Sfanta Marta

Sfanta Marta Mareste imaginea.

Sfanta Marta este praznuita pe 4 iulie. Sfanta si dreapta Marta s-a nascut in Antiohia, din parinti binecredinciosi, de care fiind silita spre nunta si neinvoindu-se, ci dorind sa vietuiasca in feciorie, i-a poruncit ei o dumnezeiasca vedenie in biserica Mergatorului Inainte, ca sa se supuna parintilor sai si sa se insoteasca cu barbat. Si a zamislit fiu pe Sfantul Simeon (Pomenirea lui la 24 mai), dupa dumnezeiasca daruire, care i s-a vestit ei prin aratarea Sfantului Ioan Mergatorul inainte precum se scrie pe larg despre aceasta, in viata Sfantului Simeon. Insa, nepetrecand multi ani cu barbatul sau, a ramas vaduva si isi crestea pruncul cu toata luarea aminte, pazindu-l dupa porunca Sfantului Mergatorului inainte, de vreme ce acela avea sa fie vas al Sfantului Duh. Si se ruga totdeauna lui Dumnezeu pentru fiul sau, ca sa-l primeasca de la dansa spre slujba sa, ca altadata pe Samuil de la proorocita Ana.



Iar odata intrebandu-se fericita Marta despre prunc ce ar putea sa fie cand va veni in varsta, a vazut in vis o vedenie ca aceasta: I se parea ca se vede pe sine inaripata, zburand spre inaltime, si tinand pruncul pe maini, il inalta ca dar Domnului, zicand: „O, fiule, astfel de inaltare a ta am dorit sa vad. Deci sa ma slobozeasca pe mine Ziditorul meu cu pace, pentru ca am aflat dar la El, ca m-am invrednicit a-I da Lui rodul pantecelui meu". Aceasta vedenie precum si descoperirile cele ce i s-au facut ei mai inainte, fericita Marta le ascundea in inima sa si multumea lui Dumnezeu.

Ea mergea totdeauna la biserica lui Dumnezeu, nelasand niciodata pravila bisericeasca; de aceea isi castigase si petrecerea sa aproape de biserica, unde se afla mai inainte de toti la cantare si iesea in urma tuturor. Si avea osardie a merge la praznice pe la sfintele biserici unde se faceau si statea cu mare luare aminte la rugaciunile cele de noapte si la dumnezeiestile slujbe si cu sfaramarea inimii varsa lacrimi din ochi, impartasindu-se adeseori cu dumnezeiestile Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos. Iar cu cata vrednicie se impartasea, aceasta era marturia: dupa primirea dumnezeiestii impartasiri, fata ei era stralucita cu o lumina minunata, ca altadata fata lui Moise.

Si in toate noptile, in casa sa, se scula la rugaciune inainte de miezul noptii si o savarsea in caldura duhului, udandu-si fata cu lacrimi. Si toata mintea ei era adancita intru Dumnezeu, pe care Il iubea cu toata inima, cu tot sufletul si cu toata virtutea. Ea era si nespus de milostiva spre cei saraci, hranind pe cei flamanzi si imbracand pe cei goi. Inca intrand adeseori in bolnita, slujea cu mainile sale bolnavilor, iar celor morti le pregatea din ostenelile sale cele de ingropare. Asemenea si celor ce se botezau, le dadea haine albe, lucrate cu mainile sale. Era atat de blanda la obicei, smerita si fara de rautate, incat nimeni nu a vazut-o maniindu-se candva sau graind impotriva sau mahnindu-se.

Fericita Marta isi pazea gura de multa graire si nu vorbea decat numai cele de nevoie, caci iubea tacerea foarte mult, de vreme ce aceea invata mintea si gandirea de Dumnezeu. Nu se auzea din gura ei cuvant desert sau mincinos, ori altceva neplacut lui Dumnezeu, ci din comoara inimii sale scotea cele bune. Era si facatoare de pace intre prietenii care se maniau, sfatuitoare celor ce nu traiau bine, aratandu-se pilda de viata curata si cucernica tuturor, nu numai femeilor, ci si barbatilor. Si era placuta lui Dumnezeu, fiind plina de toate bunatatile, pe care este cu neputinta a le spune cu de-amanuntul. Insa ajunge ca marturie pentru viata ei sfanta, sfintenia cea mare a Cuviosului Simeon, care s-a nascut dintr-insa, caci un fiu ca acesta se cadea sa aiba o astfel de maica.

Cand Cuviosul Simeon statea deja pe stalpul cel de la Muntele Minunat, i s-a facut ei dupa rugaciunea cea din miezul noptii, intr-o usoara adormire, o vedenie ca aceasta: Sfantul Ioan Botezatorul, catre care ea, dupa Dumnezeu si dupa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, avea mare osardie cu credinta, si in toate zilele se ruga catre dansul, acela i s-a aratat ei cu Sfantul Apostol Timotei si a zis catre dansa: „Eu in toata vremea mijlocesc catre Dumnezeu pentru tine si niciodata nu te voi lasa!" Iar ea, umplandu-se de spaima si de bucurie dintr-acea vedenie, s-a desteptat si a proslavit cu frica pe Dumnezeu, si a spus aceasta fiului sau, Cuviosului Simeon, la care se ducea uneori spre cercetare.

Si mergand la fiul sau si vazand multime din cei cuprinsi de tot felul de boli, care se adunau langa stalpul cuviosului pentru tamaduiri, caci multe minuni se faceau cu rugaciunile lui; ea nu se inalta cu mintea, ci privea spre acelea cu frica, ca nu cumva vrajmasul sa intinda cursa picioarelor fiului sau. Si se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, ca sa-l izbaveasca pe Cuviosul Simeon de mestesugirile potrivnicului, iar catre el zicea: „Fiul meu, ti se cade pentru toate acestea sa proslavesti pe Dumnezeu, Cel ce lucreaza intru tine, iar tu sa-ti aduci aminte de neputinta ta si sa-ti pazesti inima cu toata luarea aminte". Iar cuviosul primea cu bucurie sfaturile maicii sale si se bucura cu duhul de viata ei cea placuta lui Dumnezeu, inaltand multumire lui Dumnezeu.

Si petrecand fericita Marta multi ani in fapte bune si placand lui Dumnezeu, inainte de sfarsitul sau cu un an, pe la miezul noptii, in timpul cand isi facea fierbintile ei rugaciuni catre Dumnezeu, s-a facut in uimire si a vazut o multime de ingeri ceresti cu lumanari, dantuind si zicand catre dansa: „Dupa ce va trece acest an, fiind dezlegata din trup, te vom lua la odihna fagaduita tie de Domnul". Tot asemenea i s-a descoperit si Cuviosului Simeon. Inca si unuia dintre frati i s-a aratat o vedenie de acest fel: A vazut pe Maica Domnului, pe Preacurata Fecioara Maria, sezand pe un scaun in slava, iar fericita Marta statea inaintea ei, ridicandu-si spre dansa mainile sale in chipul crucii si prefacandu-se intr-o cruce de aur, stralucind cu lumina asemenea razelor soarelui; si se vedea ca toata crucea aceea era luminoasa, incat nu se cunostea decat fata ei mai sus decat crucea.

Auzind despre aceasta vedenie, Cuviosul Simeon a zis ca acesta era semnul ca s-a apropiat fericitul sfarsit al maicii lui. Si sfarsindu-se anul cel de pe urma al vietii ei celei placute lui Dumnezeu, Sfanta Marta a mers spre cercetare la Cuviosul Simeon, fiul sau, iar el a zis catre dansa: „Binecuvinteza-ma, maica mea, precum Avraam a binecuvantat pe Isaac". Iar sfanta a zis: „De aceea am si venit aici, ca sa ma invrednicesc binecuvantarii si rugaciunilor tale, pentru ca de acum au mai ramas numai trei luni din viata mea. Si ma voi duce la Domnul Dumnezeul meu, care te-a zidit pe tine din pantecele meu. Acela sa-ti daruiasca tie darul si binecuvantarea Sa, ca sa-ti savarsesti cu bine a-lergarea ta cea bine inceputa si sa te invredniceasca imparatiei Sale".

Acestea graindu-le, varsa lacrimi din ochi, iar fratii care erau acolo plangeau, deoarece cu greu li se parea lor a auzi ca dupa trei luni nu vor mai vedea fata ei. Deci ziceau: „Maica, viu va fi sufletul tau si va lauda pe Domnul". Iar ea intarea cuvantul, graind: „De nu va fi asa precum v-am spus, apoi pe mine, roaba voastra, sa ma socotiti ca pe o mincinoasa". Atunci Cuviosul Simeon a zis catre dansa: „Binecuvantarea ta o cerem noi acum, iar cuvintele tale sunt dureroase pentru inima noastra". Sfanta a zis: „Binecuvantati sunteti voi Domnului si binecuvantati sunt cei ce va binecuvinteaza pe voi".

Dupa aceasta, toti i s-au inchinat fericitei Marta, asemenea si ea, inchinandu-se lor, s-a intors in Antiohia la casa sa. Iar dupa plecarea ei, Cuviosul Simeon, chemand a doua zi pe cei mai iscusiti dintre frati, a zis catre dansii: „Cu adevarat se apropie vremea ducerii maicii mele din cele pamantesti, pentru ca in noaptea trecuta am vazut in vedenie un scaun pus inaintea mea si maica mea sezand pe el, iar noi toti stateam imprejurul ei. Atunci ea, ca o invatatoare, a zis catre noi cuvantul cel dintai al psalmului: Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor. si celelalte ale psalmului acela. Si inca alte cuvinte sfatuitoare ne-a zis noua, ca o maica. Apoi s-a sculat si mergea inaintea noastra la biserica, tinand in maini o cruce luminoasa, iar noi urmam dupa dansa, cantand psalmi de umilinta".

Dupa aceasta, cu cateva zile inaintea sfarsitului sau, fericita Marta s-a dus iarasi la Cuviosul Simeon pentru sarutarea cea mai de pe urma si i-a spus lui toate dumnezeiestile descoperiri ce i s-au facut in viata sa. Asemenea si lucrurile cele bune, ostenelile si nevointele pe care le facuse in taina, i le-a spus lui pentru slava numelui lui Dumnezeu; si a ramas acolo in acea noapte. Iar in vedenia visului, se vedea ca era rapita spre inaltimea cerului, unde a vazut niste palate preaminunate si luminoase, a caror frumusete nici un cuvant nu o poate spune. Si umbland ea prin acele palate si minunandu-se de zidirea cea nefacuta de mana, a vazut pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu doi ingeri prealuminosi, graind catre dansa: „Ce te minunezi?" Iar ea cu frica si cu bucurie, inchinandu-se Preasfintei Nascatoare, a zis: „Ma minunez, Stapana, ca in tot timpul vietii mele pe pamant, n-am vazut niste palate mai minunate ca acestea". Iar Preacurata a zis: „Si pentru cine socotesti tu ca sunt pregatite ele?" Dansa a zis: „Nu stiu, Stapana!"

Atunci Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a grait catre dansa: „Oare nu stii ca pentru tine s-a pregatit aceasta odihna, zidita de fiul tau si in care de acum vei petrece in veci?" Acestea zicand, a poruncit ingerilor sa puna in mijloc un scaun minunat, apoi a zis catre dansa: „Aceasta slava ti se daruieste tie, deoarece ai vietuit cu dumnezeiasca placere in frica Domnului". Apoi iarasi i-a zis: „Dar voiesti sa vezi pe cele mai slavite?" Si i-a poruncit ei sa vina dupa dansa. Deci, suindu-se la cele mai inalte locuri ceresti, i-a aratat ei alte palate cu neasemanare mai minunate si mai luminate decat cele dintai, si care erau pline de slava cereasca, si a caror frumuseti nici mintea omeneasca nu o poate ajunge, nici gura nu o poate spune. Atunci Preacurata a zis: „Si pe aceste palate le-a zidit fiul tau si a inceput si temelia la cel de-al treilea rand de palate".

Aceasta spunand a dus-o pe dansa iarasi spre rasaritul soarelui si i-a aratat ei din inaltime locuintele Raiului si intr-insele multime de cete de parte barbateasca si femeiasca, veselindu-se. Si i-a zis Stapana: „Aceste locuri le-a daruit Fiul meu celor ce au trait in curatie si cu dreptate, intru pazirea poruncilor Domnului, au facut milostenii multe cu osardie, si de aceea ei insisi s-au invrednicit de mila de la Domnul, pentru ca fericiti sunt cei milostivi, ca aceia se vor milui". Astfel a fost vedenia Sfintei Marta, care a spus-o fiului sau.

Si fiind intr-o zi de Duminica, s-a impartasit cu Preacuratele si dumnezeiestile Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos. Si stralucea cu fata din darul lui Dumnezeu si din negraita bucurie duhovniceasca, prin care se veselea, deoarece era incredintata de sfarsitul si de mantuirea sa. Apoi a petrecut toata ziua aceea si noaptea urmatoare, o parte intru multe si iubite vorbiri insuflate de Dumnezeu cu fiul cel cuvios, iar alta, intru rugaciunile cele fierbinti si cu lacrimi catre Dumnezeu.

Iar luni, dand pace si binecuvantare, precum si sarutarea cea mai de pe urma fiului sau si tuturor ucenicilor lui, s-a despartit de dansii, toti plangand mult. Si s-a dus la un sat care se numea Tivirint, care era la departare de trei stadii de la Muntele cel Minunat, unde era biserica Sfantului Ioan Botezatorul. in acea biserica a varsat multe lacrimi si a inceput a slabi cu trupul. Iar locuitorii acelui sat cinstind-o foarte, au rugat-o sa se odihneasca la dansii de oboseala. Deci s-a odihnit in ziua aceea, iar noaptea urmatoare si mai mult a slabit cu trupul. Apoi marti au dus-o cu caruta in Antiohia, la casa ei, care era in cetatuia ce se numea Dafne. Iar miercuri rugandu-se lui Dumnezeu cu caldura, varsand multe lacrimi si avand nadejde neindoita de mantuirea sa, si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu, in cinci zile ale lunii lui iulie. Si murind, a randuit ca sa-i ingroape trupul la locul unde se ingroapa cei straini si saraci. Dar Cuviosul Simeon, fiul ei, avand descoperire de la Dumnezeu despre mutarea maicii sale, a trimis pe unii dintre ucenicii sai si au adus trupul ei in Muntele Minunat, ca sa-l ingroape langa stalpul sau.

Despre dansa se scrie si aceasta: Pe cand sufletul ei cel sfant se ducea catre Domnul, cei care sedeau aproape de cinstitul ei trup au vazut fata ei zambind cu bucurie si au auzit din gura ei aceste cuvinte: „Am luat mare dar de la Dumnezeu si sunt in lumina si bucurie negraita". Iar aceia, spaimantandu-se, gandeau ca a castigat mila de la Domnul pentru fiul sau. Iar ea a grait aceasta: „Nu m-am preamarit atat pentru fiu, cat pentru viata cea imbunatatita, de vreme ce pentru Domnul am aratat multa rabdare si infranare in nevointele pustnicesti. Si am umblat bine pe calea poruncilor Lui, si pe aceea care L-a nascut pe El am iubit-o din toata inima".

Deci, intr-o zi de vineri, cinstitul trup al Sfintei Marta a fost dus cu mare cinste de la cetatuia Antiohiei, care se numea Dafne, la Muntele Minunat. Si mult popor al Antiohiei, si cei din randuiala cea sfintita au petrecut-o, ca pe o mare placuta a lui Dumnezeu, cu lumanari, cu cadiri si cu cantari de psalmi. Iar cei ce duceau racla cu cinstitul ei trup, spuneau ca nu simteau greutate la ducere, pentru ca nu era ca trupurile celorlalti morti, care au greutate obisnuita, ci era usor mai presus de fire, ca si cum mergea singur prin vazduh.

Atunci un om tanar din popor, anume Serghie, fiul unui cetatean cinstit cu numele Antonie, vazand acea slavita petrecere si poporul imbulzindu-se spre racla, unii plecandu-si umerii sub racla, ca s-o duca cu osardie, iar altii voind sa se atinga de cinstitul ei trup, a ras si a socotit in sine: „Ce trebuinta este sa te atingi de un trup mort?" Deci s-a intors inapoi si indata a cazut intr-o boala grea, incat a si amutit dintr-insa si s-a prelungit boala aceea pana la treizeci de zile, cand s-a tamaduit la mormantul sfintei, de care lucru se va spune mai pe urma. Si aducandu-se cinstitul trup in locasul Cuviosului Simeon, au savarsit langa trup cantare de toata noaptea, intr-acea noapte s-a aratat vie la doi din frati, ucenici ai lui Simeon, intru imbracaminte luminoasa, avand si fata luminata. Iar ei s-au spaimantat de aceasta, stiind-o ca a murit; dar ea a zis catre dansii: „Nu va temeti, ca Domnul nu m-a randuit intre cei morti, ci intre cei vii. Eu am venit la voi sa va ajut asupra diavolului, ca, biruindu-l pe acela, sa castigati viata vesnica". Zicand aceasta, s-a facut nevazuta.

Iar cand a sosit ziua sambetei, s-a adunat la ingroparea Sfintei Marta mult popor de prin cetati si de prin satele dimprejur, cu preoti si cu clerici. Si toti au vazut sfanta ei fata in mormant, neschimbata de moarte, inflorindu-i frumusetea ca la o tanara si stralucind cu darul. Si nu iesea din trupul ei nici mirosul cel obisnuit la cei morti, desi era a patra zi dupa moarte, ci se vedea dormind ca o femeie vie. Apoi, cantand cele cuviincioase, au ingropat-o cu cinste inaintea stalpului Sfantului Simeon. Aceasta au facut-o din porunca lui, pentru ca sa poata el vedea totdeauna mormantul maicii sale.

Si dupa ziua sambetei, facandu-se cantarea invierii, unul din popor, anume Ioan, cu randuiala de citet bisericesc, dormitand, a vazut pe Sfanta Marta stralucind ca o lumina si suindu-se pe trepte la stalpul Cuviosului Simeon. Iar deasupra mormantului ei a vazut o caruta de heruvimi trasa de niste ingeri cu cate sase aripi. Aceasta vedenie a spus-o el dupa aceea cuviosului cu juramant. Iar cuviosul i-a zis: „Fiule, da slava lui Dumnezeu ca te-a invrednicit a vedea caruta de heruvimi; iar maicii mele si mie, fiind zamisliti si nascuti in pacate, ne trebuie mila lui Dumnezeu".

Dupa aceasta au venit la Cuviosul Simeon tatal si maica lui Serghie, cel pomenit mai inainte, care hulise petrecerea trupului Sfintei Marta si cazuse in boala grea din aceasta pricina. Ei plangeau si se rugau, ca, precum vindeca de boli pe multi cu rugaciunile sale, sa tamaduiasca si pe fiul lor. Iar sfantul le-a zis: „Duceti-va si-l intrebati sa va spuna singur pricina bolii sale, ca acum poate sa graiasca, fiindu-i mai bine". Deci parintii lui, intorcandu-se acasa, au inceput a-l intreba, iar el le-a raspuns: „Aceasta boala a venit asupra mea, fiindca am hulit cinstita petrecere a trupului Sfintei Marta si mi-am intors fata de la dansa, nevoind sa duc racla pe umeri". Iar ei l-au pus intr-o caruta si l-au dus la cuviosul din Muntele cel Minunat. Iar cuviosul le-a spus sa-si caute tamaduire de la mormantul maicii sale. Si cand s-au rugat cu lacrimi la cinstitul ei mormant, indata bolnavul s-a facut sanatos desavarsit, ca si cum nu bolise niciodata.

Dupa ingroparea cuvioasei, fratii se obisnuisera a aprinde o candela la mormantul ei, ca sa arda ziua si noaptea, pentru cinstea sfintei. Iar dupa mai multa vreme, au uitat a mai aprinde candela. Vazand acest lucru, Cuviosul Simeon tacea, nezicand nimic de candela, ca sa nu creada ucenicii lui ca cinsteste fara de masura pe maica sa dupa moarte.

Intr-acele zile, iconomul locasului aceluia s-a imbolnavit greu si se parea ca este aproape de moarte. Deci i s-a aratat lui Sfanta Marta in miezul noptii, zicandu-i: „Pentru ce nu mai aprindeti candela mea? Sa stiti ca desi nu am trebuinta de lumina de la candela voastra, fiind invrednicita de lumina cea cereasca si vesnica de la Dumnezeu, insa atunci cand aprindeti candela la mormantul meu, pentru mantuirea voastra o faceti, deoarece ma indemnati pe mine sa mijlocesc pentru voi inaintea Domnului". Acestea graindu-le sfanta, tinea in dreapta sa, ca un margaritar prealuminos, o parte din facatorul de viata Trup al lui Hristos, cu care, atingandu-se de cel bolnav, a zis: „Intr-aceasta sa fii viu si sanatos". Aceasta spunand, s-a facut nevazuta. Iar bolnavul s-a sculat indata sanatos si a alergat la gropnita sfintei unde, cazand inaintea mormantului ei, a udat pamantul cu lacrimi, pe de o parte cerand iertare de neingrijirea sa, iar pe de alta multumind pentru tamaduire. Dupa aceasta, a randuit ca sa arda candela ei nestinsa.

Si se savarseau si alte multe minuni la mormant: orbii se luminau, diavolii din oameni se izgoneau si se dadeau tamaduiri grabnice de toate neputintele, cu rugaciunile Sfintei Cuvioasei Marta si cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Condacul Sfintei Cuvioase Marta
In rugaciuni stand inaintea Domnului si Preacuratei Fecioare, Nascatoarei de Dumnezeu cantare si laude aducandu-i, Cinstita Marta, ai nascut pe pruncul cel sfintit, pe preaminunatul Simeon, pe luminatorul a toata lumea; cu care pururea roaga-te pentru noi toti.
 

.

04 Iulie 2016

Vizualizari: 6672

Voteaza:

Sfanta Marta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE