Bulimia

Bulimia Mareste imaginea.

Bulimia este o boala iscata de o serie de tulburari emotionale. Senzatia de foame este una normala, ea amintindu-ne faptul ca avem un organism sanatos care trebuie hranit. Cand foamea devine insa o senzatie permanenta, aceasta poate da nastere unor complexe psihice si unui comportament denaturat, identificat prin boala numita "bulimie".

Caracterizata printr-un consum alimentar nefiresc de mare, bulimia este deci o tulburare alimentara. Cel mai adesea, bulimia ii afecteaza pe cei care sunt mai usor influentabili de societate, aceasta ridicand pe postamentele mass-mediei o silueta aproape inumana. Aparitia bulimiei poate fi motivata insa si de unele socuri psihice personale, precum un divort, o concediere, o schimbare sociala neasteptata, un deces etc.

Bulimia face victime mai ales in randul femeilor, care, din dorinta de a fi placute de societate, ajung sa faca aproape orice pentru a nu se ingrasa. Ajungand la o lupta apriga cu senzatia de foame, victimele cad prada bulimiei; in cele din urma, respectul si increderea in sine se pierd complet.

Bulimia

Obsesia de a avea un trup "perfect", adaptat cerintelor unei societati atee si inumane, omoara tot mai multe suflete. Cand omul ajunge sa creada ca are numai trup, iar prin trup poate castiga atentia si aprecierea celor de aproape, el ajunge sa se ocupe excesiv de modelarea si remodelarea acestuia: tratamente de infrumusetare si intinerire, diete, regimuri alimentare, medicamente pentru slabire corporala etc. In aceste conditii, sufletul moare putin cate putin, iar trupul se imbolnaveste.

Cele mai afectate de bulimie sunt femeile, care sunt mai predispuse la a cadea in plasa manipularii estetice promovata de mass-media. De asemenea, un risc crescut de a dezvolta bulimie il au si multe persoane din domeniul sportiv, care necesita o constitutie fizica supla, uneori, greu de obtinut si de pastrat.

Bulimia incepe intotdeauna intr-un moment de stres puternic, tensiunea interioara exteriorizandu-se prin consumarea unei cantitati nefiresti de alimente. Mai apoi, urmarile fiind imediat vizibile, cel in cauza ajunge sa faca orice pentru a nu se creste excesiv in greutate; daca, la inceput, varsaturile sunt provocate voluntar, mai apoi insa, acestea vin de la sine. In cele din urma, rusinea pune stapanire in intregime pe cel afectat.

Bulimia este caracterizata de o foame continua, in urma acesteia, pentru a preveni ingrasarea sau chiar obezitatea, cel in cauza fiind nevoit sa recurga la metode aproape violente de a nu asimila substantele hranitoare din cantitatea de mancare consumata. Cei care sufera de aceasta tulburare ajung sa isi provoace, in mod voluntar, varsaturi, sa consume laxative si alte substante care sa ajute la eliminarea mai rapida a hranei consumate. Urmarea fireasca a acestui comportament anormal este dispretul simtit fata de propria persoana, pierderea increderii in sine si, uneori, chiar izolarea.

Bulimia afecteaza in primul rand psihicul, vointa celui afectat fiind complet anulata in timpul consumarii unor cantitati mari de hrana, iar mai apoi, rusinea acoperind chipul si fapta aceluia. Bulimia afecteaza nu numai psihicul, ci si trupul, acesta din urma comportand din ce in ce mai multe dereglari, cardiace, sanguine, digestive, hormonale, ale rinichilor si ale oaselor. Adesea, cei care sufera de bulimie considera boala lor drept un subiect "tabu", nevorbind cu nimeni despre suferinta lor, vazuta de ei ca o lipsa de autocontrol rusinoasa.

Paginile de internet infatiseaza adesea reclame cu mesaje precum "scapa de kilogramele in plus", "pierde kilograme fara dieta", "slabesti multe kilograme intr-un timp record", "da-ti jos cinci kilograme intr-o saptamana" etc. Aceste campanii media dau nastere la nenumarate complexe si prejudecati, multe tinere ajungand sa fie macinate de ganduri precum: "sunt prea grasa", "sunt obsedata de greutatea mea", "ma uit in oglinda si nu-mi place ce vad", "mananc o data pe zi si tot ma ingras", "mananc numai produse slabe si tot nu slabesc" etc.

Prima greseala facuta de cei care ajung prada bulimiei este aceea de a privi numai spre trup si spre lumea aceasta, uitand complet de suflet si de viata cea vesnica. Astfel, atata timp cat omul cauta sa placa numai societatii, luptand neincetat pentru a atrage atentia celor din jurul sau, el nu isi mai traieste viata, ci ajunge sa fie trait de ceilalti. Cei care cauta sa placa trupeste lumii nu vor fi niciodata niste persoane fericite si impacate cu sine, caci viata inseamna mai mult decat infatisarea exterioara a trupului.

Frumusetea vine din odihna interioara si din multumirea fata de propriul trup, iar nu din forma si greutatea acestuia din urma. Cine se uita in primul rand la kilograme este mai bine sa ramana foarte departe de noi, caci noi nu suntem atat kilograme, cat suflet. Un suflet odihnit si multumit cu sine poate infrumuseta pana si un trup mai putin placut, pe cand un suflet macinat si depresiv degeaba locuieste intr-un trup extrem de bine ingrijit. Pentru aceasta, acela care va incepe sa se preocupe mai mult de suflet si de hranirea acestuia cu cele sfinte (bune si frumoase), va reusi sa capete incredere in sine, indiferent de greutatea trupului si de parerea societatii (inumana, egoista si profitoare).

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

20 Iulie 2012

Vizualizari: 7708

Voteaza:

Bulimia 0 / 5 din 0 voturi. 7 review utilizatori.

Comentarii (7)

  • Gianina Cristina SuciuPostat la 2012-02-06 16:28

    „De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n-am iubire făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest “în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13) Sfinţii Părinţi, ne învaţă că întelepciunea are două capete. Cel de jos este frica de Dumnezeu, iar cel de sus este dragostea de Dumnezeu, care este “legătura desăvârşirii”. Ce poate fi mai minunat. Prin dragoste ne vom vindeca toti.

  • COSTESCU ROXANAPostat la 2012-02-06 13:00

    Doamne ajuta ! ....si eu sufar de bulimie si este ingrozitor . Tot ce ati afirmat in articol e adevarat. E si mai rau cand metodele aplicate de cel bolnav ( de mine si de altii) nu mai functioneaza la un moment dat . Am inceput sa ma port asa dupa decesul tatalui meu . Constientizez ca boala a venit in urma pacatului. De multe ori facem din anumite lucruri sau intamplari = ,,un scop'', si asta e foarte rau . De aceea primim ca corectie = boala . Acum am lasat obiceiurile defectuoase din cadrul bolii , dar am depasit greutatea normala ,cu foarte multe kg. Merg inainte privind cu speranta ca Domnul se va milui de mine si-mi va lua totusi aceasta povara .Am gresit deci pe drept imi merit pedeapsa . NU FACETI DIN LUCRURI SI INTAMPLARI ALE VIETII , SCOPURI ! Slava lui Dumnezeu si multumiri pentru tot ce ne da, caci EL stie mai bine ce ne trebuie !

  • evanghelia teodora damian Postat la 2012-02-06 12:20

    Personal, consider ca greutatea individului e un parametru al sanatatii. Fiecare dintre noi isi poate calcula indicele de masa corporala/ IMC (greutatea in kg impartita la patratul inaltimii in m). Greutatea noastra e normala daca IMC se gaseste intre 18.5 kg/m2 si 24.9 kg/m2. Daca ne regasim in aceste limite, ar trebui sa nu ne preocupe ‘slabitul’ sau ‘ingrasatul’.

  • Adrian GarciaPostat la 2012-02-06 07:23

    În afara enumerärii unor simptome si a unui "deget" moralizator, nu citesc printre aceste rânduri dragostea fatä de aproape, atât de necesarä salvärii unor astel de "pacienti/suflete"; adicä sfaturi concrete.. Poate la urmätorul. Pärere proprie. Multumesc pt. postare, Doamne-ajutä!

  • Vasa NastaPostat la 2012-02-06 06:45

    Va multumesc pentru continutul articolului care este pe cat se poate de constructiv si demn de luat in seama ! Doamne ajuta-ne !

  • Liana-Dorothea Stefan Postat la 2012-02-06 05:21

    Punctul de vedere in aceasta abordare a bulimiei este psihologic. Duhovnicii stiu ca placerea obsesiva de a ingurgita alimente foarte gustoase si in cantitati inadecvate nevoilor tin de o patima. Exista de exemplu monahi care sunt chinuiti de diavolii imbuibarii si cand cedeaza, ajung sa se ingrase, de nu mai pot face metanii si se lenevesc. Stress-ul social si presiunea mass media de a impune ca ,,model de frumusete" siluetele foarte suple, chiar subponderale, sunt determinari lumesti care nu ar trebui sa aiba influenta asupra crestinilor. La crestini mai degraba diavolii plini de rautate ii pot ispiti sa caute placerea de a manca bunatati peste masura. Este doar opinia mea.

  • Adrian GarciaPostat la 2012-02-06 04:12

    Pt.autor.. Referitor la "Cine se uita in primul rand la kilograme este mai bine sa ramana foarte departe de noi, caci noi nu suntem atat kilograme, cat suflet" în art. dvs.: îmi rezerv dreptul de a fi (reciproc) critic la aceastä remarcä, în ciuda ultimei fraze a dvs. cu care sunt de acord.. Aceasta este atitudinea potrivitä vis-á-vis de cineva bolnav, care n.b. nu a cerut sau asteptat lovitura sortii? Mä-ntreb "unde-i dragostea fatä de aproape", întelegerea si comfortul spiritual prin lipsa cärora de fapt chiar se genereazä acest tip de afectiuni.. ? Un deget ridicat si bâtâit moralizator nu va avea niciodatä efectul scontat, mai ales pe un tärâm ca acesta al spiritului învräjbit cu trupul.. Cred puternic cä prin apropiere si întelegere, dublate de blândete, un astfel de pacient poate fi mai degrabä recâstigat decât "îndepärtat".. Nu tot ce nu-i în spirit ortodox e "câh". Multä întelepciune si Doamne-ajutä!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE