Minuni ale Sfantului Nicolae

Minuni ale Sfantului Nicolae Mareste imaginea.

Redam cateva minuni savarsite de Sfantul Ierarh Nicolae : "Sfantul Nicolae, miscat de o sfanta dorire, a hotarat sa calatoreasca spre a se inchina la Sfintele Locuri. In timpul calatoriei pe mare, au inceput sa sufle vanturi foarte puternice si a izbucnit o furtuna cumplita. Calatorii si echipajul isi pierdusera cumpatul si asteptau sa se inece. Nicolae, insa, ingenuncheat, se ruga cu staruinta catre Domnul si, iata!, minunea s-a intamplat. Vanturile au incetat si marea indata s-a linistit. Insa un marinar care era la catarg, a alunecat si a cazut pe punte mort. Toti s-au mahnit ca s-a pierdut viata unui om. Dar prin rugaciunile puternice ale Sfantului, marinarul a inviat ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.

A izbavit si trei oameni de la moarte, fiind ei calomniati pe nedrept. Acesti oameni erau inchisi intr-o inchisoare din Constantinopol, si au aflat de hotararea omorarii lor, urmand ca a doua zi sa fie decapitati. Cand insa l-au chemat in ajutor pe Sfantul Nicolae – aducandu-si ei aminte de el, si stiind ca in Lichia Sfantul a scapat pe cei trei oameni care si ei urma sa fie omorati in chip nedrept – indata Sfantul Nicolae a ascultat cererea lor si s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavios. Pe eparh l-a mustrat pentru ca pe nedrept i-a parat pe cei trei nevinovati inaintea imparatului. Iar pe imparat l-a invatat ca nu cei trei condamnati de el erau vinovati si i-a spus ca numai din invidie au fost parati cum ca ar niste razvratiti vrednici de moarte. Asadar, prin aceasta vedenie i-a eliberat Sfantul de la condamnarea la moarte.

In Constantinopol traia un crestin evlavios si credincios, iubindu-l mult foarte pe cuviosul Parintele nostru Nicolae, si, in chip reciproc, si el era iubit de Parintele Nicolae. Acesta, asadar, voind odata sa calatoreasca in alt loc pentru o nevoie a sa, a mers mai intai la biserica Sfantului Nicolae si s-a rugat din adancul inimii. Apoi si-a salutat rudele si prietenii si s-a urcat in corabie. Pe la ceasul al noualea al noptii s-au sculat marinarii sa intoarca panzele corabiei, pentru ca se schimbase vantul. S-a sculat si acel prea evlavios om ca sa mearga afara pentru nevoia udului. Si pentru ca toti marinarii se ocupau sa intoarca panzele, crestinul acela s-a incurcat si s-a impiedicat (dupa se intampla uneori in asemenea situatii) si din greseala a fost aruncat in mare. Marinarii nu au putut sa mai faca nimic ca sa il traga pe om din mare. Pe de o parte, pentru ca era intuneric, iar pe de alta parte, pentru ca vantul sufla cu putere si impingea corabia cu viteza mare inainte. Pe urma, vazand aceasta marinarii au stat si au bocit, si au plans pentru moartea amara a acelui barbat.

Crestinul acela, dupa ce a cazut in mare asa cum era imbracat cu toate hainele sale, in timp ce se scufunda el in adancul marii, si-a amintit de Sfantul Nicolae si a zis in mintea sa: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Facand aceasta strigare cu mintea – o, minune!, multe si de neinteles sunt minunile Tale, Doamne! – s-a aflat indata in casa sa. Si neintelegand aceasta, crestinul acela credea ca este inca in adancul marii. Incat si acolo mai striga, dar nu doar cu mintea, ci si cu glas: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Atunci, vecinii, auzind strigatele lui, s-au sculat. La fel si oamenii casei sale s-au sculat si au aprins lumina. Dar si cei din afara auzind, au alergat si l-au vazut pe el in mijlocul casei sale strigand. Vedeau si ca curgea multa apa de mare din hainele pe care le purta. Pentru aceasta, din pricina uimirii si a neintelegerii, au ramas fara grai si tacuti, nestiind ce sa spuna. In timp ce crestinul acela striga: ”Fratilor, ce este aceasta ce vad? Caci eu stiu foarte bine ca ieri pe la ceasul al noualea al zilei v-am salutat pe voi, pe toti, si m-am urcat in corabie. Si pentru ca sufla vant puternic, am ajunsesem destul de departe pe mare. Pe la straja a doua sau chiar a treia a noptii (adica pe la ceasul al noualea al noptii), am iesit pentru nevoia udului, si impiedicandu-ma de marinarii care intorceau panzele, am cazut in mare. Atunci l-am chemat pe Sfantul Nicolae in ajutor. Cum de acum ma gasesc aici nu stiu. Atunci voi sa imi spuneti ca eu sunt iesit din sine-mi si altul din altul am devenit”. Iar crestinii adunati acestea auzind, vazand si apa marii care curgea din hainele lui, s-au uimit peste masura, vorbind intre ei despre aceasta taina de neinteles a minunii. Dupa care s-au bucurat cu fratele salvat si au plans de bucurie pentru aceasta. Si mult timp au strigat ”Doamne, miluieste!”. Iar crestinul acela, dezbracand hainele ude si imbracand altele, a mers la biserica Sfantului Nicolae. Si acolo a petrecut restul noptii, stand in genunchi, cu lacrimi, la icoana Sfantului, si rugandu-se, si multumiri aducand cu minunare si uimire.

Cand a venit vremea utreniei si s-a adunat popor in Biserica Sfantului dupa obicei, atunci s-a facut tuturor cunoscuta minunea Sfantului. Atunci mirosind acele miresme dulce-mirositoare si prea-mirositoare pe care le-a adus Sfantului acel crestin scapat de la inec, vazand ei si Biserica Sfantului, care era plina de lumina, se intrebau unul pe altul care sa fie pricina acestei intamplari. Si afland-o, s-au minunat cu totii, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfantului Nicolae. Aceasta minune cu adevarat minunata si suprafireasca si fapta mareata a Sfantului, s-a raspandit in intreaga metropola a lui Constantin. A ajuns chiar si la urechile imparatului de atunci, precum si la ale Patriarhului. Atunci acestia l-au chemat pe acel crestin salvat de la moarte sa se infatiseze inaintea Sinodului. Care crestin, infatisandu-se inaintea tuturor, a istorisit cu indrazneala cum si in ce chip si cand i s-a intamplat lui minunea infricosatoare si neobisnuita. Pe care auzind-o cu totii au strigat cu glas mare: ”Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”. Dupa care, raspandind pretutindeni cuvantul despre minunea aceasta, s-au adunat crestinii in biserica Sfantului Nicolae si au facut litanie si priveghere, slavind si binecuvantand pe Dumnezeu si aducand multumire si acestui credincios tamaduitor si facator de minuni, Nicolae". (Sfantul Nicodim Aghioritul, Sinaxarul celor 12 luni ale anului. Volumul I. Editura Dómos 2005)

Asculta colindul Sfantului Nicolae

Troparul Sfantului Ierarh Nicolae
Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor.

Condacul Sfantului Nicolae
In Mira, Sfinte, sfintitor te-ai aratat; ca Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ti-ai pus sufletul tau pentru poporul tau; mantuit-ai pe cei nevinovati din moarte. Pentru aceasta te-ai sfintit ca un mare tainuitor al darului lui Dumnezeu.

03 Decembrie 2015

Vizualizari: 7984

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE