Framantarile lumii contemporane, problemele Bisericilor Ortodoxe reclama urgentarea reunirii Sinodului Ecumenic sau Marelui Sinod Ortodox, cel de-al 8-lea din istoria Bisericii, dupa mai bine de 12 secole de la ultimul for crestin, din anul 787, de la Niceea, cerut de imparateasa Irina. De data aceasta, desi nu se poate spune cu certitudine cand va avea loc sau daca va avea loc, Patriarhia Ecumenica de Constantinopol a trimis invitatii catre toti capii Bisericilor Ortodoxe pentru a se intalni de doua ori in lucrari pregatitoare, in iunie si decembrie 2009, punandu-se astfel in practica deciziile luate la intalnirea pan-ortodoxa de la Constantinopol din octombrie 2008.

De-a lungul celor 12 secole pomenite mai sus, perioada in care s-a produs si Schisma din 1054, problemele s-au acumulat si continua sa afecteze relatiile dintre Bisericile Ortodoxe, cu repercursiuni si asupra dialogului cu Biserica Catolica. Importanta si necesitatea intrunirii Sinodului Ecumenic sunt dovedite si de agenda de lucru a celor doua reuniuni panortodoxe, care urmeaza sa se desfasoare in acest an in Cipru si intr-un alt loc inca nestabilit.

Cele zece puncte ale agendei presinodale din 2009

Iata subiectele care vor fi dezbatute in cadrul celor doua intruniri presinodale: diaspora ortodoxa - sectiune in care se va discuta despre jurisdictia asupra crestinilor din afara granitelor. Conform canoanelor in vigoare, inainte de escaladarea fenomenului migratiei, credinciosii din afara granitelor tarii natale sunt condusi de catre Patriarhul Ecumenic; modul de recunoastere a statutului bisericii autocefale; modul de recunoastere a starii autonomiei Bisericii; Diptica, adica regulile recunoasterii canonice mutuale in Bisericile Ortodoxe; stabilirea unui calendar comun al sarbatorilor. Se stie ca astazi unele Biserici praznuiesc Nasterea Domnului in decembrie, pe data de 25, in timp ce altele o fac cu doua saptamani mai tarziu; impedimentele si canonicitatea sfinteniei casniciei; problema postului in lumea contemporana; relatiile cu alte confesiuni crestine; miscarea ecumenica; contributia Ortodoxiei in afirmarea idealurilor crestine de pace, fraternitate si libertate. Trebuie sa spunem ca primele patru puncte sunt cauzate de confictele din 1993 si 1999 cu Patriarhul Moscovei, din cauza participarii la lucrare a Bisericii Autonome Estoniene, pe care Moscova nu o recunoaste, in timp ce Patriarhia Ecumenica o sustine.

Lumea contemporana si polemica intrunirii Marelui Sinod

Complexitatea problemelor care afecteaza viata crestinului in lumea contemporana este dovedita de numarul relativ mare de puncte care ar putea alcatui agenda viitorului Sinod Ecumenic. Realitatea istorica a secolelor trecute arata ca Sfintele Sinoade au dezbatut una, doua sau cel mult trei probleme care, prin gravitatea lor extrema - erezii, schisme - au denaturat credinta ortodoxa, au faramitat Biserica, primejduind grav mantuirea sufletelor oamenilor, a popoarelor ortodoxe si chiar a intregii creatii a lui Dumnezeu. De aceea, sinoadele ecumenice anterioare au avut intotdeauna caracter hristologic, soteriologic sau ecleziologic. Acest aspect a preocupat si chiar a dus la dezvoltarea unei polemici pe aceasta tema in lumea ortodoxa. Marele duhovnic sarb Justin Popovici, de la Manastirea Chelie Valjevo, adresa in mai 1977 Episcopului Jovan de Sabac si ierarhiei ortodoxe sarbe o scrisoare in care milita pentru organizarea unui Sinod Ecumenic fara graba, care sa dezbata o tema majora ortodoxa, “apostolica si patristica, tema nemuritoare a Bisericii Dumnezeului - Om pentru toate vremurile, trecut prezent si viitor... iar nu vreun catalog de subiecte scolastic-protestante, care nu au nici o legatura cu viata duhovniceasca si experienta Ortodoxiei Apostolice de-a lungul veacurilor, caci nu e nimic mai mult decat o serie de teoreme anemice, umaniste”.

Gandirea teologica romaneasca si Sinodul Ecumenic

Problema unui Sinod Ecumenic a preocupat si gandirea teologica a Bisericii Ortodoxe Romane. Astfel, in 1883, Mitropolitul Bucovinei, Silvestru Moraru, propunea in acest sens trei lucruri, reluate mai tarziu, care au avut ecou in intreaga teologie ortodoxa: convocarea unui Sinod Ecumenic; constituirea unui Sinod Permanent pe langa Scaunul din Constantinopol, Sinod format din cate un delegat al fiecarei Bisericii Ortodoxe autocefale, si publicarea unei reviste teologice ortodoxe in limbile greaca, rusa si romana, prin care sa se dea grai atitudinii Ortodoxiei fata de problemele care o framanta. Referitor la lucrarea Sinoadelor Ecumenice, pr. prof. Liviu Stan este de parere ca “ la fiecare pas si in fiecare vreme, viata Bisericii se impleteste cu viata credinciosilor timpului respectiv; ca viata si lucrarea Bisericii nu se situeaza deasupra societatii si civilizatiilor, ci in comunitatea si pentru comunitatea credinciosilor; ca alaturi de factorii religiosi, au mai contribuit in mod esential si numerosi factori nereligiosi; cu sau fara Sinoade Ecumenice, Biserica are in ea insasi, in natura si fiinta ei, insusirea sau puterea de a se proununta oricand, in mod infailibil, in probleme de credinta, si ca are in aceeasi masura autoritatea necesara pentru a se conduce in toate privintele, pentru a solutiona orice probleme care s-ar pune in legatura cu viata si lucrarea sa”.

Dumitru Manolache
Sursa: gardianul.ro