Când vorbim despre leacuri ne gândim în general la plante, pentru că ele sunt sursa cea mai bogată a tămăduirilor în care oamenii au crezut din cele mai vechi timpuri. Există însă şi alte remedii, folosite de sute de ani, despre care se cunosc prea puţine lucruri, dar care s-au dovedit a fi de mare preţ pentru sănătate. Maica Serafima de la Ierihon ştie multe modalităţi de tămăduire a bolilor cu ajutorul scoicilor, fie de apă sărată, fie de apă dulce. Atât partea cărnoasă, cât şi cochiliile scoicilor, datorită vitaminelor şi mineralelor pe care acestea le conţin, ajută la tratarea afecţiunilor dermatologice, pulmonare, oftalmologice şi osoase.

Desfăcute în momentul consumării, scoicile sunt tămăduitoare
Aceste moluşte cenuşii, cu o culoare uşor variabilă de la o specie la alta, sunt foarte uşor de recunoscut, fie că le găsim în apa dulce a râurilor sau a lacurilor, fie în cea sărată a mărilor şi oceanelor. Aceste specii de nevertebrate au un corp moale, acoperit de un înveliş de protecţie din carbonat de calciu, care are nebănuit de multe proprietăţi terapeutice. Invelişul sub forma unei cochilii are două valve, care acoperă corpul moale al scoicilor şi, ceea ce este interesant, această cochilie creşte pe toată perioada de viaţă a moluştelor. Inchiderea şi deschiderea celor două valve este posibilă datorită celor doi muşchi pe care scoicile îi posedă, iar în momentul în care acei muşchi se relaxează, forţa ligamentului elastic ajută la deschiderea valvelor. Musculatura fiind relaxată, se creează un mic spaţiu care permite ca apa să intre şi să iasă din cavitatea scoicii, prin intermediul a două sifoane, unul având rol inhalant, iar celălalt fiind exhalant. Când muşchiul se contractă, cele două valve se lipesc pur şi simplu, împiedicând pătrunderea dăunătorilor.

Condiţia ca partea moale a moluştei să îşi păstreze proprietăţile şi să ajute în anumite afecţiuni este aceea ca valvele să fie perfect închise până în momentul preparării acesteia. Atât interiorul, cât şi cochilia acestei moluşte ajută la tămăduirea multor afecţiuni ale organismului uman.

Stimulează diureza şi ajută la eliminarea mucozităţilor
Călugării care vieţuiesc în zone cu ape dulci sau sărate au descoperit nenumărate virtuţi ale scoicilor, şi asta cu sute de ani în urmă. O primă opţiune a acestora a fost aceea de a le folosi în scopuri culinare, constituind o mâncare uşoară, bine tolerată de organism. In timp însă, au descoperit virtuţile terapeutice nebănuite ale acestor moluşte. Partea cărnoasă a scoicilor de apă sărată, pe cât este de gustoasă, pe atât este de binefăcătoare în tratarea unor afecţiuni ale stomacului, dezechilibre tiroidiene, ginecologice, urologice (stimulează diureza) sau a unor afecţiuni pulmonare (ajută la eliminarea mucozităţilor). Scoicile de apă dulce vindecă eczeme dintre cele mai severe, ajută în tratamentul secreţiilor vaginale şi stopează evoluţia formaţiunilor hemoroidale. Acestea au rezultate foarte bune şi în scăderea valorilor glicemiei, dar şi în afecţiunile oftalmologice. Din cochiliile scoicilor, atât a celor de apă sărată, cât şi a acelora de apă dulce, se poate obţine o pulbere care poate fi un bun detoxifiant al organismului, dar şi un leac de mare preţ în afecţiunile osteoarticulare.

Pulberea din cochilii ajută pielea şi oasele
Pentru a beneficia de proprietăţile terapeutice ale scoicilor, trebuie să ştim în ce condiţii le putem administra ca tratament. Pentru afecţiunile dermatologice se foloseşte praful obţinut din cochiliile scoicilor. Acestea se spală bine, frecându-se chiar cu ajutorul unei periuţe, apoi se limpezesc sub jet de apă şi se lasă la uscat într-o încăpere bine ventilată. După 24 de ore, se zdrobeşte cât mai mărunt fiecare carapace, după care se macină cu ajutorul unei râşniţe. Pulberea astfel obţinută se depozitează în recipiente de sticlă, păstrându-se cel mult 10 zile.

In afecţiunile dermatologice, praful de scoici se aplică extern, tamponându-se pe zonele afectate până la calmarea definitivă a mâncărimii. Tot cu pulbere din cochilii se tratează şi carenţele de vitamina B12, dar şi de minerale precum calciu, magneziu şi potasiu. Un tratament de 30 de zile cu praf de scoici ajută sistemul osos, dar în acelaşi timp susţine şi elasticitatea tendoanelor şi a ligamentelor. De asemenea, seleniul şi zincul, alături de vitaminele C şi E, ţin departe de organism radicalii liberi atât de nocivi. Pentru eficienţa unui astfel de tratament este nevoie să se ia o linguriţă de pulbere de scoici, în combinaţie cu o linguriţă de miere polifloră, timp de 40 de zile.

Mariana Borloveanu
Lumea Credintei nr. 5 / 10 august - 10 octombrie 2015

Cumpara revista "Lumea Credintei nr. 5 / 10 august - 10 octombrie 2015"