Sfantul Hristodul din Patmos

Sfantul Hristodul - Christodulos - este ctitorul Manastirii Sfantul Ioan Teologul din insula Patmos. Cuviosul Hristodul este recunoscut drept mare facator-de-minuni, multime de pelerini venind, cu credinta si dragoste, la Sfintele lui Moaste. Sfantul Hristodul cel din Patmos este praznuit de doua ori pe an: pe 16 martie, cand sfantul a adormit in Domnul, si pe 21 octombrie, cand au fost descoperite Sfintele lui Moaste.

Manastirea Sfantul Ioan Teologul este o manastire fortificata din insula Patmos. Aceasta a fost intemeiata de catre Sfantul Cuvios Hristodul, in anul 1088. Manastirii i-a fost inchinata intreaga insula Patmos, printr-un hrisobul semnat de catre imparatul bizantin Alexie I Comneanul. Manastirea se afla sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, fiind un Exarhat patriarhal.

Sfantul Hristodul din insula Patmos (1020-1093)

Sfantul Hristodul s-a nascut in anul 1020, in Bitinia, in regiunea Niceea, in familia unor crestini evlaviosi. Parintii sai, Teodor si Ana, i-au dat la Botez numele de Ioan. Fiind ravnitor de viata monahala, tanarul Ioan a imbracat schima calugareasca foarte repede, el primind numele de Christodulos (insemnand "robul lui Hristos"), intr-o manastire de pe Muntele Olimp, in Bitinia.

Dupa o vreme, sfantul a mers in Tara Sfanta, pustnicind in pustia locului. Din pricina atacurilor sarazinilor asupra calugarilor de prin pustie, sfantul s-a intors in Asia Mica, asezandu-se pe Muntele Misia. Aici, sfantul s-a intarit in mari nevointe si virtuti, in cele din urma, dandu-i-se cinstea de arhimandrit.

Sfantul Hristodul a vietuit in mai multe manastiri, pana ce Domnul l-a invrednicit sa ajunga pe pamantul sfant al insulei Patmos, unde Sfantul Ioan Teologul a fost exilat si unde el a scris Apocalipsa. Ajutat material de catre imparatul Alexie I Comneanul (1081-1118), sfantul a zidit manastirea din insula Patmos, a carei biserica el a inchinat-o Sfantului Ioan.

Cladirile manastirii s-au pastrat pana astazi, cu toate ca arabii musulmani au atacat de mai multe ori insula Patmos. In vremea unui asemenea atac, sfantul Hristodul s-a refugiat in insula Evia, in regiunea Epir, impreuna cu ucenicii sai. Dupa ce intemeiaza o manastire si in acest loc, sfantul trece la cele vesnice in ziua de 16 martie 1093.
Dupa ceva vreme, ucenicii sai s-au intors in Manastirea din Patmos, luand cu ei si Moastele Sfantului Hristodul. Moastele sfantului, asezate intr-o racla mare, de argint, se gasesc in Capela Sfantul Hristodul, una dintre capelele manastirii din Patmos, aflata in partea de sud-vest a bisericii. Trupul sfantului este neputrezit si frumos mirositor, langa acesta savarsindu-se nenumarate minuni, trupesti si sufletesti.

Teodor Danalache

Pe aceeaşi temă

• Manastirea Sfantul Ioan Teologul - Suroti
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Sfantul Ioan din Patmos
  Publicat in : Biserica in lume
• Pestera Apocalipsei din insula Patmos
  Publicat in : Pelerinaje
• Moastele Sfantului Apostol Toma
  Publicat in : Religie

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine:

21 Octombrie 2025

Vizualizari: 9006

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Sfantul Hristodul din Patmos 4.50 / 5 din 2 voturi. 2 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

sfantul hristodul din patmos manastirea sfantul ioan teologul

Comentarii (2)

• Andrei PanaitPostat la 2015-03-16 17:35

  Mitropolitul Ioan al Rodosului, în lucrarea sa Viața și originea Cuviosului nostru Părinte Hristodul spune: "Cuviosul, împreună cu obștea sa, a mers acolo unde apa mării se revarsă și iarăși retrăgându-se se creează o strâmtoare a mării, pe care anticii au numit-o Strâmtoarea Epirului. Împodobit cu toate virtuțile, ca un înger în trup muritor, Cuviosul s-a făcut iubit de toți și, învrednicindu-se de cinstea cuvenită, îi povățuia pe monahi să nu se întristeze din pricina desele peregrinări, nici să nu se împotrivească în mod necugetat voii lui Dumnezeu, Care pe toate le rânduiește cu înțelepciune Sa. Însă unul dintre monahi, pentru că nu mai răbdat nevoințele, nici greutatea și osteneala virtuților, a plecat din aceea obște duhovnicească, așa cum Iuda din cei doisprezece Apostoli a plecat din adunarea fraților, și a înlocuit-o cu o grădină pe care o tocmise. Și, așa cum diavolul a intrat în Iuda, trăgându-l spre rău și trădare, în același chip vicleanul diavol l-a chinuit și pe monahul care s-a rupt de obște. Înștiințându-se de boala fratelui său, Cuviosul, blând și îngăduitor, după ce a luat Sfânta Evanghelie, a venit seara la cel înverșunat și întunecat la minte, și, citindu-i cuvintele Sfântului Duh pentru bolnavi, îndată starea bolnavului s-a îmbunătățit, încât nu și-a mai dorit să se ocupe de plantarea pomilor și de irigarea grădinilor, ci cu multă râvnă își dorea să cultive pămânul virtuților, întorcându-se astfel în obștea mănăstirii din care fără dreaptă socoteală plecase mai înainte. După o vreme, simțindu-și sfârșitul aproape, Cuviosul le proorocește fraților care îl urmaseră că musulmanii vor pleca curând de pe insulă și că prietenul lui foarte apropiat nu va rămâne indiferent față de suferința lor, așa încât, îndată ce va înceta furtuna de pe mare, vor putea reveni în fagurele lor duhovnicesc. Îi roagă deci, să ia cu ei și trupul său din acest pământ străin și să-l așeze în Biserica pentru care se trudise atât de mult. Profețindu-le lor acestea, i-a binecuvântat pe toți și, după ce și-a luat rămas bun de la frații săi, și-a predat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pe 16 martie. Odată cu împlinirea profeției și retragerea piraților de pe mare, bunii săi ucenici își aduceau aminte de profeția virtuosului lor păstor și se pregăteau să plece. Auzind localnicii că monahii vor să ia cu ei cinstitul trup, le spuneau fără ascunzișuri că nu vor permite sub nici un chip acest lucru. Li se părea ceva necugetat și cu totul neînțelept să permită altora să mute cinstitele moaște de pe pământul lor, de vreme ce pentru ei Cuviosul era doctorul tămăduitor al oricărei boli. Prin urmare, localnicii păzeau cu strășnicie trupul Cuviosului, însă nu putea fi dezmințită nici profeția Fericitului. De aceea, noaptea târziu, scăpând de atenția străjerilor, monahii au luat trupul Cuviosului, l-au îmbarcat pe o corabie și, coborând pe insula Patmos, l-au dus cu mare alai, dând slavă lui Dumnezeu și înmiresmând aerul cu arome, la Biserica Sfântului Apostol Ioan. Sfintele lui moaște izvorâsc izvoare de minuni, iar toți cei ce cu credință se apropie de ele simt un miros bineplăcut și, de asemenea, prin simpla lor atingere aceștia se sfințesc și se eliberează de orice vătămare trupească".

• simona turkPostat la 2015-03-16 11:42

  Sfinte Hristodul din Patmos roaga pe Atotmilostivul Dumnezeu sa ierte greselile mele pe care zi de zi le savarsesc de voie,sau fara de voie.Fa primite rugaciunile tutror oamenilor care alerga la Sintele tale Moaste si da-le lor cele de trebuiinta pentru suflet sitrup,ca asa impreuna cu Tine sa Slavim pe Domnul Dumnezeu in vecii vecilor.Amin

Adauga comentariu