Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului Mareste imaginea.

 Predica la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Frati crestini,
Niciodata sa nu stati pe ganduri mult, si nici sa cantariti prea mult, cele ce ati fagaduit sa dati ca dar lui Dumnezeu. Caci se spune la Scriptura: “Ca pe datatorul de buna voie iubeste Domnul". Dar chiar atuncea cand ti s-ar parea ca ar fi darul prea mare, iarasi e bine sa nu fie nici o umbra de indoiala in sufletul tau, pentru ca Acela care te-a urzit chiar pe tine si te-a daruit El mai intai cu aceste daruri, iti va intoarce inzecit asupra ta binecuvantarea Lui. Iata, martora ne este istoria cu cele intamplate cu patriarhul Avraam.

Dumnezeu ceruse sa-i aduca jertfa pe fiul sau Isaac. Si mare fiind credinta lui Avraam, el n-a stat pe ganduri mult, de a jertfi lui Dumnezeu chiar pe fiul sau, care era si unicul sau copil. Si iarasi, cunoasteti cele ce s-au intamplat mai apoi, caci in clipa in care urma sa junghie pe altar pe Isaac, ingerul Domnului aratandu-se l-a oprit pe Avraam, spunandu-i: "Ca acuma cunosc ca te temi de Domnul si pentru El n-ai crutat nici pe singurul tau fiu!" (Fac. 22, 12).

Si asa Dumnezeu vazand credinta si dragostea patriarhului Avraam, nu numai ca l-a binecuvantat sa fie Patriarhul credintei tuturor neamurilor, dar i-a lasat si jertfa pe care era sa o aduca lui Dumnezeu. Caci prin darul ce tu il aduci lui Dumnezeu, ceea ce vede El in acest dar, e dragostea si credinta ta.

Dar, fratilor, mai presus de toate avem o alta pilda, care strajuieste istoria tuturor privirilor omenesti. E cazul cu Dreptii Ioachim si Ana, parintii Fecioarei Maria. Ei dobandind prin rugaciune de la Dumnezeu o copila, nu si-au uitat fagaduinta ca au juruit-o sa fie a Bisericii si numai a ei. Iar cand au facut aceasta nu s-au uitat ca ea era prea mica, ci de la varsta de trei ani au dus-o la Biserica legii lui Dumnezeu, nu cu intristare, ci cu bucurie. Si aceasta o praznuim noi astazi: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului.

Iar de ne vom intoarce acuma privirile, sa vedem de ce rasplata s-au invrednicit acesti Parinti Ioachim si Ana, precum si insusi darul lor, apoi aceasta e ceva ce intrece puterile omenesti in a le arata si grai. Acesti parinti care nu s-au intristat, cand a fost vorba sa aduca o jertfa placuta Domnului, au ajuns sa fie Dreptii si Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana. Ei s-au invrednicit de ceva unic in istoria lumii, ajungand parintii Maicii Domnului. Iar copila lor pe care au daruit-o lui Dumnezeu, a ajuns sa fie "mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii". Ea este Imparateasa mama a Aceluia care este Creatorul cerului si al pamantului….

Iata cum stie Dumnezeu sa rasplateasca pe acei ce infatiseaza marturii vii de credinta si dragoste catre El. Omul bun da o farama de dar, iar Dumnezeu da totul, o imparatie de fericire pe pamant si in ceruri.

Frati crestini,
Ducerea la Biserica legii lui Dumnezeau a Fecioarei Maria, inca de la varsta de 3 ani si trairea ei acolo in rugaciune, in sfintenie, in invatarea Scripturii sfinte si in munca pana la varsta de 15 ani, este o pilda de crestere Dumnezeiasca a aceleia care avea sa fie Maica Domnului. Acuma ea a cunoscut tainele intelepciunii lui Dumnezeu, iar mainile si le-a deprins la lucrul cel folositor traiului omenesc pe pamant. Caci din acest timp a invatat tesutul, pentru ca apoi sa faca acea minunata camasa a Mantuitorului, numita hiton, care era totul o tesatura, pentru care nici vrajmasii de moarte nu s-au indurat sa o strice, ci au aruncat sort ca sa fie intreaga unuia.

Intr-adevar, fratilor, ca si pentru cresterea aleasa a unui copil, e nevoie ca parintii sa dea tot ceea ce este mai bun. Nu numai aer, mancare si haine bune, dar si acea atmosfera ideala care sa fie impodobita cu balsamul unei sanatoase morale. Si asa si copiii sa respire orizontul inaltelor culmi de spiritualitate, sa traiasca in gradina virtutilor, si sa ajunga sa fie acei "fericiti oameni care nu s-au luat dupa sfatul necredinciosilor si in calea pacatoșilor n-au umblat, si in adunarea hulitorilor n-au șezut, ci in legea Domnului a fost dorirea lor si la legea Lui au cugetat ziua si noaptea." (Psalm I, vers. 1-2).

Da, aceasta sa fie hrana sufleteasca a tineretului, invatatura cea sfanta. Cuvantul lui Dumnezeu se si numeste hrana sufletului. Cu dulceata acestei intelepciuni sa-si fericeasca fiecare viata! Caci iata: "ceea ce sunt ierburile si semintele pentru trup, aceeasi este pentru suflet cuvantul lui Dumnezeu, ca Insusi Domnul Hristos il aseamana cu samanta in pilda semanatorului. (Luca 8, 11). Cuvantul lui Dumnezeu e cuvantul adevarului si al sfinteniei, care fiind primit cu buna credinta prin harul lui Dumnezeu aduce in om convingerea si-i da reguli de viata cu tendinte si dorinte curate si sfinte. Iar corespunzator nutrimentului animal pentru corp, sufletului omenesc i se da mancare Trupul Domnului Hristos in Sf. Impartasanie (Ioan 6, 55). Ea da omului viata vesnica si puterea de a si realiza intentiunile si dorintele sale cele bune.
Dar cuvantul lui Dumnezeu se mai poate asemana cu apa vie (Ioan 40), care racoreste si inviaza pe omul obosit in lupta cu supararile, cu pasiunile sale; iar vinul spiritual este Sangele Domnului Hristos care racoreste, inviaza si intareste in om spiritualmente. (Teodor Ghiga, Carte de predici, pag. 74). Iar la aceasta apoi, sa se adaoge acea gimnastica sufleteasca de a umbla in caile Domnului, cu placere si usurinta, pentru ca trupul si sufletul sa capete voinicia si siguranta in miscari.

Iata programul cresterii celei duhovnicesti! Iata scoala cea aleasa pe care trebuie sa o traiasca si tineretul nostru, daca vroim sa fie fericit si dar uit de Dumnezeu cu binecuvantarile Sale.

De aceea tin sa marturisesc durerea grozava pe care o avem, vazand pe multi ca neglijeaza cresterea religioasa a tinerimii. Unii ca acestia spun ca "tinerii si tinerele pot sa traiasca in ceata celor zgomotosi care amesteca raul cu binele si ca ei, tineri fiind, pot sa se hraneasca si cu ganduri usoare si chiar otravite, dar infasurate cu dulceata, si ceva mai mult, ca ei pot sa soarba din cupa placerilor neingaduite de o aleasa crestere, deoarece ei acuma sunt tineri, iar ca timp de pocainta au batranetea". O, spuneti daca e o dusmanie mai mare pentru tineret decat aceste ganduri si cai de crestere? Daca poate sa fie o vrajmasie mai mare cu privire la tinerete, decat aceste cugete? Oare nu este nevoie, chiar pentru acest tineret sa respire o atmosfera inalta de idealism, curata si inmiresmata de virtuti? Nu e nevoie oare ca si ei sa se hraneasca cu ganduri adevarate? Si nu are nevoie oare si tineretul de plimbari prin livezile cu flori si poame de virtuti? Atuncea de ce-i tineti pe campiile de arsita, in dogoarea valvatailor de patimi? De ce ii alergati pe imasurile cu spinii pacatului?

Dar poate veti zice ca si pe ei ii veti harazi lui Dumnezeu in a doua parte a vietii lor, la batranete? O, ce gand de amara inselaciune este si acesta! Caci nu tuturor le este dat sa ajunga la batranete! Si apoi, nu se stie daca atuncea si tu te vei bucura de cinstea de a fi cu Domnul! De aceea eu vin si fac indemnuri, ca intre pilda talharului de pe Cruce si pilda Maicii Domnului, noi sa alegem pe aceea a Fecioarei Maria, care inca de la varsta de trei ani si-a inchinat viata Domnului, si a crescut in nevinovatie, dupa invatatura cea Dumnezeiasca. Dar iata ca inca multe alte pilde nenumarate din istoria crestinatatii, ne stau inainte astazi, ca si in trecut. Iar pentru a fi si mai convingator, voi aduce o pilda din cele de demult:

Sf. Nil, inca de pe cand era prea tanar, in dimineata vietii sale, pleca in pustie, departe de ispitele lumii. Si strabatand drumul desertului, intalni un arab, care-l intreba: "De unde vii si unde mergi?" Nil ii spuse gandul sau. Atuncea arabul ii rapunse: "Mai bine e ca tu sa astepti batranetea si atuncea sa parasesti lumea si sa te duci in singuratate".

Dar inteleptul tanar, ca luminat de sus, ii raspunse: "Tu voiesti sa astept batranetea pentru a ma harazi lui Dumnezeu? Eu, din contra, socot ca jertfa e placuta mai ales acuma! Si acuma este si mai demna de Dumnezeu! Crezi tu ca un batran care nu mai are putere sa slujeasca pe printul sau pamantesc este vrednic pentru a servi pe Regele regilor? Cum in cele pamantesti voi cautati ca regii sa fie aparati de voinici tineri, iar cand este vorba de a fi slujitor al Imparatului imparatilor și ostasi ai acestei imparatii ceresti, sa fie un batran lipsit de puteri?!".

Ne oprim aici, adancimea de intelepciune a Sf. Nil ne copleseste. Ea biciuie indiferenta noastra, cand e vorba de a sluji lui Dumnezeu! Ea mustra gresala noastra, de a fi crescut in tinerete in scoala altor idealuri, decat in aceea a vesnicelor adevaruri. Caci ceea ce trebuie sa cautam noi toti, e ca sa crestem inaintea lui Dumnezeu! Iata idealul! Tinerimea toata sa fie adusa la altarul Domnului, aici unde se invata adevarul vesnic, dragostea, dreptatea, cumpatarea, mila, bunatatea, pacea si intelepciunea. Caci de aceea noi nu suntem fericiti, pentru ca am crescut departe de invatatura cea sfanta si de Dumnezeu. Am crescut pe vetre streine de idealul fericirii omenesti, de pe care am adunat spini si pietre, foc si spuza pe care le aruncam unii asupra altora.

Iata de ce astazi se cere omenirii intregi, sa vina la altarele cele pamantesti ale Domnului, si sa intram si noi in biserica cea sfanta a lui Dumnezeu, traind cu totii, tineri si batrani, in casa sfinteniei, a bunatatii si luminii de gand si de viata vesnica, pentru ca si noi sa ne bucuram de acea cinste si fericire de a fi oricand cu Dumnezeu, de la care noi putem primi slava, fericire si pace, pe pamant ca si in ceruri. Amin.


Protosinghel Dr. Vasile Vasilache
Predicatorul Sfintei Patriarhii (1940-1944)

(din volumul "Prietenii lui Dumnezeu, Sfintii" - Predici rostite la Radio)

.

20 Noiembrie 2012

Vizualizari: 3064

Voteaza:

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE