DUMINICA SFÂNTULUI APOSTOL TOMA (a II-a după Paşti)

După ziua învierii a fost prima arătare a Mântuitorului între cei zece Apostoli. Lipsea Toma, al doisprezecelea. Toma a fost foarte supărat că el a lipsit! Dar a fost rânduială dumnezeiască ca să poată fi o probă, o dovadă că mulţi s-ar fi îndoit! Şi de atunci mulţi pe această bază se-ntemeiază! Şi Toma a rămas supărat! N-am fost vrednic să mă duc să-L văd! Şi după opt zile Mântuitorul apare! Şi ceea ce spunea Toma şi Mântuitorul susţine! Vino şi pipăie-Mă la mâini, la coastă! Şi ceea ce i-a surprins era că a intrat prin uşa încuiată! Şi a treia oară! Şi ei spuneau! E nălucă! Dar acuma pipăie şi simte şi atunci? Domnul Dumnezeul meu! Şi Tomo fiindcă ai văzut ai crezut! Fericiţi cei care n-au văzut şi-au crezut! Dar acuma nu-nseamnă că el nu-i fericit!

Şi la înălţarea Mântuitorului au rămas Apostolii cu sorţi! Unde să mergem?! In Asia, în Europa, m Africa?! Şi a tras şi Toma şi i-a căzut Asia! S-a întristat! Merg la popoare barbare! Şi s-a arătat Mântuitorul şi l-a-ncurajat! Sunt cu tine! Şi a mers la părţi, la niveni, la perşi, la chircani şi la ahmani. Şi ca să aibă motiv de mers apare din India, unde era el trimis, un negustor care căuta în Palestina un zidar, un arhitect şi spunea: sunt din partea împăratului Indiei, am auzit că la Roma sunt nişte palate nemaipomenite! Ei, vin şi eu în părţile astea sa caut un arhitect, un zidar ca să-mi facă ca în Roma! Şi după încurajarea Mântuitorului Toma spune: eu sunt zidarul, eu sunt arhitectul şi trimisul împăratului e de acord şi haide, mergem! Corabia şi drumul lung trebuie făcut şi popas pe drum. Şi au oprit într-o cetate.

Acolo împăratul cetăţii avea nuntă! îşi mărita fata! Şi trâmbiţe în cetate! Toată lumea era poftită să intre! Bogaţi, săraci, robi şi străini! Cine nu va fi judecat de împărat! Şi de frică! Hai să intrăm şi noi la nuntă! Dar el stătea în ultimul loc şi stătea cam mâhnit! El avea altă misiune! Nu, haide, la masă mare! Şi de faţă acolo era o cântăreaţă! Şi s-a întâmplat să fie evreică! Şi la fiecare cânta! Şi când a ajuns la el a observat că e evreu! Şi-o cântat pe gustul lui Dumnezeu, Dumnezeul iudeilor a făcut cerul şi pământul. Mai cântă-mi, mai cântă-mi! Şi chiar dacă nu era trist nici gând nu avea să mănânce şi să bea!

Dar s-a întâmplat să fie paharnicul lângă cântăreaţă! Adică erau împreună acolo şi a văzut că nu se veseleşte şi i-a tras o palmă! De ce?! Toţi petrec, tu stai mâhnit?! Trebuie să fii vesel la nuntă! Şi Toma i-a zis: mâna asta care m-a lovit cu câinii o să petreacă! Paharnicul o ieşit la fântână să aducă apă să mai combine la vinuri! Şi iese un leu de după fântână şi-l rupe! Şi ce-a rămas? Vin câinii! Şi un câine negru a luat ce-o fi luat, o luat mâna şi intră cu ea înăuntru! Dar evreica, cântăreaţa a auzit când o spus, dar n-a dat importanţă! Dar când o văzut că s-a adeverit a zis: asta ori e Dumnezeu, ori e Apostol. Deci, în India izolată de ţara ei zic: Dumnezeu sau Apostol! Apostol se cheamă trimis, trimis de Dumnezeu! Şi le-a spus la toţi: Uite omul ăsta o spus şi s-o adeverit!

O spaimă mare i-o umplut pe toţi! Şi împăratul a zis: Asta are mare putere! După nuntă s-o dus să sfătuiască tinerii! Care e mare dar! Şi el i-o învăţat să fie ca fraţii, i-o învăţat şi le-o spus. Şi a plecat Toma cu Avan cu corabia! Şi vine împăratul şi-i vede pe tinerii care se tot sărutau, cutare cutare! Unde-i acela?! Unde-i acela?! Dar ca să-i întărescă pe tineri. După ce a plecat şi au văzut tinerii că a plecat apare Toma. Dar n-ai plecat?! Nu, eu sunt fratele lui Toma! Semăn cu el! Era Mântuitorul! Şi a întărit! Şi acuma caută-l pe Toma dacă a plecat! A ajuns în India cu vaporul! Şi Avan l-a prezentat în faţa împăratului! Ăsta-i zidarul, ăsta-i meşterul care-ţi face palatul.

Nemaipomenit! Ei, aur, aur destul! Şi a dat la săraci! împăratul a zis: uite eu merg şi când vin am să văd ce-ai făcut! Şi a rămas Toma şi a terminat de-mpărţit aur la săraci! Şi trimite vorbă împăratul de acolo de unde a plecat! Cum merge lucrarea? Am ajuns la acoperiş şi trebuie să-mi faci un acoperiş nemaipomenit! îţi mai trimit o grămadă de aur! I-a îndestulat pe săraci! Şi pe urmă când a venit împăratul după doi ani cineva zice: ia să vedem, şi Toma-i spune că nu are ce vedea fiindcă nu este făcut aici! Dar cum?! Dacă nu-l văd, n-ai făcut! Şi l-a tras în închisoare cu Avan împreună! Uite negustorul ce mi-a făcut! Am prăpădit atâta avere!

Ei, Toma stătea liniştit! Acela îl batjocorea! Uite, o să mă omoare că ştiu că împăratul e aspru! Uite ce mi-ai făcut! Măi, stai fără frică. Şi pe tine te omoară cu chin că ştiu cum e. Măi stai liniştit. Şi-acuma împăratul avea un frate! Şi fratele împăratului iubea pe împărat ca pe un frate! Şi când a văzut ce mâhnit, ce supărat, s-a îmbolnăvit de supărare şi-a murit! Dar acuma împăratul avea două supărări! Paguba cu averea şi fratele care a murit! Şi acuma ce face îngerul?! Ia sufletul fratelui şi-l duce să-i arate palatele! Fel de fel de palate! Care ţi-e mai drag?! Uite-acela! Nu-ndrăznesc nici într-o margine de-a lui să stau! Nu-ndrăznesc să intru înăuntru! Măi, ăsta-i a lui frate-tău! Cine l-a făcut?! Toma ziditorul! OooH Şi s-a rugat de înger!

Lasă-mă să merg să mă rog de el să mi-l dea mie! Şi îngerul i-a adus sufletul iar în corp şi-a înviat! Bucuria împăratului! Şi acuma merge la fratele împărat şi-i spune: Uite, îţi cer ceva! Măi, îţi dau orice! Orice-ţi dau şi jumătate de împărăţie! Tot ce vrei! Cu jurământ! Din ce am îţi dau orice-mi ceri, din ce am! Nu din ce n-am! Dă palatul! Ce palat?! Şarlatan, nu mi-a făcut! Măi, dă-mi palatul! Eu îţi dau toată averea, hî, hî, hî, că nu mă mai interesează, tot ce am e al tău, dă-mi palatul! Şi se târguia! Haide, haide să fie palatul! Şi acuma a recuperat paguba, fratele, aşa susţine el, omu-i reînviat! A rămas uimit, cheamă pe Toma, pe Avan şi le ceru iertare! Şi se-nţeleg să-i facă şi lui! Da, da ca să fiţi acolo în palat trebuie să fiţi botezaţi! Şi i-a învăţat credinţa şi i-a botezat şi acuma n-a trebuit să-i dea lui Toma alt rând de aur şi să facă el! Direct milostiv! Şi între timp vine vestea cuminte că a adormit Maica Domnului şi merg! Şi norul era mijlocul de transport, un nor uriaş îi duce! Şi din India, fără submarin, a durat trei zile. Drum lung! Şi norul merge aşa calculat să ajungă a treia zi după adormire! Altă supărare!

Ooi, uite, stau aici de trei zile! Dacă-aş fi fost când era vie! Alţii au fost aduşi cu norul din toate părţile la timp! Şi a fost adus şi Sfântul Dionisie Areopagitul, înţelept grec care a fost încreştinat de Pavel şi cu dascălul lui Ierotei episcopul Atenei şi ei au fost duşi cu norul la Maica Domnului! Şi scrie Sfântul Dionisie! Stătea în faţa Maicii Domnului şi Maica Domnului era aşa frumoasă, luminoasă şi albă şi zice: dacă nu mi-ar fi spus Pavel că asta-i Mama Lui, hî, hî, hî. Zicem că-i Dumnezeu. Dumnezeu nu se poate descrie?! Felul cum se prezintă! Măi, e Mama Lui! Şi al Ierotei era! Şi acuma toată lumea ştie că grecii îs mărunţi! Dar ce împodobiţi! Ce arătoşi! In slujba Domnului! Şi-o voce nemaipomenită. Cântă nemaipomenit! Şi Ierotei a condus cântarea la Maica Domnului şi i-a plăcut grozav! Vă închipuiţi! Cu forţă puternică! Şi a fost minune la adormire! A vrut să-i răstoarne patul! I-au rămas mâinile legate acolo! Şi mulţimea aceea de duşmani or orbit! Şi dacă vă rugaţi de Maica Domnului mâinile se pun la loc că Arhanghelul Mihail le-a tăiat cu sabia. Şi ei au condus cântarea!

Şi Dionisie Areopagitul când a început Pavel să propăvăduiască acolo la greci le-a spus cu mult tact! Măi, sunteţi foarte evlavioşi! Numai temple aveţi! Măi, Şi am găsit un templu! Poate or mai fi şi alţi zei pe care nu-i cunoaşteţi! Templul Dumnezeului necunoscut! Uite, am venit să vă spun ceva despre asta! Când a început cu învierea! Stop! Atât! Lasă pe mâine! Dar Dionisie s-a dus după el! Şi cum a fost?! Ei cum?! S-a întunecat cerul trei ore, trei ore şi nu-i eclipsă! Trei ore a fost noapte ca să facă din vineri două zile! Ca să fie trei zile! Că vineri până sâmbătă nu-s trei zile! Rup vinerea-n două, facem o noapte adevărată şi avem trei zile! Şi Dionisie înţelept! Tot ce se spunea în Grecia ştia! Că-l ajuta mintea! Ei, mai sunt secrete în Egipt! Acolo au fost tainele înainte! Mă duc să mai aflu şi-acolo ceva! Şi îl avea pe Pavel la mare cinste! Poate mai multe îi spunea el decât... şi s-a întunecat! Noapte-n plină zi! Şi vin la Dionisie să-ntrebe! Ce s-a întâmplat?! Cum explici?! El i-o spus! Două posibilităţi! Ori a luat-o pământul razna şi-i sfârşitul lumii, ori un zeu, că numai zeii cunosc, suferă, un zeu e în suferinţă! Ooo! Mântuitorul era pe cruce atunci?! Şi a înţeles mai bine decât toţi!

Şi când Toma ajunge deasupra mormântului se coboară la apostoli, la Maica Domnului şi se uită! Vai mie! Că n-am văzut-o! Vai, iară ca la înviere! Toma trebuie să fie cu necredinţa! Ce fac?! Măi! Haide s-o dezvelim să dăm la o parte piatra şi o să vedem dup-aia! Şi nu era! Doar veşmintele! Dar când Maica Domnului urca Mântuitorul care a venit la Toma! Măi! Dar tu nu eşti mai mulţumit decât noi?! Că dacă nu erai tu noi n-am fi îndrăznit s-o desfacem! Şi fiindcă Mântuitorul a stat patruzeci de zile după înviere s-au constatat clar minuni şi minuni! Şi la înălţare au fost cinci sute prezenţi! Şi se urca aşa! Se urca încet şi nu mai intra prin uşile încuiate! De intrat o intrat, dar nu a mai ieşit pe uşile încuiate! Măi! Şi a treia oară ziceţi că-s nălucă?! Ia să v-arăt că nu-s nălucă! Aveţi de mâncare?! Avem! Un peşte şi-un fagure! Şi este, ce este! Este?! Este! Nu s-a terminat! Uite-aicea mâncarea voastră! Dar ce mâncare, cum e mana pregătită anume!! Că nu mănâncă peşte de pe pământ! Şi-acuma din cauza asta nu mai putem ieşi şi mergem în Rai, pe muntele Erihonului. Şi acolo Mă-nalţ, Mă-nalţ, până nu Mă veţi mai vedea! Şi apar îngerii şi spun! Ce vă uitaţi?! Cum vedeţi urcându-se, aşa se va coborî! Acuma erau bucuroşi, nu mai aveau probleme! Iar când a apărut Sfântul Duh ştiau tot! Povesteau lucruri pe care nu le-au auzit şi nici nu le-au notat! Tot tot! Povesteau!

Ei, acuma Toma a terminat şi s-o dus înapoi fuga în India! Am treabă! Şi într-o localitate o creştinat pe cine-o creştinat! Şi era acolo un lemn enorm şi o mulţime de oameni nu-l puteau urni. Nici elefanţii! Şi ce face Toma?! îşi ia brâul, leagă lemnul şi-l târâie! Şi zece stadii! L-a târăt zece stadii. Ei, aicea din lemnul ăsta faceţi bisericuţă! Alţii creştinaţi! Da, şi acuma era acolo şi un jertfitor evreu care foarte mult era deranjat de lucrarea lui Toma! A văzut că-L propăvăduieşte pe Mântuitorul şi creştinează. Şi ce i-o venit în minte?! Să-mi omor copilul şi să pun vina pe Toma şi toată lumea o să creadă! Că doar n-o să-şi omoare tatăl copilul?! Toma! Uite l-a omorât! Luaţi-l! La pedeapsă! Moarte! Cum omori tu un copil?! Şi Toma a cerut voie! Voie să se apere! Şi mergem la mormânt! Unde-i mormântul copilului?! Aici este! Şi zice! Tinere, cine te-a omorât?! Şi se aude o voce! Tatăl meu! Şi cine a săpat groapă a căzut în groapă!

Ei, acuma se duce tocmai în nord la capătul împărăţiei! Şi acolo era o cetate şi era împărat Ilie! Sfântul Toma o creştinat o femeie şi aceea era prietenă cu una din preajma palatului, Ifdonia şi a zis: uite i-a arătat cum este să fii creştină cum e cutare! Vreau să-l văd pe-acela! Uite Ifdonia, ca să-l poţi vedea trebuie să te-mbraci în haine proaste să nu te vadă că eşti de la palat! Era soţia unui prieten, a împăratului şi Sindichia o ia pe Ifdonia şi o duce acolo unde era Toma cu lume! Şi propăvăduia! Şi s-a umplut de bucurie!! Intra în suflet ce spunea Toma şi a crezut. Şi acuma dacă a crezut, cu soţul, = care era un păgân, să nu-l mai cunoască. Şi soţul Ifdoniei, prieten cu împăratul, spune: Uite ce-am păţit! Nu mă mai ascultă soţia! Ce să faci?! Uite c-o mai iubeşti! Ce crezi tu că e de făcut?! Apoi am s-o trimit pe soţia mea Verbiana să o lămurească! Când colo şi pe aceea a făcut-o creştină. Nici ea nu mai putea de împărat! Păgâni!

Cu păgânii nu se poate. Şi acuma s-au interesat! Cine-i ăsta?! Păi uite unul Toma! Ia chemaţi-l aici! Şi între timp Toma o câştigat şi pe fiul împăratului Bardan. Şi-acela creştin! Şi ştiu şi alţii din împrejurime! Şi-acuma să fie pedepsit! Ce facem?! Cheamă pe Toma şi-i zice! Ce-ai făcut?! Cum? Cutare Cutare?! Şi i-a spus care este adevărul! Şi îl pedepsim! Nişte plăci de metal de aramă înroşite, calcă pe ele! A călcat pe ele şi a apărut apă! S-au răcit! Ei, faceţi un foc nemaipomenit! II aruncăm în foc că uite ce ne face! A doua zi el iese din foc! Nimic. Şi hainele şi părul, totul intact. Ei, ce să facem cu el?! Păi ce să facem cu nişte ostaşi, îi trimitem să-l suliţeze! Cinci suliţe aruncate în piept! Şi l-au luat şi i-au tot dus! Până la Axium! Dar Azan şi cu Xifon prietenul lui după el! Şi plângeau şi se tânguiau! Şi Toma le spune la ostaşi: lăsaţi-mă oleacă să mă pregătesc pentru plecare! Şi i-a botezat pe ăştia şi pe Xifor l-a făcut preot, iar pe băiatul împăratului Berdan diacon!

Şi acolo, deodată, au trimis toţi suliţele! Şi-o murit! Şi ăştia doi l-o îngropat! Şi au trecut nişte ani, doi, trei! Şi-a înnebunit băiatul împăratului! Şi când a-n-nebunit acela era fioros, un diavol nemaipomenit! Nu putea nimeni să se-apropie. Şi i-a venit în minte împăratului: ia să trimitem la mormântul lui Toma, să ia de acolo un osicior şi să-l lege la gât! Când colo nu era Toma acolo, că ucenicii l-au luat şi l-au dus în Mesopotamia şi l-au îngropat! A rămas acolo numai gol! Şi vine iute la împărat! Ţărână ia! Ia ţărână de-acolo de la mormânt şi la copil! Şi i-a trecut! Şi când a văzut el că şi ţărâna! Dar i s-a arătat Toma! Când am fost viu n-ai vrut să crezi! Acuma când îs mort tu apelezi?! Ei, şi acela zice: dacă se vindecă, mă fac creştin. Şi a fugit diavolul! Şi a venit Xifor, preotul, şi l-a botezat. Deci şi Sfântul Toma în India a avut o lucrare spornică! Şi Mântuitorul i-a promis! El ştia că o să lipsească doi ani! I-a promis la plecare! Sunt cu tine! Şi acuma pentru că a fost convins cu pipăitul, a fost cu o credinţă întemeiată! Şi eu mă gândesc la un lucru!

Când a fost la prima arătare Mântuitorul a suflat asupra celor zece şi le-a spus: luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta! Toma lipsea! Dar şi el a avut darul ăsta! Fiindcă Moise conducea poporul în pustie! Şi acuma socru-su i-a spus! Măi, cum să faci tu toată lucrarea! Trebuie ajutoare! Şi au ales şi s-au rugat şi aceia erau prooroci şi aveau toată înţelepciunea, toată înţelepciunea! Şi când colo în tabără pe undeva s-au mai găsit câţiva să aibă darul! Şi voi cum?! Că nu eraţi de faţă! Dar şi voi aveţi putere! Ei, cu ce ne putem noi alege?! Cine are credinţă în înviere, cum spune Evanghelia. Dar să ştiţi cât o fi biserica, biserica, toţi cei ce au nădejdea învierii sunt pomeniţi! Nu se spune nu-mele! Se spune pentru toţi cei ce cred în înviere! Şi Mântuitorul este învierea! Hristos a înviat!

Parintele Hrisostom Danila

Schitul Bucium, ll aprilie 20l0
Matematicianul vieţii trăite în Hristos, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Matematicianul vieţii trăite în Hristos"

• Predica la Duminica Tomei
  Publicat in : Duminica Tomei