Pofta nu a existat la omul originar

Pofta în concepţia patristică nu este o putere sufletească existentă în om încă de la început, întrucât „pofta... nu a fost creată la început împreună cu firea oamenilor", ca o putere necesară sau de trebuinţă. Dacă era necesară pentru conservarea şi continuitatea existenţei, ar fi existat oricum de la începutul existenţei, împreună cu celelalte puteri, ca o condiţie necesară ei.

„Pofta s-a strecurat în existenţă din pricina căderii de la calea spre desăvârşire în partea iraţională a firii (găsindu-şi expresie în plăcere, frică şi tristeţe). In loc ca ea să fi dus la o lucrare sau manifestare a chipului lui Dumnezeu în om, imediat după încălcarea poruncii a fost evidentă asemănarea lui fiinţelor necuvântătore".

Sfântul Grigorie Sinaitul analizează şi el la rândul lui acest aspect. Conform Sfântului Grigorie, care este în acord cu ceilalţi Părinţi, sufletul omului este după chipul lui Dumnezeu. Şi după cum Dumnezeu rânduieşte în mişcare şi lucrare întreaga zidire, în acelaşi fel sufletul pune în lucrare mădularele trupului, dându-i fiecăruia mişcarea şi lucrarea specifică lui. Apare însă o întrebare. A cui lucrare aparţin iuţimea şi pofta? A sufletului sau a trupului? Sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi spun că aceste puteri se atribuie uneori sufletului, iar alteori frupului. Unde se găseşte adevărul? Avem de a face cu un adevăr, spune Sfântul Grigorie, şi într-un caz şi în altul. Dacă aceste puteri se atribuie unui element sau altuia al existenţei omeneşti, se datoreaza faptului că este vorba despre nişte situaţii cu referire întotdeauna la un mod de împreună-fiinţare de negrăit a sufletului şi trupului, însă cu accent pe desăvârşirea sufletului şi nedesăvârşirea trupului. Sufletul a fost creat printr-o suflare de viaţă dumnezeiască raţională şi inteligibilă. Dumnezeu nu a creat împreună cu sufletul iuţimea şi pofta dobitocească. A pus la început în suflet „puterea poftitoare şi iuţimea" pentru ca ele să conducă la o mişcare a dragostei plină de bărbăţie, întrucât sufletul de la formarea lui era „raţional şi inteligibil". Sau după o altă expresie a aceluiaşi, a pus în suflet „puterea poftitoare a apetitului" şi alături de ea „bărbăţia iubitoare a atracţiei", ca să poată fi atras, sau altfel spus, pentru a avea o mişcare iubitoare puternică, fixată prin atracţie.

„După cum Dumnezeu nu a aşezat în suflet iuţime şi poftă dobitocească, acelaşi lucru este valabil şi pentru trup, unde n-a rânduit la început vreo poftă sau iuţime iraţională".

Pofta - puterea iraţională a omului

Conform învăţăturii sfinţilor teologi, continuă Sfântul Grigorie Sinaitul, trupul a fost creat nestricăcios, aşa cum va fi la înviere, chiar dacă era pasibil şi de stricăciune. Acelaşi lucru este valabil şi pentru suflet, chiar dacă putea ajunge şi el la o stare pătimaşă. După neascultarea lui Adam, stricăciunea a intrat însă atât în suflet, cât şi în trup, şi s-a „amestecat" datorită legăturii lor naturale în amândouă, suflet şi trup, ca urmare a perihorezei (schimbului şi întrepătrunderii reciproce) însuşirilor lor. Astfel sufletul „şi-a însuşit" o însuşire pătimaşă, potrivnică firii sale, mai exact o însuşire demonică.

Trupul, la rândul lui, din pricina stăpânirii stricăciunii, s-a asemănat dobitoacelor. Cele două puteri, sufletească şi trupească „reunite într-una/la un loc/laolaltă" l-au făcut pe om să fie asimilat animalelor necuvântătoare, iuţimea şi pofta transformate fiind în puteri iraţionale, neguvernate de minte. Din acel moment, aşadar, aceste puteri lipsite de controlul şi supravegherea raţiunii au devenit oarbe, iraţionale, in-dependente şi autonome, dobândind în ceea ce îl priveşte pe om, un caracter negativ, atâta timp cât rămâne într-o astfel de stare.

Arhim. Evsevios Vittis
Placerea si durerea. Indoitul rod al simturilor. Axul existential si abuzarea lui. Vol. 1, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Placerea si durerea"

• Patimile - boli ale sufletului
  Publicat in : Credinta
• Cum se nasc patimile ?
  Publicat in : Editoriale
• Patimile si Invierea in psalmi
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Patimile Celui fara de patimi
  Publicat in : Saptamana Patimilor