Care este crucea mea?

Care este crucea mea? Mareste imaginea.

Din doua motive scriu aceste randuri: in primul rand pentru ca ne aflam inca sub binecuvantarea sarbatorii Sfintei Cruci si in al doilea pentru ca sunt un om… framantat! Si daca tot suntem intr-o perioada de marturisire si reculegere, trebuie sa recunosc ca sunt "tanar si nelinistit" in ceea ce priveste viata duhovniceasca si intelesul Tainelor.

Si ca niste frati adevarati in Hristos, vom marturisi si cele bune, si cele rele; cele pe care le cunoastem si cele pe care vrem sa le cunoastem. De aceea voi incerca sa scriu.

Nu incape nicio indoiala asupra cuvantului Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie…" (Marcu 8, 34). Insa ce vrea Hristos sa spuna prin "sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie?"… Ce inseamna sa-mi iau crucea? Care cruce?.



Este, din cate se pare, singura "conditie" de a-I urma Lui, aceasta de a-ti lua crucea. Dar crucea mea nu se aseamana cu a Lui, crucea mea nu este atat de grea cat este a Lui, si cu totii suntem constienti ca nu ne da niciodata mai mult decat putem duce; ce reprezinta aceasta "cruce" in viata mea?.

Cred ca raspunsul se afla in cuvintele ce preced indemnului de a-ti lua crucea: "sa se lepede de sine"! Lepadarea de sine probabil ca este cea mai mare nevointa la care suntem chemati sa fim partasi in aceasta lume, pentru ca trebuie sa ma lupt cu: mandria; cu invidia; cu mania; cu gelozia; cu nerabdarea; cu dorintele; cu poftele; cu ispitele; cu patimile; cu inclinatiile; cu mostenirea ADN-ului din familie; cu trupul; cu dusmanul neadormit; cu lumea; cu tot ceea ce-mi place, dar nu pot sa le am; cu tot ceea ce nu-mi place, dar trebuie sa le fac; cu tot ce ma inconjoara, atunci cand ma simt agresat psihic; cu delasarea; cu iubirea de placeri; cu iubirea de arginti; cu filodoxia… As putea continua, insa daca fiecare se va cerceta pe sine cred ca va gasi mai putine; si nu vreau sa deranjez, ci sa aranjez.

Probabil ca in aceste cuvinte se ascunde taina, caci daca vom fi atenti la ceea ce inseamna "sine" vom descoperi toate acestea. Daca le analizam pe fiecare-n parte, cred ca este mai mult decat o cruce, poate fi o innoire radicala prin care trebuie sa trecem!

Dar nu trebuie sa renunt, ci din contra, pentru ca aceasta "gena" este comuna noua tuturor, prin exemplul dat de ceilalti voi putea si eu sa-mi ridic crucea. Iar atunci cand veti simti ca va parasesc puterile si singuratatea va rapeste si ultima speranta, sa va ganditi ca: "Dumnezeu ma iubeste asa cum sunt!". Invatatorul isi iubeste toti elevii, dar se bucura mai mult de cei care invata, deci trebuie si eu sa continui sa ma lepad de mine si sa urmez Lui; sa nu caut voia mea, ci voia Lui; sa nu ma bucur pe mine, ci pe El…

Sfantul Simeon Noul Teolog spune intr-o rugaciune: "Nu se ascunde inaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Facatorul si Izbavitorul meu, nici picatura de lacrimi, nici din picatura vreo parte… Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala cata este si toate pacatele mi le iarta, Dumnezeule a toate; incat cu inima curata, cu gandul infricosat si cu sufletul smerit…" sa-mi continui urcusul lent spre Golgota, sa fiu martorul Invierii Tale si marturisitor al Iubirii Tale.

Inca ceva, nu priviti crucea ca pe un obiect cu puteri magice ce trebuie folosit numai in cazuri de deochi, vraji sau tot raul pe care ni l-a provocat cineva (mai rau decat atat, o punem pe aceiasi treapta cu usturoiul, cu nodurile la batista, cu pasii facuti inapoi cand vedem pisica neagra, etc…!). dam crezare superstitiilor si nu ne gandim ca daca "crucea este semnul Fiului Omului, a lui Hristos" dupa cum spunea Pr.Galeriu,  numai ea ma poate ajuta!

Nu materialul din care este confectionta ma va proteja (cautam sa fie frumoasa, de aur, cu pietre pretioase, modele mai deosebite), ci puterea ei de a face minuni sta in mainile mele; caci Sfanta Cruce ma va ocroti numai atunci cand eu voi crede cu adevarat in puterea ei, incercand sa ma lepad de mine prin spovedanie, prin postire, prin rugaciune, prin tot ceea ce ma invata Sfintii Parinti sa fac pentru a fi un bun crestin.

Ajuta-ma Doamne sa ma lepad de mine si nu de Tine; sa Te iubesc pe Tine si nu pe mine; sa ma rastignesc pe mine, nu pe Tine…

Arhim. Siluan Visan

.

Despre autor

Siluan Visan Arhim. Siluan Visan

Senior editor
153 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2011

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2013

Vizualizari: 7006

Voteaza:

Care este crucea mea? 5.00 / 5 din 9 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • CORINA GEORGIUPostat la 2013-04-14 01:00

    D-le C. Popescu, sa-ntelegem ca, cei care incearca sa traiasca o viata crestina cat mai aproape de Hristos dar, o viata linistita, fara necazuri, dureri sau suferinte, acestia nu pot ajunge la "fericire & sfintenie"? Sau...daca unora de-a lungul vietii, D-zeu nu le ingaduie "rastignirea alaturi de Hristos", dar au o viata cat se poate de curata....acestia nu se vor mantui? Cam asta intelegem din comentariul dvs. ceea ce, dupa umila mea parere, sa-mi fie cu iertare...e cat se poate de gresit!

  • Mihaela TehlasPostat la 2013-04-13 17:45

    Foarte frumos ati spus!

  • costel popescu Postat la 2013-04-11 11:40

    In Ortodoxie, lucrurile nu sunt neclare si aproximative, ci sunt foarte bine trasate si precizate. Cu cat este mai grea crucea pe care o ridicam, cu atat mai mare este si sfinţenia pe care o dobandim. In acelasi timp, Invierea presupune practic crucea. Cu alte cuvinte, pentru a ajunge la fericire, omul trebuie mai intai sa treaca prin rastignire, alaturi de Hristos.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE