuri de credinciosi din aceste localitati. Am fi dorit sa fie in mijlocul nostru insusi parintele Onu de la Pitesti impreuna cu parintele Florin, cu parintele Cucu de la Mioveni. I-am invitat si pe parintii de la Slatina, Craiova si Ramnicu Valcea si de la Iasi insa dansii nu au putut raspunde invitatiei noastre din motive obiective.

- Sperati ca, intr-o buna zi, comunitatea persoanelor cu deficiente de auz sa aiba propria biserica?

- Speram acest lucru. Noi am facut in anii precedenti mai multe demersuri care, din nefericire, nu s-au fructificat. In aceasta luna reincepem pe alt front, speram sa obtinem un teren si sa putem sa construim biserica. Este o lupta pe care o ducem. Ne-am descurajat putin, marturisesc, dar speram sa reusim, cu ajutorul lui Dumnezeu si al mai marilor nostri.

Preotul Victor Preoteasa are un ajutor foarte pretios din partea diaconului sau, prof. dr. Florea Barbu, neauzitor, hirotonit ca diacon in 1999, un om remarcabil prin activitatea sa didactica, stiintifica si publicistica. Pr. Diacon Florea Barbu cunoaste cinci limbi straine precum si limbajul mimico-gestual national si international, participand la cateva proiecte internationale destinate limbajului si culturii surzilor.

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

I-am rugat si pe preotii veniti la Bucuresti impreuna cu grupurile de credinciosi din cateva orase, sa ne vorbeasca despre activitatea lor misionara.

Preotul Adrian Petrescu din Cluj Napoca:

"Sunt parohul Bisericii ortodoxe a deficientilor de auz si de vorbire din Cluj Napoca cu hramul "Sfintii Ierarhi Marturisitori Iorest si Sava, Mitropolitii Transilvaniei si Sf. Ierarh Iosif, Episcopul Maramuresului". Suntem o parohie de sine statatoare dar din pacate nu avem inca un spatiu al nostru. Prin bunavointa parintelui paroh de-atunci, Stefan Cosmuta, am fost primiti in subsolul Bisericii "Sf. Ilie", spatiu pe care l-am amenajat pentru ca enoriasii surzi sa poata vedea Cuvantul Evangheliei transmis din Altar si toate celelalte slujbe sunt savarsite in acel subsol de biserica unde ne intalnim ori de cateori vrem sa intram in legatura cu Dumnezeu. Am inceput aceasta activitate in anul 2000 dupa ce, din mila lui Dumnezeu, cu binecuvantarea PS Vasile Somesan si din incredintarea IPS Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu, am plecat la Pitesti unde am urmat cursurile Facultatii de Teologie invatand si limbajul mimico-gestual. Dupa un an, in 2001, am pus pe picioare comunitatea surzilor si dupa inca trei ani de voluntariat am fost hirotonit preot. Aceasta activitate este insasi slujirea pe care ne-am dorit-o noi preotii si mi-am dorit-o si eu personal si, de multe ori, vorbind cu alti slujitori ai lui Dumnezeu, cu alti preoti, spun ca la noi este doar un mod specific de comunicare. Randuielile sunt aceleasi, trairea este aceeasi, insa probabil in limbajul mimico-gestual care este un limbaj iconic poti sa exprimi mult mai bine anumite stari. La Sfanta Liturghie poti sa arati si poti sa destainui pe fata ceea ce simti acolo pentru ca numai traind cu adevarat poti sa transmiti mesajul adevarat al Mantuitorului Iisus Hristos. Pastoresc un numar de 115 credinciosi ortodocsi dar la foarte multe slujbe vin si romano-catolici si reformati. In Cluj sunt cam 80 de credinciosi, ceilalti fiind la tara sau plecati in strainatate. La slujbe vin intre 40 si 50 de credinciosi, numarul lor variaza si in functie de anotimp si de vreme. Am organizat pentru credinciosi mai multe pelerinaje, am vizitat nordul Moldovei, Maramuresul istoric, Catedrala din Zalau, am fost in vizita la Comunitatea Surzilor din Oradea si la Comunitatea Surzilor din Alba Iulia iar acum am venit aici la Bucuresti, la fratii nostri surzi, pentru a fi impreuna la aceasta frumoasa sarbatoare."

           Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii           

Preotul Ilie Dragsan din Episcopia Teleormanului:

"Sunt numit de catre PS Galaction sa ma ocup de problemele credinciosilor surdo-muti. Fac aceasta voluntar, eu am parohia intr-un sat din judetul Teleorman, dar de patru ani de zile am aceasta dubla slujire si merg si la Alexandria ca sa slujesc pentru ei. Ne intalnim la Clubul din Alexandria. Joia de obicei slujesc la Biserica "Adormirea Maicii Domnului".

Aici vin credinciosi surdo-muti din tot judetul: din Videle, Rosiori, Zimnicea, Turnu-Magurele; din Alexandria sunt cei mai numerosi, in total sunt cam 400 de persoane si, prin presedintele lor, le transmit orarul de slujire. Vara ne intalnim mai rar pentru ca majoritatea sunt din mediul rural si au mai multe activitati agricole. Sunt singurul preot din Episcopia Teleormanului care slujeste pentru credinciosii surzi, iar ca ajutor am pe cineva din parohie de la mine, care este surdo-mut si cu care ma inteleg bine si care este si el membru al Clubului. E pregatit, a invatat la Pitesti si acum se descurca bine. Sunt situatii in care daca au intalniri sau activitati la sediu, atunci planific si slujba Sfintei Liturghii si in felul acesta participa chiar si 100 de persoane. Sunt aproape de ei, particip la activitatile lor, mergem in pelerinaje impreuna - eu zic ca ne simtim bine. E mai greu cu spatiul in care ne desfasuram activitatea, clubul e mic, am cerut la primarie un spatiu care se eliberase, dar nu l-am primit si acum asteptam alta varianta. Sigur ca ne-am dori un loc si pentru biserica dar... si eu sunt la inceput, nu sunt prea bine deprins cu limbajul de comunicare in afara slujbei. Sunt inca la Facultatea de Teologie din Pitesti in anul IV, Sectia Teologie-Asistenta Sociala. Am reusit sa organizez pentru Sarbatoarea Craciunului chiar un program de colinde prin semne, ne-am strans in biserica si cu sponsorizarile care au fost s-au impartit si ajutoare. Sper ca din luna martie, in perioada postului, sa ne intalnim mai des si sa ne pregatim mai bine pentru Sarbatoarea Invierii Domnului."

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Preotul Petru Hasegan - Arhiepiscopia Ortodoxa Alba Iulia:

"Sunt preot pentru credinciosii surzi in Alba Iulia din 4 iunie 2004. Este prima oara cand particip la Hramul Sfantului Meletie in Bucuresti. Anul acesta am venit cam putini, ce-i drept pentru ca nu am popularizat aceasta actiune. La noi, la Alba Iulia, am inceput incet, dar constant; fiecare pas a fost sigur, chiar daca uneori mi s-a parut ca era lent. Am avut spijin din partea Arhiepiscopiei Ortodoxe Alba Iulia, a comunitatii si a primariei; mass-media din Alba ne sprijina de asemenea. De curand la Sighisoara a fost hirotonit un preot si astfel cei din judetul Mures pot merge si la Sighisoara, desi ar mai fi si la Targu Mures un absolvent, dar inca nu este casatorit.

Am primit un spatiu pentru noi de la primarie, gratuit precum si o centrala termica mare de 25/15 m. Ar fi trebuit sa primim si bani ca sa amenajam ceva, dar desi Arhiepiscopia avea un proiect inaintat catre un minister din Bucuresti nu s-a aprobat nimic. Trebuia facuta investitia in biserica pentru surzi si in sediul Asociatiei Surzilor, ar mai fi fost inca un modul social pentru persoane cu handicap fizic si ar fost suficient spatiu ca sa ne desfasuram si noi activitatea.

Deocamdata slujbele se tin intr-o biserica obisnuita si eu doar interpretez pentru ei. A fost o vreme cand am avut un spatiu al nostru, separat si am slujit chiar eu, dar acum doar interpretez. Mai mergem si la Cugir, Sebes si Campeni. Vorbesc cu parintii de acolo si eu interpretez slujba, cam la o luna, doua.

Ma intalnesc si in afara slubelor cu ei, ma ocup chiar de problemele lor personale, apeland chiar de curand la Consiliul judetean pentru cineva pe care vrem sa-l ajutam, un caz social.

Mergem in pelerinaje: la Manastirea Recea, Manastirea Prislop, la Cluj. Majoritatea celor care vin sunt oameni in varsta. Voi incerca si in viitor, pentr ca tot a inceput postul, sa ne intalnim si pentru o "cateheza biblica", ca sa-i spun asa, sa prindem cat mai mult din duhul postului, sa ne spovedim cat mai multi, asta imi doresc, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cat mai multi, pentru ca am observat ca nu prea ma solicita sa-i spovedesc. Am avut un post al Craciunului extraordinar, a fost ceva minunat, am facut pentru prima data colinde pe muzica, stiam cum se face pentru ca mai vazusem la Alexandria, la Craiova, la Pitesti, la Bucuresti.

Au fost niste repetitii bune care au dus in final la un spectacol reusit. Ne-am prezentat si la Arhiepiscopie, i-am colindat si pe cei de la Radio Reintregirea, desi nu puteam fi auziti, si la primarie unde au iesit toti sa ne vada, au fost niste momente foarte emotionante, placute."

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Preotul Marian Vladut este coordonatorul proiectului "TABOR"- privind comunitatea persoanelor cu deficienta de auz din Arhiepiscopia Sibiului:

" Slujbele religioase se desfasoara in biserica cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", din cartierul Lazaret-Sibiu dupa urmatorul program: in zilele de miercuri si vineri, intre orele 8,00-10,00 si duminica intre orele 8,30 - 12,30 - Utrenia si Sfanta Liturghie; miercuri de la 17,00 - 19,00 - Taina Sfantului Maslu de Obste; sambata intre orele 17,00- 18, 30 - Vecernie (Paraclisul Maicii Domnului) si cateheza. In cadrul proiectului se desfasoara mai multe tipuri de servicii si activitati cum ar fi consultatii medicale lunare acordate persoanelor cu deficienta de auz, vizite pastorale si slujbe religioase ocazionale in casele credinciosilor. Apoi asistam persoanele cu deficienta de auz in institutiile publice ale municipiului Sibiu (Primarie, Tribunal, Spital etc.) in scopul traducerii discutiilor in limbajul mimico-gestual. Ne ocupam de formarea studentilor voluntari, de la Facultatea de Teologie din Sibiu, cu scopul invatarii limbajului mimico-gestual, in vederea oficierii slujbelor religioase si a acordarii de asistenta persoanelor cu deficienta de auz. Anul trecut in luna august s-a oficiat Sfanta Liturghie pentru persoanele cu deficienta de auz din Fagaras in perspectiva infiintarii unor noi parohii pentru aceasta categorie de credinciosi. S-au efectuat patru vizite pastorale pentru credinciosii cu deficienta de auz din orasul Fagaras si doua in municipiul Medias. S-au organizat pelerinaje impreuna cu credinciosii la manastirile Sambata de Sus, Cartisoara, Tichindeal si Turnu Rosu. S-au acordat pachete de Craciun, in valoare de 1000 RON, credinciosilor cu deficienta de auz din comunitatile Sibiu si Fagaras iar prin intermediul unei sponsorizari s-au intocmit 3200 de calendare de buzunar, banii rezultati din vanzarea acestora fiind destinati sprijinirii credinciosilor cu deficienta de auz."

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Ziua de 12 februarie, ziua in care Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, a fost o zi deosebita, o adevarata sarbatoare pentru toti cei prezenti in paraclisul Manastirii "Radu Voda" si, mai tarziu, dupa amiaza, la filiala din Bucuresti a Asociatiei Nationale a Surzilor. A fost un prilej de bucurie dar si o exceptionala lectie de viata pentru noi cei care am stat departe pana acum de aceasta lume a tacerii.
 

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Mai multe informatii despre comunitatea ortodoxa a persoanelor cu deficiente de auz puteti afla accesand site-ul: www.comunitatea-surzilor.go.ro
 

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

          Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii            

          Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii            

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii


 

 

Pe aceeaşi temă

11 Februarie 2019

Vizualizari: 24066

Voteaza:

Cu gandul la Dumnezeu in lumea tacerii 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • MirceaMugurel SAVUPostat la 2010-09-06 12:34

    SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE, Caruia ii multumim ca EXISTA Apostoli si in ziua de azi, care se ingrijesc si de Oitele cu adevarat necajite !!! Cu Respectuoasa Plecaciune si recunostinta sarutam Dreapta Sfintiilor Voastre, prea Cucernici PARINTI ~ Sfanta Treime sa va binecuvinteze intreaga Divina Fiinta, Casa, ACTIVITATEA ! Iertare, Binecuvantare, Doamne ajuta ~ ~ ~ Amin, Fratele Mugurel ! ! !

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE