Spiritism

Spiritism Mareste imaginea.

 

MISCAREA SI PRACTICA SPIRITISTA

Au acest nume pentru faptul ca pretind ca pot comunica cu spiritele (sufletele) mortilor.

Originea, in timp si in loc, a spiritistilor este indepartata si necunoscuta. Despre un intemeietor de doctrina si practica spiritista nu se poate vorbi. Vechiul Testament aminteste de practici spiritiste, ca de pilda cazul lui Saul cu vrajitoarea din Endor (I Reg. XXVIII, 7, 20).

Practicile erau insa interzise cu asprime de catre Moise, ca fiind contrare descoperirii lui Dumnezeu (Deut. XVIII, 9-12). In Noul Testament, sub o alta forma, spiritismul este cunoscut si practicat in primele veacuri crestine, incepand de la Simon Magul (Fapte VIII, 9), vrajitorul Elima (Fapte XIII, 8).

Asa cum se cunoaste, spiritismul nu este ceva nou. Eroul celebrei Epopei a lui Ghilgames, la asiro-babilonieni, obtine de la zeul infernului favoarea de a avea „o convorbire" cu spiritul prietenului sau decedat Enghi-du. De asemenea, Strabon spune ca asiro-babilonienii se foloseau de niste „mese" pentru chemarea spiritelor. Si in Avesta, cartea sacra a vechilor persi, se vorbeste despre evocarea spiritelor celor decedati.

De asemenea, intalnim urme de practicare a spiritismului la vechii chinezi, la greci, la romani. Existenta vechilor practici la evrei se observa din faptul ca Vechiul Testament interzice „invocarea spiritelor".

In primele veacuri crestine, chemarea spiritelor era, de asemenea, practicata de vrajitori, cum ne relateaza Tertulian, si istoricul roman Amien Marcellin, iar in Evul Mediu, condamnarea practicilor spiritiste prin legi civile si bisericesti dovedeste existenta acestora.

Insa spiritismul modern si practica acestuia isi au originea in America de Nord. Prin 1848, in martie, dupa „spusele" spiritistilor, in locuinta unui cetatean numit Weckmann din Hydesville, statul New York, s-ar fi auzit niste zgomote ciudate. Printr-un limbaj conventional, format din ciocanituiri, familia Fox ar fi ajuns „sa intre" in conversatie cu spiritul care producea acele zgomote. Intr-o seara din anul 1848, una dintre cele trei fete ale familiei Fox lovi in mobila, imitand pocniturile misterioase. Lovitura fetei primi imediat raspuns, prin pocnituri in numar egal cu cele ale acesteia. Fata repeta pocniturile in numar variat, dar totdeauna primi raspuns cu acelasi numar de pocnituri. Crezand ca are de-a face cu vreo fiinta misterioasa inteligenta, fetele si mama lor incepura sa puna necunoscutului diferite intrebari, cerandu-i raspuns, printr-un anumit numar de pocnituri in caz afirmativ si printr-alt numar in caz negativ. Raspunsurile au venit prompt si clar. Vestea se raspandi in oras si multi curiosi veneau sa puna necunoscutului fel de fel de intrebari.

Surorile Fox gasira un mijloc mai ingenios pentru a comunica cu necunoscutul; scrisera pe hartie literele alfabetului, plimbandu-si degetele deasupra lor. Cand ajungeau cu degetul asupra unei anumite litere, se auzea o pocnitura. Necunoscutul era „spiritul" lui Carol Keyn, fost locatar al acelei locuinte, care a fost asasinat in urma cu cinci ani si ca trupul lui a fost ingropat in pivnita.

 

Facandu-se sapaturi la locul indicat, au fost gasite cateva oase dintr-un corp omenesc. La locuinta familiei Fox au inceput sa vina acum si mari invatati dintre profesori, magistrati, medici etc. spre a cerceta si studia uimitoarele intamplari.

Fetele s-au mutat la New York, intr-o locuinta mai incapatoare, unde au continuat comunicarea cu spiritele. Exemplul lor fu urmat apoi de altii si astfel numarul aderentilor spiritismului crescu foarte repede, ca stranutul, incat peste cativa ani, pe la 1868, se ridica la circa zece milioane.

De pe la anul 1869 au inceput a se constitui diferite societati spiritiste in America, Anglia, Franta etc.

 

Puncte doctrinare

1. Dumnezeu este marginit, dupa spiritisti. El si-a primit existenta din haos, deci nu este din eternitate. El este spirit sau, mai corect, o asociatie infinita de spirite divine, devenite, printr-o lunga evolutie, perfecte si luand toate la un loc forma de sfera, cea mai desavarsita forma din Univers.

Mai sunt si alti dumnezei inferiori si subordonati Dumnezeului suprem, dar mai mari decat ingerii.

Fiecare galaxie, sistem solar si planeta isi are dumnezeul sau, supus Dumnezeului suprem. Dumnezeu este numai arhitect, nicidecum creator al lumii, caci lumea nu este creata din „nimic", ci este facuta din ceva ce a existat mai inainte si care, in ultima analiza, este aceeasi cu Dumnezeu. Din acest „ceva", Dumnezeu a format o materie vie - primul eter sau fluid din care au fost facute toate cate exista pe lume. Din acest eter a fost format mai intai spiritul mineral, care a evoluat dupa aceea pe toate planetele universului; apoi spiritul vegetal (flora) si dupa el spiritul animal (fauna), urmand si aceasta, pe rand, aceeasi cale a evolutiei. De asemenea, din planeta in planeta si dintr-un sistem solar in alt sistem solar, s-a ajuns la formele cele mai perfecte de animal, devenind spirit uman. Aceeasi evolutie o urmeaza si acesta, pana cand, in ultima treapta, devine inger planetar. Ca inger planetar va evolua iarasi din planeta in planeta, dupa gradul fiecareia, pana cand ajunge conducator de planeta, apoi devine inger solar, iar dupa aceea devine conducator de sistem planetar si, in sfarsit, ajunge la Fiinta suprema.

Hristos nu este Dumnezeu, ci numai Profetul prin care s-a facut a doua Revelatie a Legii lui Dumnezeu, primul Profet fiind Moise, iar cea din urma revelatie fiind facuta prin spiritism. Iisus Hristos n-ar fi decat un initiat, sau chiar un mediu spiritist. In orice caz, pentru spiritisti, Iisus Hristos este un om superior, neobisnuit, dar om. Dupa unii spiritisti, functiunea profetica a lui Iisus Hristos n-ar fi incetat, deoarece El revine pe pamant ca Spirit.

Iisus a hotarat sa-si descopere si sa restabileasca adevarul, prin intermediari (medii) spiritisti. Acesta este rostul aparitiei spiritismului pe pamant.

Hristos constituie un spirit superior si este dumnezeul solar al nostru. La aceasta treapta a ajuns si el prin evolutie. S-a intrupat pe planeta noastra pentru a ne grabi evolutia. El se va intrupa si pe alte planete, ca si celelalte spirite ca el.

2. Cosmogonia spiritista nu prezinta nici ea vreun interes deosebit. Potrivit acestei cosmogonii, lumea a fost creata de Dumnezeu. Fiintele vii au aparut mai tarziu, dupa ce pamantul a iesit din haos si elementele amestecate la inceput s-au randuit. In afara de lumea vazuta, Dumnezeu a creat si spiritele, care sunt fiinte inteligente ale Creatiei. Ele populeaza universul, in afara lumii materiale. Desi sunt necorporale, spiritele nu sunt totusi imateriale, ci sunt facute dintr-o materie foarte fina si atat de „eterica", incat nu poate cadea sub simturi.

Pluralitatea existentelor, prin care se realizeaza treptat perfectiunea morala, constituie un punct esential al doctrinei spiritiste. Aceasta invatatura rezuma atat „doctrina", cat si „morala" spiritista.

Lantul acesta aproape nesfarsit al existentelor succesive, prin care sufletul ajunge la purificarea din ce in ce mai deplina,nu este nicidecum o noutate adusa de spiritism, ci un imprumut din cugetarea indiana. Caracterul sincretist al spiritismului se vadeste aici mai bine ca oriunde. Ideea vietilor succesive apare in India inca de pe vremea „Upanisadelor" (vechi scrieri sacre indiene), exercitand o puternica influenta asupra cugetarii si religiei indiene de-a lungul veacurilor.

In privinta felului de petrecere pe care spiritele o duc in lumea de dincolo, spiritistii ne dau tot felul de „amanunte". Astfel, ei sustin ca spiritele, ca si oamenii, ar avea intre ele simpatii si antipatii, grupandu-se dupa afectiunile lor, dupa preocupari si dupa gradul de perfectiune la care au ajuns. Cand un spirit nu simte nici un fel de atractie fata de alt spirit, nimeni nu il obliga sa intre in relatie cu el.

3. Biserica nu este infailibila, zic spiritistii. Ea a gresit de multe ori si nu poate sa mantuiasca pe nimeni, prin taine sau altceva, mantuirea facandu-se prin reintrupari si evolutie. Duhul omului, creat de Dumnezeu, a trecut prin pietre, plante si animale, devenind duh uman, care apoi a trecut prin mai multe forme, pana a ajuns la forma de om. Omul este compus din trei parti: trup, perispirit si spirit. Primele sunt invelisuri ale spiritului. Perispiritul este compus din doua corpuri: unul astral si altul mintal. Corpul fizic are doua parti: una carnoasa si alta eterica - o copie a celei carnoase, numita si „duhul eteric", este invizibila ochiului fizic, dar se face vizibila vederii astrale pe care o au unele persoane.

 

4.Eshatologia

a)Moartea este mutarea spiritului din trup, impreuna cu perispiritul. Odata despartit de trup, spiritul este dus acolo unde sunt si alte spirite la fel cu el din punct de vedere moral

si intelectual. Ele pot comunica cu cei de pe pamant si pot sa-i influenteze. Unele sunt bune (ingerii pazitori), altele suntrele (diavolii). Dupa o anumita vreme, spiritul se reincarneaza, spre a se purifica si evolua.

b)Reincarnarea, precum si locul, familia, starea, sexul si alte conditii asemanatoare ale reincarnarii, este hotarata de spiritele superioare (predestinatie); tot de acestea sunt hota¬

rate si durata vietii si intamplarile din ea (destin), toale in conformitate cu faptele, lui din viata dinainte, in scopul ispasirii si al evolutiei lor.

5.Spiritistii dau fenomenelor simple explicatii „supranaturale" si ca ar fi produse de

spiritele celor morti. Acesta este, de altfel, singurul lor argument, dupa cum comunicarea cu spiritele este singura lor „dogma" specifica.

 

 

17 Iulie 2012

Vizualizari: 19526

Voteaza:

Spiritism 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE