Particularitatile nevrozelor la copii

Particularitatile nevrozelor la copii Mareste imaginea.

Raspandirea starilor neuropsihice de granita intre copii si adolescenti a atins un nivel fara pre­cedent: aproximativ 80% dintre copiii din Rusia au nevoie de ajutor medico-psihologic.

Dintre tinerii declarati inapti medical pentru serviciul militar, 47% au boli psihice. Nervozita­tea, iritabilitatea, labilitatea emotionala crescuta, inclinarea catre conflicte, tulburarile de somn sunt simptome tipice, intalnite la 8 din 10 copii.

In provenienta reactiilor nevrotice la copii ma­joritatea autorilor subliniaza rolul negativ al edu­catiei incorecte. Cunoscutul specialist in nevroze infantile, profesorul A. I. Zaharov delimiteaza ur­matoarele aspecte ale acesteia:

1. Pretentii din partea parintilor care depasesc posibilitatile si nevoile copiilor.
2. Neacceptarea copiilor de catre parinti, ex­primata prin atitudine iritata, intoleranta, dese mustrari, amenintari si pedepse corporale, lipsa gingasiei si mangaierii necesare.
3. Abordarea dizarmonica a educatiei, care se manifesta prin imbinarea contrastiva a limitarilor si interdictiilor stricte la un parinte cu atitudinea permisiv-incurajatoare la celalalt.
4. Inconsecventa in educatie, caracterul inegal si contradictoriu al acesteia.
5. Instabilitatea in atitudinea fata de copii: tonul ridicat, tipetele, dezechilibrul emotional general.
6. Nelinistea permanenta pentru copil, prezen­ta temerilor si masuri protectoare de prisos.

Manifestarile nevrozelor infantile sunt diverse: instabilitate emotionala si hipersensibilitate, incli­natie spre plans, dispozitie schimbatoare, somn nelinistit, frici nocturne, sugerea degetelor, roade-rea pielitelor de la unghii, balbaiala, enurezisul, ticurile nervoase s.a. Distributia simptomelor ca­racteristice variaza corespunzator cu varsta.

Foarte des manifestarile nevrotice la copii se exprima sub forma suferintelor somatice: de pilda, se ridica temperatura, apar dureri de burta, dureri de cap s.a.m.d., care indica deseori starea sufleteasca proasta a copilului. Nu rareori ca ras­puns la imprejurari psihoemotionale negative la copii se pot dezvolta diverse boli trupesti.

La consult a venit odata o bunica aducandu-si nepoata in varsta de noua ani. Parintii ei se certau deseori, isi faceau scandal si in cele din urma s-au despartit; tatal a parasit familia. Pe acest fond la fetita s-a dezvoltat un astm bronsic fara sa fie totusi descoperite nici alergie, nici modificari ale tesutului bronhopulmonar, nici raceli frecvente in antecedente. S-a aratat ca ea suferea de un astm neurogen; cauza crizelor de astm era conflictul nevrotic. Aceasta imbolnavire era strigatul de du­rere al sufletului copilului.

Alta particularitate a nevrozelor la copii o re­prezinta tulburarile de comportament. Unii copii fug de acasa, chiulesc de la scoala, altii in­cep sa fumeze, sa bea. Majoritatea acestor copii sunt atrasi de strada, care ii educa in modul sau propriu. Cine e vinovat? Parintii. Trebuie sa ne iubim copiii, trebuie sa ii educam, trebuie sa ne rugam pentru ei. imbunatatirea starii psihice a co­pilului depinde in mare parte de parinti - de du-hovnicia lor, de relatiile dintre ei, de atmosfera pe care reusesc sa o creeze in casa.

Copiii trebuie neaparat feriti de orice influenta perversa, dat fiind ca asupra sufletelor lor neinta­rite se revarsa in ziua de astazi un intreg torent de netrebnicii de toate felurile. Cucernicia parintilor e un exemplu eficace pentru copii. Cele potrivni­ce acesteia - betia, respingerea duhovniciei, pur­tarea imorala - sunt, vai, si ele un exemplu efica­ce, dar un exemplu pierzator. Sanctitatea Sa Patri­arhul Alexie al II-lea spunea ca "daca in suflet nu exista constiinta sfinteniei, in el se intareste ura­ciunea pustiirii".
Vom arata acum starile psihopatologice care se pot manifesta la varsta de sugar si prescolar si ne­cesita interventie medicala.

Neuropatia se caracterizeaza prin irascibilitate crescuta, caracter capricios, dispozitie instabila; suferindul se sperie usor. Un astfel de copil doar­me prost, are un apetit scazut, oboseste repede, atentia lui este foarte usor distrasa. Se pot obser­va subfebrilitate (temperatura constant crescuta intre 37,1°C - 37,3°C), scaune anormale, varsaturi neurogene.

Sindromul autismului infantil tardiv este ca­racterizat prin lipsa dorintei de comunicare cu co­piii de aceeasi varsta, cu adultii din jur. Copilul este rece din punct de vedere emotional, indife­rent fata de cei apropiati, vorbeste putin, uneori refuza cu totul sa comunice, are tendinta spre stereotipie in miscari. La sugarii cu o asemenea pa­tologie lipseste "complexul inviorarii" ca raspuns la stimularea emotionala.

Sindromul hiperkinetic: pentru acesta sunt caracteristice agitatia motorie, activitatea excesiva (inutila). Copilul este agitat, isteric, nu tine cont de imprejurari, nu e in stare sa respecte regulile de comportament. De obicei acesti copii se adap­teaza cu greu in scoala, "n-au stare" deloc, sunt imprastiati, ii tin pe toti intr-o stare de permanen­ta incordare si ii provoaca pe ceilalti copii la un comportament incorect. Simtindu-si defectul, par a "face in necaz" celor din jur - apare mecanis­mul cercului vicios. Sindromul hiperkinetic are in dezvoltarea sa doua tendinte. intr-unui din ca­zuri, cu ajutorul lui Dumnezeu si in conditiile unei tactici adecvate a parintilor, psihologilor, pe­dagogilor, medicilor, el se atenueaza spre varsta de 12-14 ani si apoi dispare. in celalalt se trans­forma in psihopatie, iar personalitatea devine si mai inadaptata. Aceasta este o tendinta foarte nefasta.

In seria tulburarilor nevrotice care debuteaza de obicei la varsta copilariei sau adolescentei se incadreaza ticurile - miscari involuntare, rapide, lipsite de ritmicitate ale unor grupe limitate de muschi (clipit, tresarit); enurezis neorganic.

La prima varsta scolara se poate dezvolta ne­vroza scolara. Cauza acesteia o reprezinta lipsa de pregatire psihologica a copilului pentru scoa­la, neacceptarea lui de catre colegi, umilirea, ba­taile, severitatea excesiva si lipsa de experienta a pedagogului. Copilul suferind de aceasta nevroza apare impovarat, refuza sa mearga la scoala, imita (adeseori inconstient) diverse boli. Parintii tre­buie sa fie atenti, sa stie sa recunoasca la timp di­ficultatile lui sufletesti si sa-l ajute. Nu este de pri­sos nici un consult medical sau sfatul unui psiho­log experimentat.

Este important totusi sa ne amintim ca psiholo­gia copilului (respectiv psihoterapia, psihiatria) nu vorbeste despre concepte cum sunt credinta in Dumnezeu si duhovnicia ortodoxa, cucernicia ortodoxa, imbisericirea; ea nu pomeneste nici de pacate si patimi, adica stiinta despre suflet se stra­duieste sa existe si sa se dezvolte fara Dumnezeu. Dar daca o asemenea secularizare este admisibi­la, sa zicem, in geometrie sau in constructia automobilelor, ea nu poate fi permisa in stiinta care studiaza legitatile vietii sufletesti a omului. Emi­tand judecati corecte in multe probleme de deta­liu, psihologia nu vede, din pacate, principalul. Educarea copiilor in duhul sanatatii duhovnicesti si sufletesti reale, nu aparente, in duhul adeva­ratei cucernicii este cu neputinta fara credinta in Domnul Iisus Hristos si fara ajutorul lui Dumne­zeu. Numai prin harul lui Dumnezeu sufletul omu­lui se curateste, se lumineaza si se intelepteste. Iar fara har el nu numai ca nu-i in stare sa se desavarseasca, ci nici nu poate sa realizeze intregul tragism al nenorocitei sale stari.

Prin mila lui Dumnezeu, acum apar carti si ar­ticole ale unor psihologi ortodocsi, inclusiv ale unor preoti care inainte de hirotonie au facut studii in domeniul psihologiei. in psihologie este umplut acel vacuum care, din pricinile stiute, a domnit in ea de-a lungul ultimelor opt decenii.

Doctor Dmitri Aleksandrovici Avdeev

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 9943

Voteaza:

Particularitatile nevrozelor la copii 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE