Cauta spre Mine si Ma miluieste...

Cauta spre Mine si Ma miluieste... Mareste imaginea.

Cantarea liturgica ofera o astfel de descriere cat se poate de acceptabila: "Cel ce s-a nascut orb zice in sufletul sau: Au doara pentru pacatele parintilor m-am nascut fara vedere? Au doara pentru necredinta neamurilor m-am nascut spre dovada? Nu sunt in stare sa intreb cand este noapte si cand este zi. Picioarele mele nu mai pot rabda poticnirile de pietre; ca n-am vazut soarele stralucind, si nici chipul Celui Ce m-a zidit.

Ci ma rog Tie, Hristoase Dumnezeule: Cauta spre mine si ma miluieste!" (Stihirile orbului, I, gls. 2).

"Lumina lumii"
Ca lumina pe care o da Cel Care este "Lumina lumii" (In 9, 25) nu este una oarecare si ca dincolo de vindecarea celui nevazator intru vedere este ceva mult mai adanc, ne-o intareste iarasi textul liturgic: "Soare nematerial, al dreptatii, Hristoase Dumnezeule, Care celui din nastere lipsit de lumina i-ai luminat atat ochii trupului, cat si pe cei ai sufletului, cu preacurata atingerea Ta, luminand si ochii nostri cei sufletesti, arata-ne fii ai zilei, ca sa graim Tie, cu credinta: Mare si negraita este milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slava Tie!" (Slava Stihirilor vecerniei). De aici, si accentul pe care-l pune Hristos Domnul in a Se defini ca "Lumina a lumii", "atat cat este in lume" (In 9, 5), pentru ca, mai apoi, sa accentueze mereu ca Cel Care-L va urma si Care n-ar veni daca El nu Se duce (In 16, 7), Duhul cel Sfant, va face ca prezenta lui Hristos sa fie una vesnica.

Bucuria trairii cu Hristos
Teribila dramatizare a contactului dintre cel atins de harul lui Hristos si "cunoscatorii", "literatii si legistii" Legii lui Dumnezeu, Evanghelia ne mai dovedeste doua lucruri: ca nu noi suntem, slava Domnului, judecatorii aproapelui (In 9, 16) si ca, in fond, nicio ancheta din lume, chiar dura, nu poate opri marturia celui care a gustat din bucuria trairii cu Hristos (In 9, 25 s. u.). O bucurie din care se naste inteligenta aleasa, ascutita, care, nu de putine ori, chiar in vremea prigoanei comuniste, a pus in gura celor simpli cuvinte de nezdruncinat: "Nu cumva vreti si voi sa va faceti ucenici ai Lui?" (In 9, 27).

Pare a fi aici o doza de "obraznicie", dupa regulile cuminteniei arogante, dar pentru noi, cei care ne bucuram de izbavirea din orbire a tanarului, aduce mai mult a raspuns care ne racoreste, prin inteligenta si curaj, de toate suspiciunile celor care, de veacuri, se-ndoiesc ca pot fi facute minuni si peste noi, pacatosii. Ceea ce este cert este ca dincolo de lumea aceasta, intru care toate se vad, orbul capata si acea capacitate rara - numita har - de a surprinde pe Hristos, de a-L vedea.

Dorul teribil de Cer
Minunea-i dorul teribil de Cer nascut de Hristos in noi. Nesaturat pe lumea aceasta. Caci bucuria aceasta, rod al luminii iubitoare a lui Dumnezeu, vede mereu, in prima geana de lumina primita de la Cel Ce este Lumina, un inceput, o arvuna. De-aceea rostim, inainte de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului: "Atrasu-ne-ai cu dorul Tau, Hristoase, si ne-ai preschimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde cu focul cel fara de materie pacatele mele si ma invredniceste a ma satura de desfatarea care este intru Tine, ca de amandoua venirile Tale (Intruparea si cea de-a Doua venire, n. n.) veselindu-ma, sa slavesc, Bunule, aceasta (adica "aceea de acum", care in Sfanta Liturghie este "acest Trup si acest Sange", prezent real pe Sf. Masa, n. n.) venire a Ta" (Ceaslov, ed. 1990, p. 300, cu modificarile propuse de Parintele Staniloae).

Caci Liturghia Dumnezeiasca este reluarea vesnica a minunatei scoateri din orbire si umpleri de dorul lui Hristos. De aceea cantam in ea "am vazut Lumina cea adevarata". Acea lumina in care zicem "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor."

Iar din dor izvorasc lacrimi.

Parintele Constantin Necula

.

07 Iunie 2013

Vizualizari: 1447

Voteaza:

Cauta spre Mine si Ma miluieste... 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE